Teoria şi metodologia instruirii

- Curs 2 -
Procesul de învăţământ ca proces de comunicare

 Comunicarea este o componentă vitală a procesului de

predare-învăţare-evaluare.
 În mare măsură, reuşita întregului act pedagogic este
asigurată de calitatea comunicării.

Relaționare

Schimb de
Socializare
înformații

Repertoriu
Feed-back
comun
 Comunicarea didactică
 Particularităţi:
 este o comunicare de tip şcolar care utilizează
ca instrument limbajul specific conţinutului
diferitelor discipline de învăţământ;
 este racordată la realizarea obiectivelor
propuse;
 este o comunicare de conţinuturi purtătoare de
instruire;
 are un efect de învăţare, urmăreşte
influenţarea, modificarea şi stabilitatea
comportamentelor individuale sau de grup;
 generează învăţare, educaţie şi dezvoltare.
(I. Cerghit, 1997, p.20)
 Alte caracteristici ale
comunicării didactice

are caracter bilateral, ceea ce evidenţiază

necesitatea instituirii unei corelaţii
permanente între subiectul şi obiectul
educaţiei
este instrumentală – urmăreşte deliberat un
scop : producerea unui anumit efect asupra
receptorului, în efortul de formare a
identităţii sale;
antrenează întregul potenţial discursiv,
întreaga personalitate a participanţilor.
 Alte caracteristici ale
comunicării didactice
este complexă, deoarece îmbracă forme
diferite (orală sau scrisă, verbală,
paraverbală, nonverbală, directă sau
indirectă, formală sau informală etc.)
este asimetrică datorită diferenţelor
socioculturale dintre emiţător şi receptor:
presupune o adaptare permanentă la
context și o restructurare din mers.
Elementele componente ale
procesului de comunicare

Mesaj
De reflectat...
 Ce comportamente ale profesorului
facilitează feed-back-ul ?
 Comportamente care facilitează
feed-back-ul ?
 Structurarea unui climat educațional deschis şi
confortabil, care facilitează manifestarea şi
relaţionarea în clasă, la lecţii, a elevilor;
 Afişarea interesului profesorului pentru ceea ce
spun și fac elevii;
 Promovarea unui dialog autentic între profesor
și elevi şi a dezbaterilor cu elevii;
 Solicitarea expresă a părerilor și opiniilor
elevilor, în raport cu diferite aspecte ale
procesului de instruire.
 Comunicarea este dependentă de o serie de
factori:

 Calitatea transmiterii vizează:

structurarea logică a conținuturilor,
claritatea, precizia și plasticitatea
exprimării, dependente în special de
personalitatea cadrului didactic și de
contextul în care are loc comunicarea;
 Nivelul dezvoltării psihice a
receptorului, implicarea lui în procesul
comunicării, capitalul lingvistic și cultural
de care acesta dispune;
…
 Sistemul de codare și decodare
presupune, din partea cadrului didactic o
bună cunoaștere a potențialităților
elevului , în vederea apropierii maximale
a recepției de emisie;
 Existența conexiunii inverse pentru a
facilita armonizarea celor două repertorii
precum și pentru a asigura autoreglarea
comunicării;
 Cantitatea informațiilor transmise și
care se cer a fi receptate corespunzător;
(I. Cerghit, 1997, pp. 22, 23)
De reflectat...
 Singura mare problemă în
comunicare este iluzia că aceasta a
avut loc. (George Bernard Shaw)
 Nu spune puțin în vorbe multe, ci
mult în vorbe puține. (Pitagora)
 Peştii se prind cu undiţa, iar
oamenii cu vorba. (William
Shakespeare)
 Alți factori care influenţează
comunicarea didactică

 concepţiile despre sine ale emiţătorului

şi receptorului;
 cunoştinţele, credinţele, atitudinile,
valorile, aşteptările şi experienţele
emiţătorului şi receptorului;
 rolurile deţinute în grup de către
emiţător şi receptor;
 motivaţiile emiţătorului şi ale
receptorului;
 contextul situaţional de comunicare.
 Acţiuni ce favorizează contactul interpersonal şi
care susţin calitatea comunicării didactice:

1. La nivel senzorial: contactul vizual,

contactul auditiv, atingerea;
2. Calităţile vocale: inflexiunile calde,
calme, echilibrate, artistice ale vocii;
3. Distanţele: alternarea distanţei
personale cu distanţele sociale;
4. Teritorialitatea: acceptarea elevilor
în spaţiul catedrei, al cancelariei, uneori ca
pe o recompensă.
 Formele comunicării
 Comunicarea verbală;
 Comunicarea nonverbală;
 Comunicarea paraverbală.
 ...
 Comunicarea verbală – reprezintă modalitatea
de comunicare cea mai întâlnită, având un rol
determinant în procesul de învăţământ.
 Eficienţa comunicării verbale, este
condiţionată de trei tipuri de exigenţe:
1. exigenţe de ordin sintactic – se raportează la
funcțiile cuvintelor și ale propozițiilor, regulile
de îmbinare a cuvintelor în propoziții și a
propozițiilor în fraze;
2. exigenţe de ordin semantic trebuie să trimită la
un sens, să aibă un înţeles/o semnificaţie.
3. exigenţe de ordin pragmatic trebuie să aibă o
influenţă asupra receptorului: să determine o
acţiune, să schimbe un comportament, să
creeze o imagine, să producă o emoţie etc.
(D.Sălăvăstru, 2004, 184).
 Comunicarea paraverbală – însoţeşte
...
comunicarea verbală, având efecte de
facilitare a înţelegerii mesajului comunicat
verbal sau, dimpotrivă, de obstaculare, de
îngreunare a acestei înţelegeri.

 caracteristicile

vocii,
 particularităţile
vorbirii, sunt elemente
 intonaţia, paraverbale care pot
 pauza, afecta într-un
 ritmul şi debitul procent semnificativ
vorbirii, înţelesul comunicării.
 accentul,
 intensitatea rostirii
 ...
 Comunicarea nonverbală - reprezintă
acea formă a comunicării în care
mesajul este transmis prin mijloace
extralingvistice.

 Expresia feţei, privirea, poziţia corpului,

gesturile, vestimentaţia, distanţa faţă
de locutor, contactul fizic etc. sunt
aspecte cu incidenţă majoră asupra
comunicării verbale, decodificate şi
înţelese mult mai rapid decât mesajul
transmis verbal.
Comportamente specifice
comnicării nonverbale
De reflectat!

 Care sunt principalele elemente

comportamentale, care ţin de limbajul
nonverbal şi de cel paraverbal, şi
care trebuie luate în calcul de către
profesori ???
 Bariere în comunicare
(O. Pānişoară, 2006, p. 114 după Torrington şi Hall)

 bariere în trimiterea
mesajului;
 bariere la nivelul
receptării;
 bariere de înţelegere;
 barierele acceptării;
 barierele acţiunii.
Puteţi identifica exemple
pentru toate aceste tipuri
de bariere?
 Uneori cadrele didactice recurg, cu
intenţie sau fără, la acţiuni care defavorizează
comunicarea interpersonală:
- evitarea, ocolirea privirii, privirea în gol
fără obiect;
- ocultarea ascultării (a auzi fără a asculta şi
înţelege);
- creşterea deliberată a distanţei fizice
pentru menţinerea distanţei de ordin
psihosocial,
- insistenţa de a sta numai
la catedră;
- atitudinea impersonală şi
dominatoare, de la înălţimea
statutului privilegiat.
Modalităţi de eficientizare a comunicării
https://www.youtube.com/watch?v=Vgp1_X0-Lg4

 organizarea unui mediu comunicaţional propice;

 armonizarea scopurilor şi obiectivelor activităţii
cu structura comunicaţională;
 perfecţionarea deprinderilor de comunicare;
 realizarea unei comunicări complexe;
 utilizarea multicanalităţii;
 asigurarea următoarelor condiţii:
 analiza clasei de elevi,
 analiza ocaziei,
 analiza surselor de obţinere a informaţiei,
 analiza punctelor forte ale mesajului,
 analiza acţiunilor presupuse de comunicare,
 analiza şi evaluarea impactului emiterii mesajului.
Elemente semnificative pentru o relaţie comunicaţională
eficientă:

Este foarte important ca profesorul să cunoască

punctul de vedere al elevului şi ceea ce simte el,
în raport cu mesajul receptat. Există o serie de
factori care ţin de personalitatea profesorului şi
care influenţează comunicarea:
 Efortul persuasiv este un indicator comportamental care-l
priveşte în mod direct pe profesor, pentru că el realizează
influenţa informativ-formativă.
 Capacităţile empatice – empatia este definită drept starea
psihică de rezonanţă, de comunicare efectivă cu semenul.
 Abilitatea de a motiva interlocutorul şi de a genera situaţii
şcolare motivante. Este vorba de a şti cum să faci o invitaţie la
acţiune, cum să stârneşti în elev dorinţa de a se implica.
 adecvare
personalizare
claritate

forţă

concizie DISCURS
EFICIENT

plăcerea
de a
vorbi
sensibilitate

armonie corectitudine naturalețe

 Trăsături definitorii pentru un
comunicator eficient:

 atitudinea pozitivă;
 încrederea în sine şi
integritatea personală;
 empatia;
 gestionarea interacţiunii
şi self-monitoring-ul;
 expresivitatea;
 persuasiunea.
De reflectat...
“ nu tot ce intenţionăm reuşim să
spunem, nu tot ce spunem se aude,
nu tot ce se aude se şi înţelege, se
înţelege şi ce nu spunem, iar ceea ce
se înţelege nu depinde de noi ce
devine”.

( L. Şoitu, Pedagogia comunicării)

Vă mulţumesc pentru atenţie!