ARSURILE

Etiologie. Sunt leziuni ale tesuturilor vii provocate prin contactul accidental cu corpuri incandescente.
Sunt determinate de corpuri solide incandescente (carbuni aprinsi, potcoave supraincalzite, cautere), lichide fierbinti si gaze aprinse. Corpurile solide incandescente provoaca in general leziuni profunde datorita aderentei lor la tesuturi. Lichidele cu temperatura ridicata (apa fiarta, grasimi topite, asfalt topit, etc) provoaca arsuri grave deoarece au o capacitate calorica mare, se extind pe o mare parte a suprafetei corporale si mentin un timp relativ lung contactul cu tesuturile. La animalele de ferma se pot produce arsuri la fata in timpul inhalatiior sau arsuri generale interesand intreaga suprafata corporala, in cazul incendiilor. In ultima situatie in afara leziunilor care intereseaza suprafata corporala, se intalnesc focare de bronhopneumonie si leziuni ale cailor respiratorii anterioare datorita gazelor fierbinti inhalate.

Fiziopatologia arsurilor. Arsura nu este o leziune numai locala, ci modficarile consecutive agentului etiologic au un puternic rasunet general. Reprezinta nu numai o distrugere locala a tesuturilor ci si o boala a intregului organism. Excitarea brutala a terminatiilor nervoase libere din derm precum si spaima care cuprinde animalul, duc la grave dezechilibre ale activitatii sistemului nervos central. La acestea se adauga perturbarile care apar ca urmare a patrunderii in circulatie a toxinelor rezultate din degradarea tesuturilor arse, precum si efectul negativ pe care il determina plasmexodia asupra intregii circulatii si a organismului in ansamblul sau. Toate aceste tulburari determina un tablou clinic complex care este denumit boala arsilor evidentiat in special atunci cand suprafata arsa depaseste 15 20 % din suprafata corporala.

Boala arsilor trece prin 5 faze evolutive: faza de soc faza toxica faza septica faza de cicatrizare faza de convalescenta In arsurile extinse pe suprafata mare, socul se instaleaza imediat, durerea jucand un rol primordial in instalarea lui.

Faza toxica se instaleaza in urmatoarele zile si tine aproximativ o saptamana. Este consecinta degradarii si resorbtiei proteinelor degradate la nivelul regiunilor arse. Faza septica se caracterizeaza prin dezvoltarea la nivelul ranii rezultata prin arsura, a unei flore microbiene polimorfe care transforma rana superficiala intr-una profunda intarziind procesul de cicatrizare. Faza de cicatrizare este destul de lunga Faza de convalescenta se caracterizeaza prin mentinerea unor sechele care dispar intr-un timp lung dar nu in totalitate

Dupa aspectul clinic si intensitatea actiunii agentului cauzal arsurile sunt de trei grade: arsuri de gradul I (combustio erytematosa) arsuri de gradul II (combustio bullosa) arsuri de gradul III (combustio escarotica) Simptomele locale variaza de la eritem pana la necroza, intinsa in suprafata si in profunzime, in functie de gradul arsurii.

Arsura de gradul I se caracterizeaza prin hiperemia intensa a pielii care cedeaza la presiunea cu degetul si se datoreaza vasodilatatiei. Leziunile se cantoneaza in stratul superficial al pielii si se manifesta printr-un eritem insotit de un edem discret. Eritemul este putin evident la animalele cu pielea pigmentata. La animalele care prezinta acest grad de arsura, se remarca arderea perilor insotita de o usoara inflamatie a pielii caracterizata in primul rand prin cresterea gradului de sensibilitate a regiunii. Complexul fenomenelor reactive dispare rapid cu descuamarea epidermica si restitutio ad integrum in cateva zile.

Arsura de gradul II se manifesta printr-o inflamatie intensa. E caracterizata de arderea totala a perilor si afecteaza dermul menajand foliculul pilos, glandele sebacee si sudoripare. Aparitia imediata a unui eritem intens, difuz si formarea rapida a unor vezicule intradermice, pline de continut. Edemul cutanat este considerabil si intereseaza toata grosimea dermului astfel ca pielea devine rigida si aderenta la tesutul subcutanat. Durerea este foarte intensa, determinata de comprimarea si afectarea terminatiilor senzitivodureroase intradermice, de catre corpul incandescent. Vindecarea se face prin proces supurativ, ce tinde la eliminarea portiunilor necrozate. In cazul cand raman portiuni intinse descoperite de piele, in urma spargerii veziculelor, se pot forma cicatrici stelate si retractile.

Arsura de gradul III determina leziuni profunde sub forma necrozei tesuturilor. Necroza determina aparitia de escare si inflamatii la periferia regiunii bolnave. Tesuturile mortificate care se elimina sub forma de escare au o culoare brun negricioasa. In jurul lor se intind leziuni de arsura de gradul I si II, manifestate prin eruptii si eritem. Prin desprinderea escarelor la nivelul santurilor de delimitare, se descopera rani infectate uneori insotite de inmuguriri exuberante. Mugurii exuberanti impiedica cicatrizarea normala si duc la formarea unor cicatrici vicioase care stanjenesc mobilitatea regiunii. Simptome locale: Peri arsi, solutia de continuitate, edem, escare, etc.

Simptome generale: apar atunci cand suprafetele

arse au o intindere mai mare. Marimea suprafetei arse conditioneaza tabloul clinic si gravitatea prognosticului. Cand suprafata arsa este mare, socul se instaleaza imediat si este umarea inhibitiei sistemului nervos central cauzata de excitatiile provenite de la nivelul arsurii, a spaimei si iritatiilor produse pe caile respiratorii anterioare. Simptomatologia imbraca tabloul obisnuit al starilor de soc si se manifesta printr-o perioada de agitatie scurta, dupa care animalul devine indiferent, somnolent, iar sensibilitatea cutanata scade. Se inregistreaza o diminuare a activitatii cordului si aparatului respirator. In formele deosebit de grave se instaleaza socul decompensat care duce la aparitia mortii in circa 24 ore. Daca se depaseste aceasta faza de soc neugrogen, animalul este expus consecintelor hemoconcentratiei consecutive plasmoragiei. In aceasta perioada generala, pe acest teren deficitar, incapabil sasi declanseze mijloacele proprii de aparare, se poate instala infectia. Infectia prelungeste durata procesului de reparare si poate duce la complicatii care sa pericliteze viata animalului.

Diagnosticul are drept obiectiv stabilirea gradului arsurii in functie de aspectul leziunilor externe. Prognosticul se stabileste in raport cu intinderea suprafetei arse, de sediul acesteia, de varsta si starea generala a animalului. Gravitatea prognosticului este dependenta in primul rand de marimea suprafetei arse (doarece sunt interesate mai multe terminatii nervoase si plasmexodia este mai intensa), si in al doilea rand de gradul arsurii. Sediul arsurii are importanta in masura in care pot fi afectate organe mai importante pentru economia organismului; trunchiuri nervoase sau vase mari, tendoane, ligamente, articulatii, etc. Tineretul si animalele batrane sunt mai putin rezistente la arsuri. Integritatea functionala a marilor sisteme si aparate constituie de asemenea un element de apreciere prognostica a arsurii.

Tratamentul trebuie instituit de urgenta deoarece salvarea animalului depinde in mare masura de calitatea primelor ingrijiri. Conduita terapeutica trebuie orientata dupa gravitatea arsurii, agentul etiologic si starea generala a animalului. In arsurile fara rasunet general are prioritate tratamentul ranilor : calmarea durerii, combaterea infectiei, eliminarea tesuturilor mortificate si stimularea procesului de cicatrizare. Arsurile de gradul I, mai ales daca nu se intind pe o suprafata mare, nu solicita tratament. Epidermul este partial conservat si din aceasta cauza se evita infectia, iar refacerea este rapida.

Arsurile de gradul II lasa dermul acoperit partial de insule de epiteliu, cu foliculi pilosi si glande. Tratamentul are in vedere toaleta riguroasa a regiunii prin spalare cu apa calda si sapun, degresarea cu alcool si dezinfectare cu tinctura de iod, dupa care se recomanda o antisepsie mecanica ingrijita, care sa elimine fragmentele de tegument mortificate. Se procedeaza la uscarea ranii prin tamponament, pudre sicative (talc, oxid de zinc) si se combate infectia prin chimioterapice aplicate local (Sulfatiazol, Manis, Oximanirom, etc.). Rezultatele bune dau amestecurile de antibiotice si corticoizi. Se folosesc in ultimul timp combinatii medicamentoase antiinfectioase si calmane, administrate sub forma de spray-uri, ce asigura o pelicula protectoare pe durata procesului de refacere a tegumentului (Bioxiteracor spray, Silan spray, Propolis vet spray).

In arsurile de gradul III are prioritate antisepsia mecanica riguroasa completata cu utilizarea mijloacelor de calmare a durerii, combatere a infectiei si de stimulare a cicatrizarii. Pe suprafetele denudate se aplica pudrari cu Oxomanirom cu actiune calmanta deshidratanta, antimicrobiana si cicatrizanta, Cicatrisol prin aspersiuni sau unguentul Dermoguard. De asemenea, spray-urile Bioxiteracor, Propolis, au efecte bune. Tratamentul general se refera la combaterea socului, a starii de intoxicatie si a deficientelor hepatorenale care se instaleaza pe parcurs. Se combate durerea prin sedative si hipnotice, se va izola animalul intr-un adapost calduros, curat si linistit. Se administreaza lichide fiziologice (solutie Ringer, glucoza, etc) pentru combaterea hemoconcentratiei. Se administreaza tonice cardiace si respiratorii (cofeina, lobelina, etc.). infectia trebuie combatuta prin utilizarea chimioterapicelor folosite in practica medicinii veterinare, alese in functie de specie si gravitatea bolii

ARSURILE CHIMICE

Se semnaleaza in urma contactului animalelor cu acizi (sulfuric, clorhidric, azotic, etc.) cu baze (soda caustica, etc), cu metale si metaloizi (sodium, potasiu, fosfor, etc.), saruri si oxizi (azotat de argint, clorura de zinc). Acizii sunt foarte higroscopici, absorb apa din tesuturi, coaguleaza albuminele si dau nastere unor escare relative superficiale. Escara este bruna cenusie in cazul acidului sulfuric, galbuie in cazul acidului clorhidric, galbena bruna in cazul acidului azotic. Actiunea lor scade in profunzime prin diluare cu apa din tesuturi si prin neutralizare. Bazele, spre deosebire de acizi, au o actiune persistenta, cu tendinta de progresiune in profunzime. Determina escare moi, albicioase.

Tratamentul trebuie sa aiba in vedere neutralizarea agentului etiologic cu antidotul respectiv. In cazul acizilor se intrebuinteaza solutii alcaline de bicarbonat de sodium, carbonat de potasiu, emulsia de sapun. In cazul arsurilor cu baze, se folosesc solutii de acid citric. Arsurile cu derivati de halogenati se combat cu zahar sau spalare cu apa zaharata. In arsurile cu fosfor se efectueaza imbaieri ale regiunii, se ridica fragmentele de fosfor de pe suprafata corpului si se tamponeaza zona arsa cu solutie de sulfat de cupru 1%.

ARSURILE ELECTRICE

Cand nu determina instantaneu socul respirator si cardiac sau moartea animalului, arsurile sunt nedureroase si insotite de zone de necroza la locul de patrundere si de iesire a curentului. Arsurile produse de trasnet, ating animalele ce pasc la pasune (bovine, ovine) in cursul unor furtuni dezlantuite brusc. Arsurile electrice, care constituie evenimente traumatice mai frecvente, pot avea loc in interiorul adaposturilor, in caz ca firele electrice vin in contact accidental cu sistemele de imprejmuire si legare. Fenomenul este favorizat in mare masura de orientarile moderne in construirea adaposturilor unde din motive de igiena se folosesc larg structurile metalice de imprejmuire si contentie.

Leziunile de electrocutare naturala pot fi intalnite pe suprafata corpului animalului lovit direct de trasnet arsuri de gradul III foarte extinse, uneori cu forme curioase. Moartea imediata se poate produce prin paralizia bulbara sau paralizie cardiaca. Animalele lovite indirect de traznet sau de curentul electric de inalta tensiune pot prezenta clinic semne de asfixie prin tetanizare si forme de soc. In aceste arsuri luarea masurilor de profilaxie se impune in primul rand avand in vedere posibilitatea accidentarii in masa a animalelor din crescatorie. Tratamentul curativ incepe printr-o desocare de urgenta cu utilizarea medicatiei anticolaps. Leziunile locale se trateaza dupa normele uzuale folosite in cazul celorlalte tipuri de arsuri. Daca consideram ca e posibil, se va recurge la sutura ranii, dupa o prealabila antisepsie chirurgicala. Cazurile grave se sacrifica.