ATITUDINI COMUNICATIVE

COMUNICAREA se referă la informațiile, ideile, opiniile, stările sau sentimentele celor care comunică, dar este
foarte important și modul în care se comunică aceste idei.
În actul comunicării, vorbitorii folosesc elemente verbale, nonverbale, paraverbale, vorbitorii transmițând
informații, dar comunică totodată și atitudinea lor (calm, emoționat).
În același timp, modul de a comunica face referire și la așteptările pe care emițătorul le are de la cei cărora li se
adresează. Aceste aspectele indică ceva despre cel care vorbește și despre relația dintre participanții la comunicare,
reprezentând atitudini comunicative.
Este recomandabil ca atât vorbitorii, cât și ascultătorii să manifeste atenție și empatie față de partenerii de
comunicare, respect și toleranță. Flexibilitatea, asertivitatea și disponibilitatea pentru negociere sunt atitudini ce favorizează
comunicarea eficientă.

În funcţie de relaţiile dintre participanţii la dialog, acesta este:

 dialog formal, când respectă anumite reguli de desfășurare, participanţii având poziţii anterior stabilite; se
utilizează formule de adresare protocolare, afectivitatea este redusă și enunţurile sunt elaborate;
 dialog informal, când se folosesc diverse teme fără anumite reguli, participanţii neavând anterior poziţii
stabilite; se utilizează formule de adresare apropiate, se exprimă afectivitatea, enunţurile nu sunt așa de elaborate.

ATENȚIA reprezintă capacitatea unui ascultător de a se concentra asupra a ceea ce comunică vorbitorul, dar și, din
perspectiva vorbitorului, capacitatea de a vedea cum reacționează ascultătorul la ceea ce i se spune.
EMPATIA este capacitatea de transpunere în locul celuilalt, de a fi interesat de ceea ce gândește sau simte celălalt,
fie că este vorba despre un personaj dintr-o carte sau despre un partener de comunicare.
RESPECTUL se poate manifesta prin:
 utilizarea de formulări-clișee ce trimit la statutul social al receptorului: ( domnule director);
 folosirea pronumelor de politeţe (dumneavoastră, dumneata);
 folosirea formelor verbale reverenţioase; de exemplu: utilizarea persoanei a II-a, plural faţă de o singură
persoană, înlocuirea modului imperativ cu modul conjunctiv, folosirea modului condițional-optativ etc.
TOLERANȚA (ÎNGĂDUINȚA) se manifestă printr-un comportament care să permită participarea tuturor la dialog.
Pentru aceasta, cei care discută trebuie:
 să accepte puncte de vedere diferite și să manifeste curiozitate față de părerile altora;
 să se stăpânească să reacţioneze verbal și nonverbal în timpul unei replici;
 să nu-i jignească pe cei cu păreri diferite, încercând să le înțeleagă perspectiva asupra subiectului;
 să cedeze cuvântul după o replică rezonabil de lungă;
 să nu se îndepărteze de la subiect, dovedind flexibilitate și adaptându-se la situații noi.
FLEXIBILITATEA este atitudinea comunicativă ce se manifestă prin capacitatea vorbitorului de a se adapta
contextului comunicării (subiectului, interlocutorilor).
ASERTIVITATEA presupune exprimarea clară și fermă a dorințelor, a emoțiilor, a părerilor și a intereselor, fără a-i
leza pe ceilalți, fără a manifesta dezinteres, dispreț și ostilitate, susținerea cu fermitate a punctului de vedere personal, fără a
deveni agresiv. Comunicarea asertivă se caracterizează prin convingerea că toate persoanele sunt egale, că drepturile,
sentimentele, nevoile, dorințele celorlalți sunt la fel de importante ca ale vorbitorului.
Atitudinile opuse asertivității sunt:
 PASIVITATEA - atitudinea excesiv de amabilă în orice situație;
 AGRESIVITATEA - constrângere și intimidare, utilizarea unui ton autoritar și ostil în comunicarea
propriilor dorințe și nevoi;
 PASIVITATEA AGRESIVĂ - rezistența indirectă la solicitările celorlalți și incapacitatea de a-ți exprima
nemulțumirea;
 MANIPULAREA - evitarea exprimării punctului de vedere și determinarea celorlalți de a simți compasiune
sau de a se simți vinovați.
NEGOCIEREA este o acțiune voluntară, bazată pe un dialog susținut cu scopul armonizării unor puncte de vedere
divergente.
DISPONIBILITATEA pentru negociere se manifestă prin dorința interlocutorilor de găsi soluții reciproc acceptabile.
Este condiționată de inteligența emoțională a interlocutorilor, capacitatea acestora de a-și conștientiza, controla și manifesta
emoțiile și de a gestiona relațiile interpersonale într-un mod empatic.
Alte atitudini comunicative sunt: INTERESUL pentru alte opinii, ATENȚIA manifestatăîn raport cu ceilalți,
IMPLICAREA în conversație, COOPERAREA în activitățile de grup.
În comunicare sunt importante atât cuvintele, cât și contextul în care apar, deoarece contextul influențează ceea ce
înțelegem dintr-o situație de comunicare dată.
 Contextul de comunicare este alcătuit din următoarele componente:
- datele privitoare la circumstanțele comunicării și la persoanele care participă la comunicare (identitatea acestora,
statutul social,momentul comunicării);
- informațiile deținute de interlocutori, opiniile și intențiile lor de comunicare;
- locul în care apare enunțul în cadrul unei secvențe comunicative.
Pentru a comunica eficient, vorbitorii trebuie să adapteze limbajul, modul de adresare, tonalitatea și ritmul vorbirii,
precum și informația vehiculată la contextul de comunicare.