Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HIDROXIACIZI
CH 2
O
COOH
O
Acid γ - clorobutiric γ - Butirolacton`
CH 2
H 2C CH 2 - Cl
H 2C O
COOH
O
Acid δ - clorovalerianic δ - Valerolacton`
+ H 2O
CH 3 - CHO + HCN CH 3 - CHOH - CN CH 3 - CHOH - COOH
HCl
Acetaldehid` Lactonitril Acid lactic
NaCN + H 2O
C6H 5 - CHO + HCN C6H 5 - CHOH - CN C6H 5 - CHOH - COOH
NaHSO3 HCl
Benzaldehid` M andelonitril Acid mandelic
R
R - CO - CO - R + HO- C - COOH
R
OH
Prin încălzirea benzilului (R = C6H5) cu hidroxid de sodiu diluat, se obţine cu
randament mare acidul benzilic. Reacţia este dată de 1,2-dicetonele care nu pot da
condensări aldolice-crotonice.
Transpoziţia benzilică este catalizată specific de ionul hidroxil. Ionul HO- se
adiţionează rapid la una din cele două grupe carbonil.
Se produce migrarea grupei fenil urmată de transferul protonului de la grupa
carbonil la anionul alcoolului. Nu este exclus ca ionizarea grupei carboxil să aibă loc
în produsul de adiţie al grupei HO- la grupa carbonil; caz în care transpoziţia ar
decurge printr-un anion.
HCl CH 2 - COOR
OH
Esterul acidului
hidroxiciclohexilacetic
Într-o variantă mai nouă a reacţiei Reformatsky se tratează esterul cu o bază
tare (de ex. dialchilamin-litiu R2N-Li+) fomând ionul enolat al esterului care
reacţionează cu grupa carbonil.
O O-
+ R
-H CH 2 - C - OR CH 2 = C - OR Li+ OH
CH 3 - COOR C
R CH 2 - COOR
R
C=O
R
Curs 1 5
6.1.3. PROPRIETĂŢI
Hidroxiacizii sunt în majoritatea lor compuşi cristalini, foarte solubili în apă. Nu
pot fi distilaţi la presiune normală fără descompunere. Sunt acizi puţin mai tari decât
acizii nesubstituiţi corespunzători.
În spectrul IR, grupa OH din poziţia α provoacă o creştere a frecvenţei ν C=0
din grupa carboxil, astfel în acidul lactic νC=0 apare la 1725 cm-1.
În spectrul 1H-RMN protonul α din α-hidroxiacizi prezintă o deplasare chimică
în domeniul 5,3-5,8 ppm, în funcţie de natura restului hidrocarbonat.
Hidroxiacizii prezintă reacţiile caracteristice celor două grupe funcţionale
prezente în moleculă.
6.1.3.1. Eliminarea de apă din hidroxiacizi are loc diferit în funcţie de poziţia
relativă a celor două grupe funcţionale. Comportarea la încălzire constitue un criteriu
pentru stabilirea poziţiei grupei hidroxil în moleculă.
a. α-Hidroxiacizii elimină apa foarte uşor (uneori chiar la conservare în
exicator) dând poliesteri care prin distilare lentă în vid se transformă în esteri ciclici
numiţi lactide.
O
CH 3
O
CH 3 - CH - OH HOOC - CH - CH 3 - 2 H O
2
H 3C O
COOH COOH
O
Acid lactic Lactid`
Lactidele sunt substanţe bine definite, cristalizate.
Încălzirea α-hidroxiacizilor cu acid sulfuric diluat are loc cu eliminarea acidului
formic sau a produşilor săi de descompunere (oxid de carbon şi apă) şi formarea de
aldehide.
H 2SO4
C6H 5 - CHOH - COOH C6H 5 - CHO + HCOOH
H 2SO4
CH 3 - CHOH - COOH CH 3 - CHO + HCOOH
CH 3 - CHCl - COOH
OCOR OCOR
6.1.4. REPREZENTANŢI
Acidul glicolic (hidroxiacetic) este un compus cristalin (T.t. 800C), solubil în
apă, alcool şi eter, care se găseşte în strugurii necopţi, în frunzele viţei sălbatice etc.
Se prepară prin hidroliza acidului monocloracetic sau din cianhidrina formaldehidei.
CH 2O + HCN HO - CH 2 - CN HO - CH 2 - COOH
Este folosit în industria adezivilor, polimerilor biodegradabili, detergenţilor etc.
Acidul lactic (α-hidroxipropionic) poate exista sub forma a doi enantiomeri
şi a unui racemic. Racemicul, numit şi acid lactic de fermentaţie, se formează din
zaharuri, cum sunt glucoza, zaharoza şi lactoza, sub influenţa enzimelor produse de
bacteriile de acid lactic. El apare în laptele acru, varza acră, murături etc.
Acidul L (+) - lactic se prezintă sub formă de cristale foarte higrocoscopice; se
găseşte în zeama de carne şi apare ca produs al degradării biochimice a hidraţilor de
carbon, în muşchi şi în alte celule ale animalelor superioare.
Este folosit în industriile: alimentară, farmaceutică, textilă şi în terapeutică.
Acidul mandelic (α-hidroxifenilacetic) se obţine sintetic sub formă de
racemic. Acidul (-) mandelic se obţine prin hidroliza blândă a glicozidei amigdalină,
din sâmburii de migdale amare.
Acidul malic (hidroxisuccinic), HOOC-CHOH-CH2-COOH se găseşte în
fructe necoapte, liber sau sub formă de săruri.
Acidul tartric (dihidroxisuccinic), HOOC-CHOH-CHOH-COOH, poate exista
sub forma a doi enantiomeri, o mezoformă sau a amestecului racemic.
Acidul (+) tartric este unul dintre cei mai răspândiţi acizi din natură. A fost
izolat de către Schelle ca sare acidă de potasiu din drojdia care se depune din vinul
nou, după încetarea fermentaţiei.
Acidul (-) tartric se obţine din acidul racemic, prin scindare cu baze optic
active. Acizii tartrici au jucat un rol important în stereochimie. Se pot obţine prin
oxidarea cu permanganat de potasiu a acizilor maleic şi fumaric. Din acidul fumaric
se obţine amestecul racemic, iar din acidul maleic se formează acidul mezo-tartric.
8 Curs 1
OH
a COOH
a H
COOH H - C - OH
H HO
HO - C - H
HOOC COOH
HOOC COOH
H
b H Acid (+) tartric
Acid fumaric
b COOH COOH
H
HO - C - H
HOOC
OH H - C - OH
H
COOH
OH
Acid (-) tartric
OH
a COOH
a H
COOH H - C - OH
H HO
H - C - OH
H COOH
H COOH
COOH
b COOH
Acid maleic
b COOH
H COOH
HO - C - H
H OH
COOH HO - C - H
OH COOH
Acid mezo-tartric
Acidul citric (acid hidroxitricarbalilic) este un acid monohidroxitricarboxilic,
care se găseşte în lămâi (din care se izolează la scară industrială), portocale,
zmeură, coacăze etc. Industrial se obţine prin
11 H 13 15 17 19
PGE2 PGF1α
Biosinteza prostaglandinelor porneşte de la acidul arahidonic, care se
oxidează cu oxigen molecular, în prezenţa enzimei ciclooxigenază, la un peroxid,
care prin mai multe etape trece în prostaglandine.
O
COOH O2 COOH
CH3 ciclooxigenaza CH3
O
OH
Acid arahidonic
Prostaglandinele se găsesc în glandele sexuale anexe, în ovare şi, în cantităţi
mici, în toate organele şi ţesuturile. Se extrag din veziculele seminale de la animale
şi dintr-un coral din Caraibe.
Prostaglandinele intervin în alergii, inflamaţii, contracţia uterului, secreţia
stomacală, bătăile inimii, controlează presiune arterială, etc.
Acizii fenolici intră în compoziţia multor produşi naturali şi sunt mult utilizaţi în
industria de medicamente şi coloranţi. Ei se pot împărţi în două grupe după cum
funcţiunea carboxil este legată direct sau la catena laterală a unui inel aromatic.
În cazul acizilor fenolici cu grupa carboxil grefată pe nucleul aromatic al
fenolului, în poziţiile orto sau para, apare o conjugare extinsă datorită efectelor
electromere +E al grupei OH şi – E al grupei carboxil.
Curs 1 11
O O
+
HO C H O C
OH OH
O-Na+ OH OH
1250C H+
COO-Na+ COOH
+ CO2
6 at
OH O- K + OH
COO-K + 2300C
2 + + CO2
COO-K +
H
O O O O
O
H O H C
C O O
C
O O
Substituienţii donori de electroni favorizează reacţia, iar cei acceptori o fac
dificilă.
Potrivit acestui mecanism, sinteza Kolbe este o inversare a reacţiei de
decarboxilare.
Sinteza Kolbe - Schmitt aplicată β-naftolului duce la obţinerea acidului 2-
hidroxi-3-naftoic, intermediar preţios în sinteza coloranţilor azoici.
COO-Na+
O-Na+ CO2 OH OH
HCl + H 2O
+ HONO + N2 + HCl
- 2 H 2O
+
NH 2 N N Cl- OH
Acid p-aminobenzoic
OH OH
(NH 4)2CO3
OH OH
COOH
Rezorcin` Acid β-rezorcilic
Acidul floroglucincarboxilic (2,4,6-trihidroxicarboxilic) se obţine mai uşor, prin
încălzirea scurtă a floroglucinei la 70-1000C cu o soluţie de bicarbonat de sodiu.
OH OH
1.NaHCO3
2.HCl
HO OH HO OH
COOH
OH OH
OCH 3 OCH 3
CHO COOH
Vanilina Acid vanilic
6.2.2. PROPRIETĂŢI
Acizii fenolici sunt compuşi cristalini, puţin solubili în apă rece, solubili în apă
caldă, eter, alcool.
Prezintă reacţiile normale ale celor două grupe funcţionale.
COOH + Na2CO3 COO-Na+ + NaOH COO-Na+
- CO2 - H 2O
OH
- H 2O
OH O-Na+
Acizii fenolici la tratare cu clorură ferică dau coloraţii intense, violet până la
negru. Cu carbonaţii alcalini formează săruri ale grupei carboxil, iar cu hidroxizi
alcalini în exces, se formează şi sărurile grupelor fenolice.
14 Curs 1
OH COOCH 3
(CH 3)2SO4 COOH
-
HO
OCH 3 OCH 3
Acizii fenolici, mai ales cei polifenolici, se decarboxilează la încălzire trecând
în fenolul respectiv şi dioxid de carbon.
Pe acestă cale din acidul galic se obţine pirogalolul.
OH OH
HO OH HO OH
t0 + CO2
COOH
Acid galic
6.2.3. REPREZENTANŢI
Acidul salicilic (o-hidroxibenzoic) (T.t. 1570C) este un compus cristalin,
sublimabil, greu solubil în apă rece, solubil în apă caldă, cloroform, antrenabil cu
vapori de apă supraîncălziţi. Se găseşte în natură liber (în flori de muşeţel, de
crăţuşcă etc) sau ca ester metilic în unele uleiuri eterice. În plante, esterul metilic al
acidului salicilic se află sub formă de glicozide, care se hidrolizează uşor sub
influenţa enzimelor plantei.
a. Prin încălzire moderată reacţionează cu el însuşi formând acidul
salicilsalicilic care prin decarboxilare formează salicilatul de fenil (salol) care se
transformă în parte, în xantonă.
Curs 1 15
CO O CO O
COOH HO
- H 2O - CO2
OH HOOC OH HOOC OH
O
O
C
transp.
- H 2O
HO OH O
Xanton`
O
Disalicida
c. Prin acetilarea cu anhidridă acetică se obţine acidul acetilsalicilic, utilizat ca
medicament (aspirina).
OH
O - CO - CH 3
COOH H+ COOH
+ (CH 3CO)2O
+ CH 3COOH
90%
d. Tratarea salicilatului de metil cu amoniac duce la obţinerea salicilamidei (2-
hidroxibenzamida) care are aceleaşi utilizări ca şi acidul acetilsalicilic.
COOCH 3 CONH 2
OH OH
+ NH 3 + CH 3OH
H
COOH COOH
4 [H] H 2O
HOOC - (CH 2)5 - COOH
OH O
Acid ciclohexanon Acid pimelic
carboxilic
f. Cu clorura ferică, acidul salicilic formează o coloraţie intensă violacee, care
serveşte la recunoaştere.
Acidul salicilic este utilizat ca antiseptic slab şi ca agent de conservare a
produselor alimentare. În terapeutică este folosit la combaterea
reumatismului, ca sare de sodiu sau ca acid acetilsalicilic. Esterul fenilic (salolul) este
folosit ca antiseptic.
În industria de coloranţi acidul salicilic este agent de cuplare în sinteza
coloranţilor azoici de mordant.
COOH
COOH
-
O3S N+ N + OH HO3S N= N OH
OH
HO OH
COOH
OC
O OH
OH
Acid m-galoilgalic
HO O O HO COO - CH
OH
HO
CH - OOC OH
HO
OH
HO COO - CH O
O O OH OH
HO
OH CH - OOC OH
Acid elagic
CH OH
HO
HO COO - CH 2
HO
18 Curs 1