Dominanta si sociabilitate Doua prime trasaturi de personalitate si forte comportamentale, n raport cu care diferentiem stilurile de comunicare, sunt dominanta

si sociabilitatea. Dominanta este tendinta de a etala o atitudine parentala, preocupata, de a manifesta o forma de ngrijorare, de a predomina si de a acapara sau controla timpul si spatiul destinat comunicarii bilaterale sau de grup. Avem tendinta de a cadea n doua categorii de dominanta: dominanta slaba si dominanta puternica. n ceea ce priveste dominanta specifica fiecaruia dintre noi, este dificil sa ne autoapreciem. Nu ne putem vedea pe noi nsine, n mod obiectiv. n plus, dominanta este o caracteristica de raportare si variaza n functie de partenerul de comunicare. Sociabilitatea reprezinta aptitudinea de a stabili cu usurinta relatii cu altii. n stilul de comunicare, aceasta apare ca fiind tendinta unora dintre noi de a cauta sa stabileasca relatii cu altii si de a se bucura efectiv de aceasta. Ei sunt prietenosi, sinceri, ntelegatori, deschisi. si exprima emotiile, sentimentele si opiniile ntr-o maniera directa si frusta. n raport cu echilibrul dintre dominanta si sociabilitate, se face distinctie ntre patru stiluri de baza: emotiv, autoritar, reflexiv si ndatoritor (saritor).

Stilul emotiv Este acela n care dominanta ct si sociabilitatea sunt, puternice. Indivizii cu un astfel de stil: sunt expresivi, vorbesc repede, gesticuleaza mult, folosesc minile si mimica fetei, uneori se inhiba, alteori se pripesc; manifesta un comportament dinamic, orientat spre actiune si spre risc;

 sunt atrasi de relatiile informale si oarecum refractari la cele oficiale; sunt empatici, poseda putere de convingere nnascuta, bazata pe risipa de energie emotionala si transfer psihologic.

Stilul director Este cel care rezulta din asocierea dominantei puternice si sociabilitatea scazuta. Indivizii cu un astfel de stil: afiseaza o atitudine serioasa, preocupata, o anumita morga; exprima opinii clare, ntr-o maniera hotarta, uneori rigida; sunt mai dificil de abordat, comunica cu oarecare efort si, n ciuda atitudinii ostentativ grijulii, ramn adesea indiferenti; au un comportament mai dur, mai ferm, mai impunator, ridica multe pretentii, au gesturi ferme si glas sonor. Stilul reflexiv Este rezultatul asocierii dominantei slabe cu sociabilitatea scazuta. Indivizii cu un astfel de stil: si impun un puternic control emotional si exprima opiniile ntr-o maniera deliberat formala, cauta cuvintele si formuleaza cu grija fraze, uneori, pretioase; sunt aparent linistiti, stau mai la o parte si, mereu, par a fi preocupati de altceva; prefera ordinea si o refac mereu cu migala, cauta un mediu de munca ordonat; sunt lenti, le place sa revada detaliile si nu iau decizii rapide, prefera singuratatea si nu sunt prea buni parteneri de conversatie;

 sunt nclinati catre comunitatea intima.

Stilul ndatoritor Numit si stilul saritor, acesta este cel care rezulta din asocierea unei sociabilitati ridicate cu o dominanta slaba. Persoanele avnd un astfel de stil de comunicare: sunt rabdatoare, sensibile si nu tin neaparat sa joace un rol important n luarea deciziilor; asculta cu multa atentia si ntelegere; de regula, evita sa-si foloseasca puterea si atuurile. Manifesta caldura n vorbire, ca si n scris. Se bazeaza pe forta de convingere a prieteniei; cnd iau decizii, le exprima ntr-o maniera serioasa, oarecum impersonala. Desi stilurile sunt destul de diferite unele de altele, nu poate fi pusa problema "celui mai bun stil". Nici unul nu este bun sau rau, n sine, ci numai n asociere cu partenerul, cu ambianta, cu problema pusa n discutie sau aflata n negocieri.

Stilul flexibil De cele mai multe ori, dominanta si sociabilitatea nu sunt suficiente pentru a defini stilurile de comunicare. Cei mai multi dintre noi nu sunt schimbatori si instabili, iar aceasta face necesara implicarea unei a treia dimensiuni: versatilitatea. Versatilitatea este aptitudinea multora dintre noi de a-si adapta stilul n functie de situatie, pentru a obtine maximum de avantaje si aprobare sociala. Versatilitatea nseamna

adaptare, flexibilitate, mobilitate, nestatornicie, dar si nehotarre, inconsecventa, oportunism si duplicitate. Versatilitatea ramne o caracteristica oarecum independenta de stilul de comunicare. Stilul este stabil. Versatilitatea priveste doar ceea ce este schimbator si se adauga sau retrage mereu, pentru a usura comunicarea cu cei din jurul nostru. Atunci cnd intervine si versatilitatea, avem de-a face cu stilul flexibil. Acesta este stil de comunicare caracterizat prin ncercarea permanenta, deliberata si controlata constient de a schimba mereu propriul stil, n raport cu situatia sau partenerul. Flexibilitatea actioneaza n ideea de a merge precis si concret n ntmpinarea diferitilor parteneri. Practic, majoritatea oamenilor adopta stilul flexibil, se adapteaza mereu situatiei si partenerului, dar fac acest lucru pornind de la unul din stilurile de baza care le este propriu, adica de la emotiv, director, reflexiv si ndatoritor. Stilul flexibil, cu masura si cu tact, este cel mai raspndit si oportun n relatiile interumane.