Lucrare 3 Rusanovschi Corina, grupa 106

1. Cum realizăm următoarele aspecte ale relaţiei asistent medical -pacient:

 Comunicarea verbală cu pacientul

Comunicarea verbală este folosită pentru a comunica informații, atitudini, sentimente, emoții,
idei, de a convinge,de a impresiona pacientul. Asistentul farmacistul nu este un simplu
vânzător la tejghea, el trebuie să identifice foarte bine nevoile pacientului, să manifeste
empatie și totodată să dispună de un arsenal de instrumente de comunicare performante și să
le aplice de fiecare dată când în faţa sa se află un pacient care nu-și poate defini foarte
sinesituația, iar mai apoi să-i explice pe înţelesul acestuia modul de administrare, efecte
secundare,doză recomandată.

 Comunicarea non – verbală cu pacientul

Nu doar cuvintele contează în comunicare. Comunicarea non – verbală cu pacientul este

deosebit de importantă, influențând receptivitatea pacientului. În comunicarea se recomandă
un ton calm, rezonabil uniform, controlat. La fel, viteza de vorbire nu trebuie să pună presiune
asupra pacientului. Încetinirea ritmului vorbirii sugerează importanța respectivului pasaj,
atunci când farmacistul emite informație, ritmul va fi ceva mai lent decât cel conversațional,
iar la cuvintele cheie va încetini și mai mult, fixând noțiunea pentru pacient. Volumul
vorbirii trebuie ajustat de la situație la situație. Volumul general al conversației trebuie să fie
suficient pentru ca participanții să înțeleagă ce se spune, dar nu prea tare, pentru a păstra
intimitatea consilierii.

 Comunicarea în scris (informaţii, recomandări, tratamente)

Pe lângă comunicarea verbală și nonverbală, comunicarea în scris are și ea aspecte importante.

Asistentul farmacistul pentru bunăstarea pacientului îi poate oferi câteva date în scris despre
mod de administrare, cantitate, efecte secundare sau dacă pacientul manifestă deficiențe în
vorbire, auz asistentul farmacistul pentru a nu perturba comunicarea ar discuta cu el în scris.

2. Descrieţi rolul empatiei în astivitatea profesională

Empatia este definită ca abilitatea de a înțelege și de a împărtăși sentimentele altuia, fără a fi

nevoit să treacă prin aceeași situație. În domeniul medical, empatia reprezintă capacitatea de a
înțelege sentimentele pacienților și de a le facilita un diagnostic mai precis și un tratament
corespunzător. Totodată, această aptitudine conduce la recunoașterea și validarea fricii, a
anxietății, a durerii și a îngrijorării pacienților.

3. Elaboraţi 5 recomandări pentru colegii privind ascultarea activă în activitatea

profesională.

1. Pentru crearea mediului de încredere reciprocă, a unei ambianţe de siguranţă şi de

confort.

2. Pentru a înțelege de ce medicamente are nevoie

3.Focalizarea pe sentimentele vorbitorului, pentru al consola în caz de nevoie

4.Pentru areda corect informația

5.Pentru a cunoaște ce stil de comunicare să abordăm.
4. Elaboreaţi 5 argumente în favoarea dezvoltării competenţei de convingere în
activitatea profesională.

1. Pentru a alege tratamentul corect pentru pacient

2. Pentru a motiva pacientul că totul va fi bine

3. Pentru a acroti pacientul de unele efecte ne dorite ale medicamentelor

4. Pentru a evita unele confuzii privind doza preparatului

5. Pentru a schimba atitudinea pacientului față de farmacie și medicament

5. Cînd şi cum realizăm/aplicăm următoarele stiluluri de abordare a conflictului în

activitatea profesională:

1. Acceptare- atunci când suntem de acord cu situația și nu ne implicăm profund în

ceartă, poate apărea în cadrul unui colectiv , manifestată prin presiune la locul de
muncă și neînțelegere.

2. Compromis - atunci când ambele părţi acceptă anumite concesii şi posibilitatea de a

ceda ceva, în unele situații cu pacienții când apar bariere de comunicare.

3. Confruntare- atunci când este modalitatea prin care vrem să ne impunem în faţa
celorlalţi şi prin care urmărim mai degrabă propriile interese şi mai puţin pe cele ale
partenerului, atunci când vrem să avansăm în carieră și încercăm să demonstrăm
punctele forte.

4. Evitare- atunci când se manifestă printr-un mod de a preveni sau a încheia conflictul
prin strategii care ocolesc problema, cum ar fi: retragerea, păstrarea tăcerii, angajarea
în alte comportamente în unele situații cu pacienții, societatea când apar bariere de
comunicare

5. Conlucrare- atunci când presupune un proces orientat spre rezolvarea problemei prin
negociere şi obţinerea unei înţelegeri binevoite pentru ambele părţi, atunci când sunt
stabilite obiective eficiente de comunicare cu pacienții, colegii.