ODAGIU NICOLETA GR.

403

 Structura procesului de comunicare didactică

 Principiile comunicării didactice
 Lauda și critica
 Stilurile de comunicare în activitatea didactica
Comunicarea umana se re-alizeaza prin intermediul unui sistem
de simboluri si semnificatii sociale ge-neralizate si urmareste
stabilizarea sau modificarea comportamentala la nivel individual
sau grupal. rin comunicare intelegem transmiterea unui continut
(mesaj) de la emitator la receptor prin intermediul unui canal sau
cai de comunicare. Rezulta ca orice act de comunicare implica in
mod necesar un emitator (E), cel care detine informatia si
transmite mesajul, un receptor (R), cel care primeste infor-matia,
mesajul si un canal de transmitere a mesajului. Se realizeaza
totdeauna intr-un context (spatiu, timp, ambianta, starea psihica a
celor ce participa la comunicare) care influenteaza desfasurarea
si calitatea comunicarii.
Este un fapt bine cunoscut că procesul
de învăţământ se realizează prin şi
pentru comunicare, fiind, în ultimă
instanţă, un act de comunicare.
Comunicarea, la rândul său, conţine
prin ea însăşi potenţial educativ:
transmitere de cunoştinţe, formarea
gândirii şi facilitarea operaţiilor
intelectuale, autoreglarea activităţii
intelectuale, transmiterea codurilor
caracteristice fiecărei ştiinţe, etc.,
între comunicare şi educaţie existând
un raport de interdependenţă.
Comunicarea didactică este un ansamblu
de activităţi, o formă de relaționare între
educat și educator, în cadrul căruia
comunicarea prin limbaj este doar una
dintre componente. Comunicarea are un
caracter deosebit de complex prin
multitudinea de factori care o influențează,
dar și prin multitudinea de acțiuni pe care
le incumbă. Scopul final al acestei
comunicări este modelarea în sens pozitiv a
personalităţii elevului, transformarea lui
într-o persoană care a dobândit competențe
care o fac să se integreze pe piața muncii și
în societate. Mesajul didactic trebuie făcut,
în așa fel, încât elevii să transforme situația
de învățare în experiență de învățare.
Pedagogul, trebuie „să dea dovadă de
răbdare, amabilitate, delicatețe și respect
față de elevi și părinții lor cu care
comunică în procesul activității sale”
Comunicarea didactică presupune,
aşadar, interacţiune, căci altfel avem
de-a face cu discursuri paralele. Pe
lângă canalul verbal, lingvistic, se
recurge și la comunicarea nonverbală
și la cea paraverbală. La fel de
importantă în comunicare este și
spațiul didactic în care se desfășoară
ora. Dirijată de profesor ca manager al
clasei de elevi, comunicarea este
instrumentată, rareori spontană, lăsată
la voia întâmplării, căci doar așa este
spre beneficiul tuturor.
COMUNICAREA DIDACTICĂ SE CARACTERIZEAZĂ PRIN
URMĂTOARELE TRĂSĂTURI:

• este structurată pe anumite principii,

• urmăreşte atingerea anumitor obiective
educaționale;
• elevul va căpăta abilități și competențe;
• se foloseşte de strategii de lucru specifice,
• se finalizează cu un anumit demers evaluativ.
 PRINCIPIILE COMUNICĂRII PEDAGOGICE
 principiul construcţiei mesajului pedagogic.
 principiului stimulării continue a motivaţiei
pentru comunicare pedagogică.
 principiul managementului relaţiilor de
comunicare
 transpunerii didactice
 al comunicării explicite a atitudinilor în raport cu elevii.
LAUDA ȘI CRITICA
Lauda şi critica – modalități de realizare a feedback-ului Lauda -
aprecierea şi încurajarea elevilor, stimularea acestora spre noi
performanțe, mai valoroase; atribuie succesul capacităților elevului şi
efortului depus de acesta.
Critica – evidențierea greşelilor, lipsurilor, arătând cauzele şi indicând
mijloacele de remediere, de îndreptare. Pentru a fi eficientă, critica
trebuie să respecte câteva condiții:
-să fie realizată într-un loc privat, „între patru ochi”;
-să fie bazată pe fapte reale, iar elevului să i se spună unde a greşit;
-să sugereze posibilități de îmbunătățire a situației;
-să lase elevului posibilitatea de a-şi exprima sentimentele, atitudinile;
-să evite tonul ridicat, sarcasmul şi etichetările verbale.
STILURILE DE COMUNICARE
 STILUL EMOTIV 
Este caracteristic persoanelor
la care dominanta este
puternica si sociabilitatea
ridicata. Persoanele cu acest
stil sunt expresive, vorbesc
repede, gesticuleaza mult, au
comportament
dinamic, orientat spre actiune
si risc, sunt atrase de relatii
informale si refractare la cele
oficiale
 STILUL AUTORITAR 
Este caracteristic persoanelor cu dominanta puternica si
sociabilitate scazuta. Aceste persoane sunt parentale, afiseaza o
atitudine serioasa, grijulie, exprima opinii clare, intr-o maniera
hotarata, deseori rigida, sunt dificil de abordat, comunica cu
oarecare efort, au comportament mai dur, ferm, impunator,
ridica multe pretentii, au gesturi ferme si glas sonor.
STILUL REFLEXIV
Este caracteristic persoanelor cu
dominanta slaba si sociabilitate
scazuta. Aceste persoane sunt
perfectioniste, isi impun un puternic
control emotional, exprima opiniile
intr-o maniera formala, cauta indelung
cuvintele si formuleaza cu grija
excesiva fraze adesea pretioase, sunt
aparent linistite, stau mai la o parte,
par vesnic preocu-pate de altceva,
prefera ordinea, o refac cu migala,
cauta un mediu de munca ordonat,
sunt lente, meticuloase, le place sa
revada detaliile si nu pot lua decizii
rapide, sunt introvertite, prefera
singuratatea si nu sunt prea buni
parteneri de conversatie.
 STILUL INDATORITOR 
Este rezultatul asocierii dintre
dominanta slaba si sociabilitatea
ridicata. Persoanele cu astfel de stil de
comunicare cedeaza usor, se supun,
se sacrifica, sunt rabdatoare,
sensibile, nu tin sa se afirme, sa joace
un rol in luarea deciziilor, asculta cu
multa atentie si intelegere, de regula
evita sa-si foloseasca puterea si
atuurile, manifestacaldura in vorbire,
se bazeaza pe forta de convingere a
prieteniei.
STILUL FLEXIBIL
Este usor de adaptat in orice situatie.
Versatilitatea este aptitudinea de a ne adapta
stilul de comunicare in functie de situatie si
de partener, pentru a ne atinge scopurile,
aprobare sociala, acceptare etc. Aceasta este
oarecum independenta de stilul de comu-
nicare. Stilul de baza ramane relativ stabil.
Versatilitatea priveste doar ceea ce este
schimbator in comportamentul unei persoane
si presupune atat adaptabilitate, flexibilitate,
mobilitate, nestatornicie, dar si incon-
secventa, oportunism, duplicitate.
Comunicarea didactică nu se împacă
cu superficialitatea, narcisismul,
indiferenţa, rigiditatea, elemente care
duc la dispariţia filonului afectiv care
conduce la dispariţia interesului
elevului. O activitate ce pune în relaţie
cadrul didactic şi elevul pentru
realizarea unor obiective comune, este
şi un proces psihosocial de influenţare
prin limbaje specifice a atitudinilor,
comportamentelor, convingerilor, a
comportamentelor, a componentelor
motivaţional afective şi volitive.