Tu ce bagaj porţi în călătoria prin viaţă?

Au fost odată ca niciodată trei oameni. Fiecare dintre ei purta câte doi saci, unul legat de gât în faţă, şi celălalt atârnat
de spate. Atunci când primul om a fost întrebat ce căra în sacii săi, el a spus:
–  În sacul din spate sunt toate lucrurile frumoase făcute de prietenii mei şi familia mea. În acest fel, ele îmi sunt
ascunse vederii. În sacul din faţă se află toate lucrurile rele care mi s-au întâmplat; din când în când, îl deschid, scot
lucrurilerele afară, mă uit şi mă gândesc la ele.
Pentru că se oprea atât de des asupra lucrurilor rele, acest om nu a reuşit să facă nici un progres important în viaţă.
Apoi, cel de-al doilea om a fost întrebat despre ce ducea în sacii săi. El a răspuns:
– În sacul din faţă sunt toate lucrurile bune pe care le-am făcut. Îmi place să le revăd, aşa că adeseori le scot afară
pentru a le arăta oamenilor. În sacul din spate păstrez toate greşelile mele, pe care le car tot timpul cu mine. Desigur că
sunt grele. Ele îmi încetinesc înaintarea dar, din nu ştiu ce motiv, nu le pot lăsa jos.Al treilea om a explicat şi el ce
avea în sacii săi.
– Sacul din faţă este nemaipomenit. Acolo îmi ţin gândurile pozitive despre oameni, toate binecuvântările de care m-
am bucurat, toate lucrurile bune făcute de alţii pentru mine. Greutatea lor nu este nici o problemă. Acest sac este la fel
precum pânzele unei corăbii. Nu încetează să mă împingă înainte.
Sacul din spatele meu este gol. Nu este nimic în el. Am tăiat la fundul său o gaură mare. În acest sac pun toate
lucrurile rele la care gândesc despre mine sau aud despre alţii. În cele din urmă, ele îmi cad în sac, aşa că nu sunt
nevoit să car nici un fel de greutate în plus.
Primul pas spre bine este acela de a nu face răuAstăzi, îmi voi aminti cine sunt, de ce sunt aici şi de
ce am ales experienţele care au apărut în calea mea anul trecut.Astăzi, promit să renunţ la micimea gândurilor mele
întunecate şi să mă topesc cu braţele deschise în iubirea nemărginită a Sinelui meu superior.Astăzi, mă predau noului
an cu braţele deschise, permiţând fiecărei zile să mă surprindă şi să îmi hrănească cele mai profunde dorinţe ale
sufletului meu.Astăzi, promit să revin la strălucirea divină şi să îmi folosesc puterea de a revigora lumea.În acest an,
voi oferi celor din jur ceea ce vreau să primesc din partea lor. Dacă doresc iubire, voi găsi căi pentru a iubi fiecare
persoană pe care o voi întâlni. Dacă vreau pace, voi avea gânduri paşnice, voi spune cuvinte paşnice  şi mă voi ruga
pentru pacea celor care încă trăiesc în haos – inclusiv pentru mine.Dacă îmi doresc succes, voi depune eforturile
necesare pentru a-i ajuta pe cei din jur să atingă succesul. Mă voi concentra pe ceea ce este important şi voi căuta
excelenţa în tot ceea ce fac.Dacă îmi doresc respect, voi începe prin a respecta viaţa şi tot ceea ce provine din aceasta.
Îi voi respecta pe toţi cei din jur şi pe toţi aceia care, din umbră, se străduiesc să facă din această planetă un loc mai
bun. Voi respecta pământul, îmi voi respecta corpul, îmi voi respecta trecutul şi darurile pe care le am şi voi renunţa la
judecată în favoarea recunoştinţei…Am încredere că ceea ce voi oferi lumii, se va intoarce la mine…

Pe o barcă goală nu se supără nimeni

Era o dată un student care se înfuria foarte repede pe tot ce i se întâmpla… nu că nu ar fi fost uşor, când toate îi mergeau mai mult
pe dos. Maestrul lui s-a hotărât să îl conducă spre înţelegerea unui adevăr simplu care să îl facă să treacă mai împăcat prin viaţa lui
şi prin viaţa celorlalţi. Aşa că l-a luat deoparte şi i-a spus:
– Dragul meu, să presupunem că eşti într-o barcă pe un fir de apă destul de îngust şi din sens opus vine o altă barcă, iar acea barcă
este condusă de un om care, de voie sau de nevoie, intră în barca pe care o conduci tu; ce faci atunci?
– Păi ce să fac, mă supăr, ce, nu m-a văzut că vin?  Nu putea să facă în aşa fel încât să nu se ajungă la ciocnirea bărcilor? Aşa ceva
nu se poate…!!!
– Încetişor, dragul meu! Am înţeles, dar dacă ţi-aş spune că în barca cealaltă nu era nimeni…că era o barcă goală care s-a ciocnit
de barca ta pur şi simplu… În acest caz ce ai face?
– În cazul ăsta mi-aş vedea de drum… aşa a fost să fie!
– Întocmai, dragul meu! Aşa a fost să fie! Fii o barcă goală! Şi consideră că te ciocneşti doar de bărci goale atunci când navighezi
pe răul vieţii. Astfel vei putea să îţi concentrezi energia şi lumina în lucrurile care merită cu adevărat! Pe o barcă goală nu se
supără nimeni… o barcă goală nu te poate supăra… E atât de simplu!
Studentul a plecat înseninat şi ori de câte ori se întâmpla pur şi simplu ca barca lui să se ciocnească de bărcile celorlalţi… el
arunca repede din barcă mânia, frustrarea, judecata celuilalt şi trecea zâmbind mai departe în barca lui golită de tot răul din el!