Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HIDROXICARBOXILICI
(HIDROXIACIZI )
Acizii organici care conţin alături de grupa carboxil una sau mai multe grupe hidroxil în radicalul
de hidrocarbură se numesc hidroxiacizi (oxiacizi). Ei pot fi: acizi alcooli şi acizi fenoli.
HIDROXIACIZI ALIFATICI (ACIZI ALCOOLI)
Nomenclatura Hidroxiacizii se denumesc adăugând prefixul hidroxi (oxi) la numele acidului
carboxilic saturat, precizând poziţia (poziţiile) grupei hidroxil. Se folosesc şi denumiri empirice,
acceptate de IUPAC.
Proprietăţi fizice
Hidroxiacizii alifatici, în majoritate, au structură cristalină. Sunt solubili în apă. Nu pot fi distilaţi la presiune
normală pentru că se descompun.
Exceptând acidul glicolic, hidroxiacizii alifatici au un centru chiral.
In natură se găsesc racemici sau forme optic active. Incadrarea hidroxiacizilor în serii configurative se face
pe baza atomului de carbon chiral, prin corelare cu glicerinaldehida. Se adoptă convenţia Cahn, Ingold,
Prelog.
Stabilirea seriilor configurative are la bază convenţii şi de aceea are un caracter arbitrar. Simbolurile D şi L
în seria hidroxiacizilor au semnificaţii diferite faţă de cele din clasa monozaharidelor (E.Fischer).
Proprietăţi chimice.
Hidroxiacizii dau reacţii care dovedesc prezenţa celor două funcţiuni în aceeaşi moleculă.
-Hidroxiacizii
O O=C O
C OH HO H C=O
R CH + HC R R CH HC R R C O
- 2 H2O O C R
OH HO C=O O C=O C H
Lactidã
O
-Hidroxiacizii. -Hidroxiacizii prin încălzire, în mediu de acid diluat, elimină apa intramolecular cu formarea acizilor
,- nesaturaţi.
H2SO4 (diluat)
(H)R CH CH2 COOH (H)R CH CH COOH
- H2O
OH
- H2O
HOOC CH(OH) CH2 COOH HOOC CH CH COOH
Acid malic Acid fumaric
g şi - Hidroxiacizii elimină apa intramolecular, în cataliza acidă, conducând la lactone steric stabile (lipsite de tensiune).
Acidul glicolic, HOCH2-COOH, este o substanţă solidă (T.t.80oC), solubilă în apă, alcool şi
eter. Se găseşte în fructe necoapte (struguri) şi în plante (frunzele viţei sălbatice). Sintetic se obţine
prin hidroliza acidului monocloracetic (vezi metode generale). Este folosit în industria detergenţilor,
adezivilor şi polimerilor biodegradabili.
Acidul lactic, CH3-CH(OH)-COOH, conţine un atom de carbon chiral şi există sub formă
de enantiomeri şi ca racemic. Acidul lactic racemic este acidul de fermentaţie. El apare în laptele acru,
în murături şi varză acră, ca urmare a fermentaţiei lactice a zaharurilor (C6H12O6 → 2 C3H6O3). Acidul
racemic se obţine prin sinteză, dar se purifică greu. Acidul obţinut se scindează în enantiomeri cu
ajutorul bazelor organice (morfina,chinina, stricnina). Acidul L(+) lactic se găseşte în zeama de carne
şi apare în muşchi şi în celulele animalelor superioare, ca produs al degradării fiziologice normale a
hidraţilor de carbon (vezi transformări biochimice). Este unul din primii acizi utilizaţi în hrana omului.
Este solubil în apă. Nu se poate distila. Se foloseşte ca sirop 50-80%. La concentraţii mai mari de 80%
se interesterifică în acid lactil-lactic şi reacţia continuă până la polimeri.
Acidul lactic este utilizat ca mordant în industria coloranţilor şi în tăbăcărie. Se adaugă în sucuri
carbonatate pentru corectarea pH-ului, îmbunătăţirea gustului şi aromei. Imbunătăţeşte aroma
brânzeturilor şi cazeinei alimentare. Este utilizat la conservarea măslinelor, gemului, jeleurilor, a berii,
maionezei etc. Are acţiune bactericidă
Acidul -hidroxibutiric, CH3CH(OH)-CH2-COOH (T.t.44oC), este unul din produşii de oxidare a grăsimilor din
organism. A fost semnalat în urina diabeticilor.
Acidul mandelic (hidroxifenilacetic), sub forma acidului (-)mandelic se găseşte sub formă de glicozid, (amigdalina)
în sâmburii de migdale, de unde se obţine prin hidroliză acidă (HCl conc) şi acid (+)mandelic în glicozidul
sambunigrina.
Acidul chinic, C7H9O6, apare în plante şi rezultă din acid shikimic (obţinut din Illirium religiosum). Acidul chinic
joacă rol deosebit în sinteza unor compuşi aromatici în plante.
COOH HO COOH
+ H2O
HO OH HO OH
OH OH
Acidul malic, HOOC-CH(OH)-CH2-COOH, a fost descoperit de Scheele (1785). Se găseşte în agrişe, mere
necoapte, în revent (rabarbura) şi în fructe de scoruş de munte. Acidul (-)malic este prezent în vin, iar ca
sare de calciu în frunza de tutun. De asemenea apare şi la creşterea unor tulpini din Aspergillus niger pe
medii conţinând fumarat, succinat sau zaharoza.
Racemicul (T.t. 131oC) se obţine prin sinteză din acid monoclorsuccinic sau din acid maleic şi fumaric.
Această reacţie are importanţă biologică.
E334
COOH COOH COOH HOOC
H OH H
HO HO
H
C
OH C H C C
C
C H OH C C
H OH HO H
HO H
COOH HOOC COOH HOOC
(+) 2R,3R (-) 2S,3S 2R, 3S 2S, 3R
Enantiomeri (+),(-) (T.t.170oC) (T.t. 140oC)
Acidul citric, (T.t.153oC), este un acid monohidroxi-tricarboxilic care se găseşte liber sau ca sare de
potasiu în lămâi (2-10%), coacăze, zmeură, portocale, ananas şi altele. Cristalizează cu o moleculă de apă.
Este solubil în apă şi alcool. Se obţine prin fermentarea citrică a glucozei, zaharozei, melasei, folosind
bacterii (Citromyces) sau mucegaiuri.
La încălzire cu H2SO4, acidul citric se descompune în acid formic şi acetonă. Reacţia poate fi folosită la
identificare şi dozare.
Acidul citric este un acid solicitat ca “sare de lămâie”. Are acţiune sechestrantă şi antioxidantă în
concentraţii mici (0,01-0,02%). Este mult folosit în industria alimentară. El împiedică degradarea
vitaminei C în timpul congelării şi conservării produselor, cristalizarea mierii de albine etc. Se
utilizează la controlul pH-ului la şampoane. Are importanţă deosebită în transformările biochimice
(v.ciclul Krebs).
In vopsitorie funcţionează ca mordant.
Acidul ricinoleic (C18, 9, C12 OH) , este un acid hidroxinesaturat, monocarboxilic. Se obţine
prin hidroliza uleiului de ricin.
Acidul ricinoleic se scindează oxidativ în heptanal şi acid undecilenic, cu miros plăcut.
degradare
CH3 (CH2)5 CHOH CH2 CH=CH (CH2)7 COOH oxidativã CH3 (CH2)5 CH=O+CH2=CH (CH2)8 COOH
Heptanal Acid undecilenic
ACIZI FENOLI
Acizii fenoli se împart după locul
pe care-l ocupă gruparea carboxil,
în două grupe
Acizi fenoli (acizi hidroxibenzoici) care conţin
grupa carboxil legată direct de nucleul
aromatic, fenolic.
1. transp.
2 . - H2O chimie organica anul I/
O
FSIA/Rodica Dinica
Xantona
HIDROXIACIZI
Acidul salicilic participă şi la alte sinteze. Obţinerea aspirinei (antipiretic) sau a salicilatului de
metil (esenţa de Wintergreen) utilizat în parfumerie şi ca antireumatic.
COOH COOH COOCH3
Ac2O CH3OH
OCOCH3 OH OH
OH OH OH
Acid lecanoric Acid orselic
Acidul orselic (6-metil-2,4-
Acidul lecanoric (T.t.166oC), izolat din genurile Lecanora şi
dihidroxibenzoic) se obţine prin hidroliză din plante
Rocella, trece la hidroliză în acid orselic. In Rosella tinctoria se
(licheni) unde se găseşte ca depsidă (Fischer).
găseşte ca ester al acidului lecanoric, iar în Gyrophora esculenta
ca tridepsidă, acidul giroforic.
Acizi trihidroxibenzoici
NaOH NaOH
Br OH HO OH HO OH
OH OH Br
Acidul galic este o substanţă solidă, cu aspect mătăsos, cristalizat cu o moleculă de
apă. Este puţin solubil în apă rece, dar se dizolvă la cald. Este solubil în alcool etc. Are
gust astringent. La 120oC pierde apa de cristalizare, iar la 220oC se topeşte cu
descompunere în pirogalol şi dioxid de carbon. Reacţia se foloseşte la prepararea
pirogalolului.
Acidul galic este un reducător puternic; reduce soluţia Fehling în mediu alcalin şi
soluţia Tollens cu depunere de argint. In mediu alcalin absoarbe oxigenul din aer (ca şi
pirogalolul), colorându-se în roşu-brun, datorită formării unei structuri orto-chinonice.
HO HO OH
O
220oC 1 / 2 O2
HO COOH HO + CO2 HO COOH O COOH
HO OH HO
OH HO OH
Acid galic Acid meta - galoilgalic
Acidul galic este materie primă pentru obţinerea pirogalolului, a unor cerneluri, coloranţi, mediamente,
antioxidanţi. Are proprietăţi antioxidante şi antiseptice. Este un bun hemostatic. Din produse naturale
(taninuri), prin hidroliză, s-au izolat acidul elagic, acidul dehidrogalic şi alţi derivaţi. Acidul elagic se poate
COOH
obţine prin sinteză pornind de la acid galic. Acidul siringic este eterul dimetilic al acidului galic. Se formează
COOH
la degradarea unor antociane din vegetale. COOH
HO O CO
O OH CH3O OCH3
HO OH
CO O HO OH OH
OH OH
Acid elagic OH Acid dehidrogalic Acid siringic
chimie organica anul I/
FSIA/Rodica Dinica
HIDROXIACIZI
H COOH O
O
OH OH
Acidul cafeic este răspândit în natură în cucută, degeţel roşu (Digitalis purpurea), în răşina coniferelor şi ca sare de potasiu
apare, sub forma unei combinaţii moleculare cu cafeina, în boabele de cafea (K.Freudenberg). In natură se găseşte şi sub
forma monoeterului , acid ferulic. Este componentă a acidului clorogenic, depsida acidului cafeic cu acidul chinic. Acidul cafeic
este esterificat cu hidroxilul din poziţia 3 a acidului chinic.
chimie organica anul I/
FSIA/Rodica Dinica
HIDROXIACIZI
Materii tanante
Materiile tanante sunt, prin definiţie, substanţe care dau cu proteinele şi alcaloizii precipitate
insolubile, neputrescibile şi sunt utilizate la tăbăcitul pieilor. In apă formează soluţii coloidale, cu gust
astringent. Cu clorura ferică dau coloraţii intense verde-negru, un indiciu al prezenţei grupelor fenolice în
număr mare. Taninurile sunt răspândite în natură sau sunt materiale de sinteză. In natură, taninurile sunt
stocate în coaja, frunzele şi fructele multor plante: stejar, molid, salcâm, mesteacăn, castan, salcie,
eucalipt, scumpie etc., sau în gogoşi de ristic, nuci de Alep, escrescenţe patologice ce apar pe frunzele
de stejar în urma înţepăturii unor insecte (viespe),naut. Taninurile naturale pot fi taninuri hidrolizabile şi
taninuri nehidrolizabile (condensate sau catehice).
Taninurile hidrolizabile sunt esteri ai acidului galic sau derivaţiilor lui cu monozaharide,
glucoză sau în unele cazuri 2-hidroximetil – D – riboza, în care trec prin hidroliză.
Taninurile nehidrolizabile (condensate) nu sunt esteri cu zaharurile. Ele au structură
complexă heterociclică. Prin topire alcalină se descompun. La încălzire uscată trec în pirocatehină.
Taninurile se extrag din plante cu apă caldă, se concentrează extractul până la sirop şi apoi se
pulverizează ultrasonic sau se usucă. Din taninurile hidrolizabile fac parte galotaninurile şi
elagotaninurile.
Galotaninurile la hidroliză conduc la glucoză, acid galic, acid m-galoilgalic şi urme de acid elagic. In
funcţie de raportul glucoză: acid galic, există tanin turcesc şi tanin chinezesc.
CH2OG
GO O
OG
GO GO Acid tanic
Din nuca galică se extrage un tanin care corespunde structurii generale reprezentate, în care acidul
galic sau derivaţi ai lui (G) esterifică toate grupele OH din glucoză.
Taninul turcesc prin hidroliză trece într-un mol de glucoză, circa cinci moli de acid galic
şi puţin acid elagic. Prin metilare şi hidroliză se obţine acid trimetoxigalic şi acidul 3,4-dimetoxigalic,
de unde rezultă că o parte din acidul galic este sub formă de acid m-galoilgalic.
Taninul chinezesc prin hidroliză formează D-glucoza şi acid galic în raport 1:9, deci
acesta conţine patru resturi de acid m-galoilgalic, dar şi un rest de acid galic.
Prin sinteză s-a realizat pentagaloil-glucoza care se aseamănă cu taninul turcesc, dar nu se identifică perfect,
pentru că produsul natural conţine şi acid elagic şi acid m-galoilgalic.
•produsul de sinteză tăbăceşte pielea la fel de bine ca taninul turcesc natural, deşi nu are exact aceleaşi
componente.
HO H
HO COO C
HO OH OH
OH
HC OCO OH
HO OH OH
HO COO CH O
HO
HO OH O OOC
HO COO CH2
HC OCO OH
HO CH2
OH H
HC
HO H
HO COO CH2 OH OH
HO
Elagotaninuri
Aceste taninuri naturale pun în libertate, la hidroliză acidă (sau simpla conservare a extractelor apoase),
glucoza şi acid elagic în principal. Elagotaninurile sunt mai răspândite în natură.
Acidul chebulagic şi corilagina sunt primele taninuri izolate şi caracterizate.
Acidul chebulagic, la hidroliză acidă, trece în glucoză, acid galic, acid elagic şi acid chebulic. Sau,
prin hidroliză blândă trece în corilagină (alt tanin) şi acid chebulic.
HO
H HO
HO COO C H
O HO COO C
HO O
H C OOC O HO H C OH
HO HO HO O
COOH O Hidroliză O +
HO COO CH HO COO CH
OH HO COOH
HO H C OOC OH H C OH
HO OH CH CH2 COOH
HO H C OH HO H C COOH
HO COO CH2 HO COO CH2
HO HO
Acidul chebulagic Corilagina Acidul chebulic
Prin metilarea corilaginei şi hidroliza derivatului metilat s-a reuşit să se deducă formulele acestor taninuri ca
fiind acidul chebulagic şi corilagina. Soluţiile de tanin folosesc nu numai în tăbăcitul pieilor ci şi în vindecarea
arsurilor, în afecţiuni digestive (tanalbumina) şi în industrie cu rol de mordant.
Taninuri sintetice. Unele taninuri sintetice înlocuiesc parţial sau total taninurile naturale. Aceste taninuri
sunt răşini de tip novolac, sulfonate. Grupele sulfonice pot fi libere şi de tip sulfonă – SO2. Ele acţionează la
un pH scăzut. chimie organica anul II/
MF/Rodica Dinica