III.

Retorica în relaţiile oficiale

cu publicul:
3.1. Retorica – recomandări utile pentru un
bun vorbitor
 Retorica (vorbirea)
 Conform DEX, retorica este arta de a vorbi
frumos; arta de a convinge un auditoriu prin
măiestria argumentației, frumusețea stilului și
a limbii etc.; ansamblul regulilor care ajută la
însușirea acestei arte.
 Retorica (vorbirea )
 A vorbi corect, elegant, cursiv, expresiv, este o
artă dar şi o ştinţă. Cu arta şi ştiinţa vorbirii
frumoase se ocupă retorica ( arta de a vorbi
frumos, arta de a convinge pe auditor de justeţea
ideilor expuse printr-o argumentaţie bogată ,
riguroasă, pusă în valoare de un stil ales).
 Calitatea de a ne exprima cu convingere, cu

claritate, cu eleganţă, corectitudine şi totodată

într-un limbaj ales, a devenit o normă de
politeţe, o îndatorire socială în orice situaţie ne-
am afla.
 Retorica (vorbirea )
 În vorbirea sa, funcţionarul public trebuie să
fie limpede, să folosească expresii adecvate,
să evite ambiguităţile (cu excepţia cazului
cînd ambiguitatea este un mijloc de aflare a
adevărului).
 Recomandări utile pentru un bun
vorbitor
1. Evitaţi să arătaţi prea multă încredere în
dumneavoastră de la început, pentru a nu
apărea arogant.
2. Pe parcurs luaţi o atitudine mai fermă,
pentru a vă defini poziţia faţă de auditoriu.
3. Aveţi libertatea de invenţie şi obligaţia
adaptării vorbirii la situaţii diferite, la reacţia
publicului.
4. Folosiţi principiile şi regulile logicii, ale
judecăţii limpezii, ale gândirii corecte.
Alte recomandări utile pentru un bun
vorbitor
5. Faceţi demonstraţiile convingător, susţindându-
vă ideile cu fapte şi argumente.
6. Respingeţi elegant, dar cu vigoare, ideile de
necceaptat , evitând o argumentare care ar
putea fi folosită de adversar.
7. Când este cazul, folosiţi revenirea deliberată la
o idee, un fapt, un argument, dând aparenţa
unei simple erori de expresie.
8. Ajutaţi-vă pe parcursul vorbirii de gesturi,
mişcări, atitudini adecvate pentru a mări
puterea de convingere.
3.2. Stilul vorbirii
 Noţiunea de stil a apărut în strânsă legătură
cu cea de retorică. Ea se referă la modul
specific de exprimare, de vorbire al cuiva
dintr-un anumit domeniu de activitate, în
scopul comunicării cu semenii săi, talentul,
arta de a exprima ideile şi sentimentele într-o
formă aleasă, personală.
Principiile şi calităţile stilului
1. Corectiudinea stilului vizează cerinţe precum
alegerea termenilor, evitarea greşelilor de
comunicare şi respectarea regulilor gramaticale.
2. Claritatea stilului exprimă dorinţa ca ideile să fie
corect gândite , clar expuse şi formulate.
3. Frumuseţea stilului este un rezultat al
corectitudinii şi clarităţii acestuia.
4. Muzicalitatea vorbirii este esenţială, stilul de
vorbire adaptându-se subiectului abordat.
5. Simplitatea este o calitate a stilului de a
comunica în mod firesc, natural.
Greşeli ce se pot comite în raport cu
principiile şi calitatea stilului
1. Banalitatea verbală, adică vorbirea lipsită de
expresivitate, de inventivitate, de originalitate;
2. Barbarisemele sunt termeni sau expresii
împrumutate, de regulă dintr-o limbă străină care
sunt folosite incorect de cel care vorbeşte;
3. Salocismele sunt expresii sintactice care
evidemţiază că vorbitorul nu cunoaşte gramatica
limbii române;
4. Excesul de neologisme;
5. Arhaismele folosite excesiv, depăşind măsura şi
bunul gust, stârnesc ilaritate şi afectează
seriozitatea exprimării;
Greşeli ce se pot comite în raport cu
principiile şi calitatea stilului
6. Sinonimele nu trebuie folosite în aceeaşi
frază;
7. Pleonasmele sunt cuvinte care repetă aceeaşi
idee şi sunt folosite în aceeaşi frază;
8. Construcţia vicioasă a frazei, semn al
dezordinii în gândire, al lipsei de rigoare
intelectuală;
9. Cacofonia reflectă discordanţa muzicală a
vorbirii.
Conversaţia. Reguli de bază ale
conversaţiei politicoase
 Să fii temperat, regula ce se impune întotdeauna;
 Fii mai întâi un bun ascultător al spuselor celor

din jur şi apoi să iei cuvântul;

 Formulează corect propoziţiile şi frazele,

pronunţându-le clar, pe firul gândirii logice;

 Dacă nu cunoşti pronunţia corectă sau sensul

unui cuvânt , nu-l folosi;

 Este cu totul nepermis a face glume pe seama

infirmităţii sau slăbiciunilor, pasiunilor unei

persoane prezente.
3.3. Gestica
 Reflectă ansamblul de gesturi folosite de
cineva, cu care însoţeşte vorbirea sa, într-o
anume stare sau situaţie.
 A gesticula are sensul de a mişca mâinele în

timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva fără

a utiliza cuvinte, în fiecare gest, descifrându-
se o multitudine de semnificaţii.
Proiect la C.D.L-ADM. SEM.2
 Realizaţi un proiect (în echipe de 2-3 elevi) cu
tema- Rolul mijloacelor de informare în masă
în formarea opiniei publice.

 Proiectul se va redacta în microsoft word şi

power point. Proiectul în word reprezintă
partea detaliată şi ppt-ul tratează principalele
informaţii din tema propusă.
3.4. Întocmirea şi realizarea discursului
3.4.1. Noţiunea de discurs
3.4.1. Noţiunea de discurs

 Ţelul oratorului este să convingă, să obţină

adeziunea celor ce-l ascultă. Această artă şi ştiinţă
în acelaşi timp, de a convinge prin discurs, este
veche ca însuşi cuvântul.

 Fiecare individ are capacitatea înnăscută de a

folosi diverse limbaje pentru a comunica.
 De aceea, pentru a atinge nivelul de competenţe
necesar, el trebuie să îşi însuşească anumite
deprinderi, comportamente şi tehnici specifice.
3.4.1. Noţiunea de discurs
 În vederea formării deprinderilor, trebuie
parcuse următoarele etape:
1. Asimilarea de cunoştinţe fondate ştiinţific
privind principiile, conceptele şi regulile care
guvernează arta vorbirii;
2. Analiza normelor şi principiilor
comportamentului uman;
3. Efectuarea de exerciţii prin asimilări şi
interpretări de rol;
4. Transferul cunoştinţelor obţinute în viaţa reală.
3.4.1. Noţiunea de discurs
 În concluzie, apreciem că discursul este
conţinutul mesajului pe care o persoană îl
transmite după ce acesta a fost prelucrat, în
vederea stimulării şi declanşării unor anumite
emoţii, gânduri sau raţionamente în mintea
sau în inima publicului.
8 moduri în care să NU îţi începi un discurs

 Nu trebuiesc folosite umătoarele 8 fraze:

1. Mă bucur să mă aflu aici.

2. Nu vă aud!

3. Să vă spun un pic despre mine.

4. Aţi putea, vă rog, să vă închideţi telefoanele?

5. Cine este din oraşul x/Ţara x ? Ridicaţi vă rog

mâna!
6. Mulţumesc pentru călduroasa introducere !

7. Să vă spun despre ce o să vorbesc!

8. Nu îţi cere scuze !

III. Retorica în relaţiile oficiale
cu publicul:

3.4.2. Conţinutul discursului

 3.4.2. Conţinutul discursului
 Atunci când comunicăm avem ca scop determinarea
unei acţiuni din partea celui care citeşte sau ascultă.
 Pentru aceasta trebuie să parcurgem şase etape:

1. Analiza scopului propus prin expunere şi a

auditorului;
2. Documentarea;
3. Susţinerea propriilor idei şi teze cu argumente;
4. Organizarea comunicării în cea mai bună variantă;
5. Elaborarea discursului şi editarea lui;
6. Lupta pentru obţinerea feed-back-ului.
 Conţinutul discursului
 Pentru a avea succesul scontat de autor,
înainte de realizarea discursului trebuie să
găsim răspunsurile la următoarele întrebări:

1) Care este obiectivul?

2) Cine este auditorul?
3) Este necesară comunicarea cu adevărat?
 Conţinutul discursului
A. Introducere
 În această secţiune a discursului, vorbitorul va

urmări trei obiective generale

1. Captarea atenţiei auditorului. Aceasta se poate
realiza prin referirea la importanţa subiectului
sau utilizarea unei fraze de început.
2. Comunicarea temei trebuie să fie reţinută cu
uşurinţă.
3. Motivarea temei . Se prezintă raţiunile pentru
care s-a considerat necesară alegerea temei
respective.
 Conţinutul discursului
B. Cuprins
 Pentru cuprinsul discursului se stabilesc 2-3 idei

principale care dezvoltă tema aleasă.

 Ideile principale pot fi selecţionate şi aranjate în câteva

moduri:
1. În ordine cronologică;
2. De la cauză la efect-se utilizează în cazul
evenimentelor legate prin relaţii cauzale;
3. De la problemă la soluţie-este o metodă inductivă
pentru că se porneşte de la o problemă particulară şi se
ajunge la o soluţie generală;
4. În ordine logică-se formulează ideea, apoi se probează.
 Conţinutul discursului
C. Încheiere
 Pentru a menţine şi întări efectul introducerii şi

cuprinsului, vorbitorul trebuie să urmărească, în

încheiere, trei aspecte importante:
1. Reamintirea ideilor principale;
2. Reamintirea motivaţiei;
3. O concluzie sintetică. Concluzia poate face
legătură cu momentul de captare a atenţiei
din introducere, dând astfel discursului un
aspect circular.
 Structura discursului
a) Schema logică a prezentării presupune stablirea
ideilor cheie, stabilirea relaţiilor dintre acestea.
b) Forma prezentării poate fi relaxată sau academică.
Nu alegeţi o formă tehnicistă pentru un public prea
puţin avizat.
c) Recepţia. Dacă traseul este prea lung, repetarea din
timp a ideilor expuse şi a concluziilor trase este
obligatorie.
d) Abordarea punctelor slabe presupune alegerea a 2
strategii- ori eludaţi aceste puncte şi vă pregătiţi să
răspundeţi întrebărilor ori atacaţi chiar
dumneavostră punctele slabe şi le răspundeţi
convingător.
 Structura discursului
e. Tipul de prezentare-este preferabil să alegeţi
prezentarea liberă iar dacă nu vă puteţi concentra,
pentru a nu pierde elementele importante puteţi să
vă structuraţi ideile discursului pe mici bucăţele de
hârtie.
f. Folosiţi suporturi vizuale-diapozitive, grafice,
tabele, film.
g. Verificaţi, înainte de prezentare, ca toate elementele
vizuale de ajutor să funcţioneze.
h. Încadraţi-vă în timpul precis- de obicei prezentările
(discursurile) nu trebuie să fie mai mari de 15-20
minute.
III. Retorica în relaţiile oficiale
cu publicul:

3.4.3. Metode de întocmire a discursului

3.4.2. Metode de întocmire a discursului

În pregătirea unui discurs, trebuie să aflăm:

1. Care va fi
audienţa
2. Ce aşteaptă
aceasta să audă de
la noi

3. Unde va avea loc

prezentarea

4. Când va avea loc

prezentarea
 Pregătirea discursului
1. Pregătiţi-vă subiectul;
2. Verificaţi ilustraţiile;
3. Vizitaţi sala, dacă este posibil;
4. Verificaţi echipamentele;
5. Exersaţi folosirea echipamentelor;
6. Îmbrăcaţi-vă adecvat;
7. Exersaţi-vă discursul.
Recomandări pentru orator
1. Cunoaşteţi-vă subiectul;
2. Adaptaţi-vă auditorului;
3. Vorbiţi clar;
4. Dacă cei din public vor să pună întrebări,
spuneţi-le să le pună la sfârşit. Daca nu
ştiţi, recunoaşteţi.
 Folosirea mijloacele vizuale
Când se adaugă elemente de vizualizare se reţine
aproximativ 65%;
1) Nu staţi între auditoriu şi mijlocul vizual, asiguraţi-vă că toţi
îl pot vedea;
2) Nu vorbiţi cu faţa către planşe, priviţi şi vorbiţi spre cei care
vă ascultă;
3) Nu folosiţi o planşă până când discursul nu permite acest
lucru;
4) Asiguraţi-vă că mijlocul vizual este clar, simplu şi poate fi
observat (citit);
5) Să aveţi puse în ordine mijloacele vizuale;
6) Dacă folosiţi proiecţia, rugaţi pe cineva să manipuleze
aparatul;
7) Nu le folosiţi exagerat;
8) Verificaţi scrierea şi punctuaţia;
9) Nu citiţi tot textul de la planşe. Plictisiţi auditoriul.
 III. Retorica în relaţiile oficiale
cu publicul:

3.4.4. Tipuri de discurs-Discursul spontan şi

discursul pregătit din timp
 Discursul spontan şi discursul
pregătit din timp
 Vorbirea spontană este ceea ce facem când ni
se cere să dăm răspunsuri pe durata unei
şedinţe sau când ni se cere să luăm cuvântul în
cadrul unei adunări.
 Pentru aceasta, avem nevoie de multă încredere
în forţele proprii, de stâpânirea subiectului şi
de darul unei gândiri independente.
 Câteva rânduri pe un carneţel sau 10 secunde
de gândire aprofundată reprezintă o cheie a
succesului comunicării.
 III. Retorica în relaţiile oficiale
cu publicul:

3.4.5. Riscuri în întocmirea şi realizarea discursului

 Capcane în comunicare
 Capcana sprijinului vizual să prezinte
exemple de oameni fără a lăsa impresia de
discriminare,
 Capcana religioasă-să nu lăsăm ascultătorilor

simţământul de frustrare sau de ridicol,

 Capcana etnică/rasială-folosirea unor cuvinte

poate fi contraproductivă. Vorbirea în glumă

este cea mai propice modalitate de
exprimare, în care oamenii mai sensibili fac
de multe ori greşeli.
Remedii potenţiale pentru înlăturarea
unor slăbiciuni
 Exemplele să fie potrivite , scurte şi să reţină
atenţia.
 Statisticile pot fi mijloace excelente de sprijin,

dacă ştim cum să lucrăm cu ele. Trebuie

redactate simplu şi să fie uşor de înţeles.
 Mărturiile (declaraţiile)-mijloc de susţinere a

opiniilor dumneavostră.
 Comparaţia pentru a dramatiza similitudinile şi

contrastul pentru a accentua diferenţele.

 Explicaţia în 3 moduri-definiţie, analiză,

descriere.