Sunteți pe pagina 1din 44

BOALA TUMORALA

Tumorile reprezinta neoformatii tisulare caracterizate prin proliferarea celulara anormala, dezordonata, invadanta, structura histologica atipica in raport cu tesuturile din care au provenit, metabolism schimbat (glicoliza aeroba), cu transmiterea ereditara a modificarilor celulare aparute. Universalitatea histologica a bolii tumorale, nenumaratele sale forme morfologice si histopatologice, consecintele negative pe plan economic si social, reprezinta numai cativa din factorii care explica interesul deosebit ce se acorda studiului lor complex, etiopatogenic si terapeutic.

Patogenia nu este inca complet clarificata.

Aparitia si cresterea tumorilor este dependenta de numerosi factori; unii dintre acestia avand un rol determinant in declansarea procesului de cancerogeneza, in timp ce altii au numai un efect favorizant. In histogeneza tumorilor intervin ca agenti cauzali diverse iritatii care actioneaza asupra celulelor normale, le modifica metabolismul si ritmul de multiplicare care devine mult mai rapid si dezordonat. Capacitatea crescuta de ploriferare, care nu mai este subordonata controlului organismului, se transmite ereditar noilor generatii de celule. Prin aceasta multiplicare cu caracter anarhic, se realizeaza un conglomerat de celule blastomatoase-nodulul tumoral primar.

In patologia veterinara o pondere insemnata o au tumorile cu etiologie virotica. Dintre tumorile virale ale animalelor sunt de mentionat papilomatoza cutanata a bovinelor si cabalinelor, leucoza si carcinomul cavitatilor nazale si orbitare la bovine, carcinomul regiunii anovulvare la capra, papilomatoza genitala si adenocarcinomul nazal la porc, papilomatoza, sarcomul cu mastocite si sarcomul Sticker la caine, adenomatoza pulmonara si adenocarcinomul nazal la oi, sarcomul Rous, limfomatoza si adenocarcinomul renal la gaini.

Dintre iritatiile cancerigene exogene reprezentate de agenti animati, mai amintim unii paraziti: Spirocerca sp. provoaca la caine fibrochondrosarcoame esofagiene, Opistorchis felineus si Clonorochis sinensis produce la pisica cancere ale vezicii biliare.

Iritatiile cancerigene exogene mai pot fi mecanice, fizice si chimice. Traumele repetate determina distrugeri tisulare cu refaceri celulare continue si posibilitatea devierii procesului proliferativ spre malignitate. Radiatiile ultraviolete, radiatiile X si alte tipuri de iradiatii constituie iritatii fizice responsabile de aparitia anumitor forme de cancer. Se cunosc astazi un numar impresionant de substante (organice si anorganice) care printr-un proces de durata cu tesuturile vii pot declansa procesul de oncogeneza. Se poate mentiona aici efectul cancerigen al estrogenilor asupra tractusului genital si organelor anexe la femele. Boala neoplazica se instaureaza atunci cand factorii externi, ambientali sau ai organismului.

Ca ,,stimuli neoplazici" in stare sa initieze, dupa o perioada de latenta variabila, proliferarea neoplazica sunt: iritatiile cronice, din partea unor agenti chimici si fizici, a radiatiei luminoase si actinice (ultraviolete) sau electromagnetice penetrante (razele X), a radiatiei corpusculare mai mult sau mai putin penetrante (razele beta si alfa) si unele localizari parazitare spirocerca lupi in esofagul si organele mediastinale ale cainelui sunt considerate cauze de proliferari cu caracter sarcomatos capabile sa metastazeze. Ca agenti cancerigeni endogeni se cunosc substante produse de organism in cadrul activitatii sale normale, dar aflate la un moment dat intr-o cantitate excesiva sau metabolica care apar intr-o dereglare a arderilor interne.

Geneza tumorilor este un fenomen complex dependent in primul rand de organism. In cursul acestui proces participa in mod diferit o serie de factori biologici (specia, sexul, hrana, etc) in corelatie directa cu agentii cancerigeni, cu organele si tesuturile care suporta cancerizarea. Gradul de malignitate a unei tumori poate fi diferita nu numai in functie de influenta stimulanta sau inhibatoare a organismului, ci si a conditiilor de mediu. Influenta varstei se refera la frecventa crescuta a tumorilor la animalele adulte sau batrane, iar in ceea ce priveste caracterul lor, la tineret sunt de obicei tumori benigne pe cand la cele batrane predomina cele maligne. Dependent de sex este legata de rolul hormonilor sexulali in formarea tumorilor. Influenta alimentatiei se materializeaza prin aceea ca reducerea aportului caloric al alimentelor scade si intarzie dezvoltarea tumorilor.

Morfologia tumorilor.
In geneza tumorilor se pot distinge trei faze:

Faza leziunilor pretumorale; Faza tumorilor benigne; Faza tumorilor maligne.


Intre aceste faze nu se poate face intotdeauna o delimitare precisa, in special in tumorile provocate de virusuri, cea de a doua faza este sarita datorita, mai ales faptului ca intreaga evolutie a cancerizarii este foarte rapida.

Tabloul clinic al bolii tumorale. In raport cu caracterele morfologice si anatomo-clinice tumorile se pot grupa in doua mari categorii: benigne maligne. Tumorile benigne se caracterizeaza prin cresterea lenta, cu coeficient micotic scazut, bine delimitate de tesuturile vecine. Extirparea se face cu usurinta si este urmata de vindecarea definitiva. Ablatia tumorii nu este urmata de metastaze sau recidive. De asemenea, procesul tumoral benign nu influenteaza vadit si in sens negativ starea organismului.

sau multicentrice, provoaca metastaze si recidive in urma extirparii lor. Animalul sufera un proces de intoxicatie si casectizare lenta, urmata de moarte. Morfologic o tumora maligna se distinge in general dupa urmatoarele caractere:

Tumorile maligne au o crestere rapida, uni

aspect histoid determinat de predominanta tesututlui embrionar crestere infiltrativa; caracter heterolog si heterotopic; coeficient micotic crescut; atipii cariokinetice, monstruozitati celulare, hipertrofii nucleolare.

La inceput boala tumorala are un caracter isidios, fara simptome locale si generale. Aceasta dezvoltare poate fi expansiva (centrala) sau infiltrativa, in ultimul caz cu distrugerea tesuturilor invecinate.
Tabloul clinic se contureaza mai specific in faza in care tumora are dimensiuni mai mari, sesizabile clinic si cand determina tulburari locale si generale.

Caracterele diferentiate intre tumorile benigne si maligne TUMORI BENIGNE


1. Bine diferentiate; structura histologica asemanatoare tesutului de origine 2. Morfologia celulelor este asemanatoare cu cele normale 3. Activitatea mitotica in limite normale.

TUMORI MALIGNE
1. Slab diferentiate sau nediferentiate. Structurahistologica putin asemanatoare cu tesutul de origine 2. Morfologia celulelor este mai mult sau mai putin anormala. 3. Activitate mitotica crescuta

4. Viteza de crestere lenta.

4. Crestere rapida.

5. Tip de crestere expansiv, cu zona de marcatie neta, frecvent incapsulate.

5. Crestere infiltrativa, invaziva, distructiva, fara zona de delimitare, intre tesutul tumoral si normal, neancapsulate. 6. Vascularizatie bine exprimata.

6. Vascularizatie slab exprimata. 7. Recidiveaza si nu metastazeaza niciodata.

7. Recidiveaza si metastazeaza

In evolutia unei tumori se pot diferentia trei etape:


faza locala; faza de extindere regionala, cu aparitia adenopatiilor; faza de generalizare, datorita transportului metastatic si dezvoltarii unor noi focare tumorale, in intreg organismul.

1.Faza locala Prima faza este reprezentata de dezvoltarea focarului tumoral primar. Semnele clinice sunt difuze, necaracteristice si diferite in functie de localizare. Atunci cand tumora primitiva are un volum mare, compresiunile exercitate asupra unor tesuturi sau organe pot constitui cauza unor tulburari functionale nespecifice (durere, disfagie, jena in miscare, etc.). Durerea apare in general mai tarziu, este difuza si difera ca intensitate in functie de localizare. Acest semn clinic este precoce in cancerul pulmonar, in tumorile mamare (la camasiere), in ultima localizare fiind insotita si de edeme difuze. In aceasta faza, atunci cand tumora ia dimensiuni mari (in localizarile externe) pielea se subtiaza si ulcereaza. Focarele de necroza, in care se dezvolta o flora microbiana polimorfa, exalta un miros ihoros, sesizabil la distanta. Prima faza beneficiaza de un singur semn clinic caracteristic: prezenta tumorii.

2. Faza de extindere regionala In cea de a doua faza se remarca aparitia in vecinatate, a unor tumori satelite.Ganglionii regionali sunt modificati si au aspectul unor mase dure, cu contur neuniform deobicei aderenti la tesuturile vecine si la piele. Consecutiv reactiei ganglionare si a tumorilor secundare, provoaca compresiuni asupra nervilor, vaselor sau a organelor vecine, semnele clinice devin complexe. Extensia regionala se poate realiza pe cai diferite: limfatica, sanguina, perineurala, prin implantare. Tumorile maligne de origine ecto- si endodermica se propaga in general pe cale limfatica, pe cand cele de origine mezodermica folosesc mai frecvent calea venoasa.

3. Faza de generalizare. In faza de generalizare se inregistreaza aparitia metastazelor in intreg organismul, cu localizari extrem de diferite.
Tumorile metastatice au intotdeauna aspectul histologic al tumorii primare. La animale tumorile maligne cu origine ecto- si endodermica evolueaza mai rapid decat cele de origine mezodermica.

Semnele clinice generate sunt putine si incerte, diferite forme histopatologice manifestandu-se asemanator. Cahexia poate fi apreciata ca un a semn al bolii tumorale, insa apare destul de rar si numai in ultima faza. La fel este si cazul anemiei tumorale. In ceea ce priveste cauza si mecanismul mortii, se poate spune ca acesta este mai degraba consecinta unor complicatii secundare bolii tumorale si mai rar cahexiei si anemiei.

Metastazarea

Metastazarea reprezinta una din proprietatile cele mai caracteristice si mai importante ale bolii tumorale. In general metastazarea este o proprietate a tumorii maligne; sunt insa tumori care nu metastazeaza. Se intelege prin metastaza orice tumora secundara decelabila care apare in afara regiunii oncologice a tumorii primare, adica inafara complexului sau anatomo-topografic, organul sau tesutul de origine al tumorii primare, limfaticele proprii tesuturilor vecine care, conform principiului chirurgiei oncologice regionale, se ridica in bloc prin actul operator.

Metastazele se formeaza mai adesea in tesutul conjunctiv, metastazarea intraepiteliala fiind foarte rara. Invazia metastatica se produce pe cale limfatica, sanguina, perineurala si prin implantare, prima si ultima fiind cele mai frecvente. Metastazarea este favorizata de slabirea intercelulara pe masura evolutiei bolii, a terapiei aplicate, rontgenoterapia. Se pare ca si celulele tumorale din vecinatatea zoneior de necroza sau ulcerate, neviabile la acest nivel, pot deveni viabile in contact intim cu tesuturile sanatoase, deci pot fi responsabile de invazia locala. Starea Este o stare morbida care, deseori sau uneori se transforma in cancer. In orice cancer exista o stare precanceroasa corespunzatoare, insa nu toate starile precanceroase se transforma in cancer.

Pot fi considerate leziuni precanceroase: hiperplazia in focar (papilomii, polipii, hiperplaziile nodulare ale organelor glandulare), cu proliferare intensa a celulelor, insotita de reconstructie structurala, tulburari functionale si modificari biochimice; proliferarile de pe marginea ulcerelor vechi, recidivante (procese regenerative, inflamatorii sau asociate);
dezvoltarea vicioasa a unor tesuturi (tumorile benigne, procesele distrofice);

In aprecierea starii precanceroase sa se tina cont de:


conditiile generale ale organismului conditiile generale de mediu

Mecanismul metastazei neoplazice se desfasoara prin faze succesive:

detasarea celulelor neoplazice din masa tumorii originare in curs de crestere infiltrativ invazia interstitiilor cavitatilor si canalelor naturale sau a lumenului capilarelor si micilor vase limfatice si sanguine. transportul pasiv la distanta, urmand cursul (fluxul) lichidelor organice, al limfei si sangelui.

Metastazele limfatice si limfohematice

Elementele celulare sau sub forma de mici conglomerate (embolii) sunt transportante pana la ganglionii limfatici teritoriali (prima statie limfatica), unde sufera o prima oprire, iar ulterior se pot reproduce in sinusurile marginale si medulare (asa zisa limfadenita neoplazica). Multe elemente sunt neutralizate aici de histocitele locale,celulele supravietuitoare patrunzand intr-un al doilea timp in vasele limfatice aferente, ajungand la alti ganglioni limfatici regionali, care constituie a doua statie limfatica.

Metastazele se pot realiza in orice organ sau tesut al organismului. Localizarea focarelor secundare in cursul metastazei arteriale este conditionata de mai multi factori: de ordin fizicomecanic, sau de ordin biologic. Neoplaziile maligne aparute in teritoriul splahnic, de unde porneste vena porta, pot avea ca prima statie de difuziune metastatica, ficatul: din acest organ, localizarile neoplazice ulterioare, prin venele suprahepatice, pot da nastere unor localizari ulterioare pulmonare (metastaze pulmonare de a doua statie) si eventual unor localizari arteriale ulterioare generalizate.

Forme particulare de metastaze hematice sunt cele localizate in teritoriul plexului venos vertebral; Diseminarea cavitara. Este proprie neoplaziilor maligne ce apar la suprafata organelor din cavitatile splahnice, pe viscerele abdominale, pe plaman si pe ganglionii cavitari. Fragmente de tesut canceros detasate, cad in cavitate si sub influenta diferita a gravitatiei, a eventualelor miscari ale viscerelor sau a eventualelor lichide cavitare (ascite, transudat pleural) pot sa se instaleze pe suprafata unor organe mai mult sau mai putin indepartate.

Metastazele prin contact. Relativ rare, pot fi totusi intalnite pe suprafetele continue unor tesuturi omoloage sau asemanatoare. Alt procedeu de metastaza este cel al propagarii prin conducte naturale, asa zisele canale preformate ale anatomopatologiilor (ducte glandulare, mameloame, uretre, trahea, bronsiile, etc.). Secretiile, excretiile, fluxul si refluxul, aerul atmosferic, pot vehicula fragmente neoplazice si astfel pot conditiona in mod diferit localizarea implantarii. Ca interes specific pentru patologia chirurgicala sunt metastazele cauzate de embolizarea intraoperatorie, consecutiva deschiderii instrumentale a vaselor limfatice si hematice in cursul sectionarii (disecarii) maselor neoplazice in tesuturi atacate cu o vascularizatie capilara functionala accentuata (mamela, prostata, tiroida) sau tirotrofica (derm, tesut subcutanat, tesut osos), sau cauzate de instalarea accidentala a fragmentelor microscopice detasate din tesutul neoplazic si cazute in sectoare diverse ale campului operator.

TUMORI BENIGNE

Papilomul, de origine epiteliala, de obicei are etiologie virotica si este mai frecvent la vitei si manji. Papilomatoza pielii se prezinta sub forma unor vegetatii nedureroase, mai frecvent intalnite in regiunile cu pielea fina. Se pot prezenta sub forma de papilomi cornosi si mucosi. Cei comosi intereseaza pielea si evolueaza sub doua aspecte morfoclinice: negi si corn cutanat.

Negii (papilomi cutanati) provin din proliferarea papilelor dermice si formeaza pe piele vegetatii nedureroase, de marimi si forme diferite.

La bovine sunt intalniti in regiunile cu piele fina, mamelon, furou, ombilic, greaban, spinare, membre, initial mascali cu par. Mai tarziu papilomii se matureaza cand iau forma ovala, nodulara sau conopidiforma.

In general la speciile de animale, papilomii cresc vara, sub influeanta caldurii ce activeaza circulatia cutanata si stationeaza in timpul iemii.

Evolutia papilomului este cronica, mai ales la taurinele la care se disting doua faze:

faza de proliferare cu durata de 2-8 1uni; faza degenerativa, urrnata de resorbtie si disparitia papilomilor care regreseaza, se necrozeaza, se usuca si detaseaza lasand in urma o rana ce se cicatrizeaza repede, uneori fara nici un tratament. Se crede ca vindecarile spontane s-ar datora imunitatii tisulare.

Tratamentul. Cand nu se observa tendinta de

vindecare spontan se recurge la tratament, care consta prin mai multe metode:

excizia cu foarfeca si cauterizarea cu termocauterul sau electrocauterul; termocauterizarea si indepartarea negului; ablatia si injectii cu auto-vaccin preparat extemporaneu din papilomii excizati; cauterizarea elecrocauterizarea cu rezultate foarte bune

Adenomul se dezvolta in epiteliul organelor glandulare. Se intalneste mai ales la carnasiere si are forma unor neoformatiuni boselate, de consistenta variabila. Poate sa imbrace aspectul de adenofibrom, asa cum se observa in cazul mamelei. Sarcoidul este o tumora a pielii observata la cabalinele adulte care coabiteaza cu viteii bolnavi de papilomatoza. Este o tumora de origine virotica care are caractecrul tumorilor benigne (bine delimitate formata din tesut conjunctiv adult), dar si caracterele tumorilor maligne; dau metastaze prin implantare datorita gratajului. Are o evolutie relativ rapida si uneori produce metastaze ganglionare.

Fibromul. Este o formatiune delimitata, localizata cu precadere in grosimea pielii, profunzimea tesutului conjunctiv subcutanat si cel submucos. Afecteaza cu predilectie regiunile corporale supuse iritatiilor mecanice (harnasamentul capastru, etc.). De obicei, are forma rotunda, circumscrisa, iar consistenta este dura; mai rar se inregistreaza o consistenta moale si o evolutie lenta. Uneori da nastere la tumori pediculate la suprafata. Este format din tesut fibros in proportie mica, de substanta fundamentala si fibrocite.

In unele cazuri fibromul evolueaza spre hialinizarea substantelor fundamentale si a fibrelor, spre impregnarea calcaroasa sau chiar metaplazie osoasa. De asemenea in unele situatii se pot crea tumori mixte, justificand diagnosticul de fibrolipom, fibroosteom sau asociat cu adenomul.
Lipomul. Se formeaza in tesutui adipos adult si se intalneste la cabaline, carnivore si bovine. Se prezinta sub forma unei tumori bilobate bine circumscrisa sub piele, fara sensibilitate si cu o evolutie lenta. Apare in tesutul grasos subcutanat, precum si in tesutul subseros (indeosebi in cavitatea abdominala), putand lua marimi considerabile. La cal se descriu frecvent lipoame pendulate ale mezenterului capabile sa determine tulburari circulatorii si a tranzitului digestiv.

Mixomul. Este tumora tesutui mucos, localizata mai ales in submucoasa foselor nazale si in tesutul conjunctiv subcutanat. Are o consistenta moale, generand sub piele formatiuni tumorale multiple, bine delimitate cu evolutie lenta. In unele cazuri se prezinta sub forma pediculata, constituind polipii nazali si cei ai canalului galactofor. Speciile afectate cu predilectie sunt: cainele, calul si mai rar bovinele. Chondromul. Tumora localizata in tesutul cartilaginos. Este favorizata dezvoltarea sa de iritatiile produse de harnasament. Examenul clinic ne ofera o consistenta dura, neregulata, delimitata si cu evolutie lenta. Poate suferi metaplazii fibroase si osoase. La cabaline se intalneste chondromul cutanat si cel al testiculului. Masa tumorala este nodulara, de consistenta dura sau elastica. De culoare cenusie-albastruie. In unele cazuri, prezinta celule de ramolitie mucoide.

Osteomul este format din tesut osos si se poate localiza la suprafata osului in grosimea acestuia, sau in canalul medular.
Frecventa lui este mai mare la cabaline, unde poate imbraca forma exostozelor si exceptional la alte specii, dar osteomul nu poate fi confundat cu acestea. In general, tumorile sunt necircumscrise, avand consistenta osului si o evolutie lenta.

TUMORILE MALIGNE

Dintre tumorile maligne mentionam: Epiteliomul, este cea mai frecventa tumora maligna, observata la animale si provine din proliferarea anarhica a epiteliului pe piele si pe mucoase are un aspect plan infiltrativ. Este frecvent la bovine in regiunea orbitara, globul ocular si anexele sale si mai rar la nivelul pielii sau al celorlalte mucoase. Dar in aparitia cancerului ocular la bovine mai intervin ca factori predispozanti si expunerea prelungita la radiatiile solare, parazitoza cu Thelasia sp., iritatii diferite nespecifice.

Initial, se inregistreaza leziuni benigne sub forma hiperplaziilor epiteliale sau a glandelor sebacee, apoi procesul hiperplazic initial se asociaza cu fenomene de necroza si proliferari sub forma de granuloame de corp strain, conferind caracter de neoplasm malign. Stadiul canceros propriu zis se caracterizeaza prin dezvoltarea unor tumori maligne ale tesutului epitelial.
Cancerul ocular la bovine are o evolutie rapida, un caracter invaziv alarmant, fiind greu de tratat mai ales in fazele avansate.

La cabaline, epiteliomul cutanat se localizeaza in special in jurul orificiilor naturale. Apare sub forma unor mici tumori, dure, cu caracter invadant si care apoi se necrozeaza, cele cu localizare pe mucoasa bucala, are un caracter infiltrativ ducand in final la distrugerea tesutului osos. Adenocarcinomul este tumora maligna a epiteliilor secretoare. Se observa in special la carnasiere, fiind localizat la glanda mamara sau glandele perianale. Se deosebeste de precedenta prin faptul ca ea se insoteste de metastaze ganglionare si de generalizare in majoritatea cazurilor.

Sarcomul provine din tesut conjunctiv tanar. Are o

crestere infiltrativa rapida, fiind mai bine delimitat decat epiteliomul. Tegumentul care il acopera se intinde, se subtiaza si apoi ulcereaza. Pe sectiune tumora prezinta un aspect omogen, translucid, cu o culoare alba laptoasa. Dintre formele mai frecvente citam: melanosarcomul. La catea predomina tumorile vulvo-vaginale

Melanomul este diagnosticat frecvent la caii de

culoare vanata. Descris cu frecventa mai mare la calul lipitan. Se localizeaza la baza cozii, regiunea perianala.

Limfosarcomul. Este tumora maligna a tesutului

limfoid, avand originea in ganglionii limfatici. Se caracterizeaza printr-o crestere rapida difuza, infiltrativa si metastaze la distanta in ganglioni, pulmon, rinichi, schelet.

Osteosarcomul. Localizat la os, reprezinta tumora

maligna a tesutului dur, cu predilectie pentru epifize si maxile. Tumora face corp comun cu osul avand forma globuloasa sau fusiforma cu tegumentul intens si ulcerat. Adenopatia regionala este prezenta si cu aspect septic care de obicei poate ceda dupa ablatia tumorii. In general osteosarcomul evolueaza grav, fiind insotit de dureri atroce si influentand starea generala, slabire progresiva si animalul moare prin casexie.

Diagnosticul tumorii impune coroborarea datelor clinice cu cele obtinute prin examen histopatologic, serologic, radiologic la care se adauga in anumite situatii datele rezultate din examene speciale (examenul cu izotopi radioactivi ultrasonograma, electroretinografia, electroencefalografia, etc.).

O importanta deosebita o au caracterele histologice si citologice a caror interpretare devine esentiala pentru un diagnostic diferential in domeniui clinic, controlul histologic consecutiv.

In neoplaziile benigne, nucleii prezinta volume si morfologie identice (uniforme); nucleul e bine distins dar mic; In neoplaziile maligne nucleii celulelor neoplazice prezinta forma, contururi si volum variabile: in general sunt mai mari decat cele ale tesutului de origine. In cazurile de malignitate crescuta, se observa aspectul de ,,polimorfism nuclear , precum si eventuala prezenta a unor nuclei giganti si monstruosi. Prin examenul clinic se poate stabili sediul procesului neoplazic, aspectul tumorii, sensibilitatea acesteia, reporturile sale cu tesuturile vecine si cu ganglionii aferenti. Prin investigatie clinica se apreciaza gradul in care tumora afecteaza organismul, fie in ansambul sau, fie prin perturbarea activitatii unor organe sau sisteme.

Urmarirea in timp a organismului bolnav adauga date privind evolutia bolii si malignitatea tumorii. Examenul clinic este mai eficace in diagnosticul tumorilor cu localizare externa, in cazul localizarii acestora la nivelul viscerelor, mijloacele semiotice curente trebuie completate cu alte metode de investigatie pentru a preciza sediul bolii si gradul de extindere al neoformatiei tumorale.

Prognosticul. Pentru a aprecia in mod obiectiv

prognosticul tumorilor, trebuie sa se ia in considerare atat starea generala a animalului cat si aspectele specifice ale bolii .

Tumoriie benigne au in general prognostic favorabil, mai ales la animalele tinere, interventia chirurgicala radicala asigurand vindecarea. Fac exceptie tumorile benigne greu abordabile prin act operator si cele care prin prezenta lor intr-o anumita regiune tulbura functia unor organe sau aparate (tumorile tubului digetsiv, vezicii urinare, etc.). La animale adulte si batrane tumorile benigne netratate se malignizeaza usor, ceea ce agraveaza prognosticul boli. In ceea ce priveste tumoriie maligne, gravitatea prognosticului este cu atat mai pronuntata cu cat tesutul care formeaza tumora este mai putin diferentiat si proliferarea mai intensa. Tratamentul tumorilor Tratamentul tumorilor cunoaste o gama larga de metode a caror indicatii au o valoare variabila in functie de localizarea procesului neoplazic si forma sa histologica. In principal la baza terapiei este actul chirugical, care cu toate ca are de multe ori un caracter mutilant, prezinta cel mai mare procent de vindecari.

In situatii in care nu se poate abroda procesul tumoral prin interventie chirurgicala, ca si in unele forme deosebit de grave datorita malignitatii si rapiditatii cu care difuzeaza tumora, actul chirurgical este inlocuit sau precedat si completat cu alte mijloace terapeutice (chimioterapie, tratamentul cu izotopi radioactivi) al caror scop este de a inhiba capacilatea de multiplicare, metastazare si regenerare a tumorii.
Desi tratamentul chirurgical nu are un caracter etiologic, efectuarea sa in corelatie cu localizarea si gradul de extindere al neoformatiunii asigura obtinerea unor rezultate satisfacatoare. Interventia operatorie trebuie sa se efectueze cat mai precoce, sa fie radicala si sa respecte principiul ablatiei si antiablatiei.

In tumorile benigne singurul tratament recomandat este extirparea lor chirurgicaia dupa urmatorii timpi:

izolarea tumorii de tesutul sanatos; hemostaza ranii operatorii urmata de sutura;

In tumorile maligne interventia chirurgicala trebuie sa depaseasca limitele procesului neoplazic. Tumora se elimina in bloc, impreuna cu tesuturile sanatoase vecine. La nevoie se indeparteaza vasele limfatice din zona si ganglionii limfatici regionali. In osteosarcoma s-a incercat rezectia portiunii osoase modificate si chiuretarea focarului. Chimioterapia se bazeaza pe utilizarea unor substante chimice, sintetice, antibiotice sau hormoni care actioneaza asupra tesutului tumoral prin efect citotoxic sau antimetabolic. Citotoxicele impiedica multiplicarea celulelor tumorale. Unii hormoni actioneaza inhibitor asupra tumorilor hormonodependente.