Sunteți pe pagina 1din 5

Anatomia Sistemului Limfatic

Sistemul limfatic este compus din ganglioni limfatici, vase limfatice, ducturi limfatice.
Sistemul limfatic este o parte a sistemului vascular i conine: capilare, vase, noduri limfatice;
trunchiul limfatic-drept, stng, jugular, subclavicular, bronho-mediastinal i lombar. Ductul
limfatic principal se mparte n sectorul toracal i cervical, care se deschide n venele
cervicale stngi. Limfa este un lichid interestiial, se afl depozitat ntre esuturi i apoi se
adun n capilarele, vasele, nodurile limfatice i mai departe n ductul principal limfatic i n
sngele venos.
Organ limfoid secundar, limfoganglionul este constituit din limfocite B si T mature,
programate, provenite din organele limfoide primare; el reprezinta unul dintre sediilie
principale de desfasurare a raspunsurilor imune fiziologice, procese care implica derularea
evenimentelor de transformare blastica si expansiune clonala.
Limfoganglionii sunt localizati pe traiectul vaselor limfatice, uneori izolati, in special in zone
in care limfaticele de drenaj conflueaza, in drumul lor spre jonctiunea cu vasele de tip venos:
gat, regiune axilara, inghinala, pliuri de flexie ale membrelor, retroperitoneal,
mediastinal.
Macroscopic, au o culoare alb-cenusie, iar dimensiunile sunt cuprinse intre cativa mm si 1-2
cm. Aspectul este reniform (comparati cu o boaba de fasole sau cu o aluna), prezentand o
fata convexa si una concava, cu o indentare importantazona hilului. Limfaticele aferente
perforeaza fata convexa, patrund in limfoganglion, se ramifica, apoi se reunesc la nivelul
hilului; de aici, ele parasesc limfoganglionul ca si limfatice eferente. Deoarece dreneaza
limfa din anumite regiuni, ei devin tributari acestora si vor putea reflecta, si prin modificarile
dimensionale, o stare patologica ce afecteaza o anumita arie. Se apreciaza ca in
organismul uman exista intre 5001000 limfoganglioni, realizand o masa de 600800 g.

Elemente constituente. Limfoganglionul prezinta capsula, stroma si parenchim:

Capsula externa, aflata in continuitate cu tesutul adipos, este formata din tesut conjuctiv
dens semiordonat. De pe suprafata sa interna, in special din zona concava (unde tesutul
conjuctiv este mai bine reprezentat, capsula fiind ingrosata), dar si din celelalte zone, se
desprind trabecule conjuctive fine care vor patrunde in masa limfoganglionului. Ele
spatiaza interiorul acestuia, creand compartimente intercomunicante, fara insa sa
defineasca lobuli completi sau incompleti.
Stroma limfoganglionara reprezinta scheletul de sustinere al populatiilor celulare,
predominant limfocitare. Ancorata de fata interna a capsulei si de trabecule, ea este de
natura citofibrilara, formand o retea fina, tridimensionala, din celule (denumite generic celule
reticulare) si din fibre de reticulina. Fibrele de reticulina anastomozate au o dispozitie
diferita de la o zona la alta: exista arii in care lipsesc complet (centrii germinativi), sau arii in
care se condenseaza intr-o maniera concentrica la periferia foliculilor limfatici.
Parenchimul prezinta un mod de organizare particular, bine conturat si usor de recunoscut.
Se disting doua zone mari: corticala, localizata la periferie si medulara, in centru. Zona
periferica este structurata in corticala superficiala (subcapsular) si corticala
profunda/paracorticala (in interior). Corticala superficiala este formata din foliculi limfatici
primari si secundari: populatia limfocitara predominanta este reprezentata de limfocite B,
astfel incat este considerata o zona timoindependenta (Tindependenta). Corticala
profunda este formata dintr-o aglomerare de limfocite mici, cu aspect dens, difuz si omogen,
fara limite distincte, asezate in plaja; aici, limfocitele T sunt predominante, deci este o zona
timodependenta (Tdependenta). In medulara, celulele limfoide sunt asezate in cordoane
compacte, anastomozate intre ele, ca o retea cu aspect lacunar; populatia limfocitara este
alcatuita din limfocite B si T, rezultate in urma desfasurarii unui raspuns imun.

1) Ganglionii occipitali;
2) Ganglionii mastoidieni;
3) Ganglionii parotidieni superficiali;
4) Ganglionii parotidieni profunzi:
) ganglionii preauriculari;
) auriculari inferiori;
) intraglandulari;
5) Ganglionii faciali:
) jugali;
) nazolabiali;
) malari;
) perimandibulari;
6) linguali;
7) Ganglionii submentonieri;
8) Ganglionii submandibulari.

LIMFADENITA ACUTA
Definitie: inflamatie acuta a limfonodulului secundara unei limfangite acute evidente clinic sau
cu evolutie stearsa. Inflamatia limfonodulara poate sa apara si tardiv (la distanta de vindecarea
procesului limfangitic, ca urmare a insamantarii microbiene a sistemului limfatic) sau la
distanta de focarul primar (insamantare in salturi" a limfonodulilor, un exemplu fiind adenita
axilara fara adenita epitrohleana in cazul unui panaritiu).
Forme anatomo-clinice:
- adenita congestiva: afecteaza unul sau mai multi ganglioni limfatici (limfonoduli) care
histopatologic prezinta hiperemie si edem iar la palpare apar mariti de volum, cu consistenta
crescuta, durerosi la presiune, cu mobilitate pastrata sau usor diminuata (periadenita minima),
acoperiti de tegumente de aspect normal; rasunet general minim;
- adenita supurata (abcesul limfonodular): apare in cazul infectiei cu germeni viru-lenti pe un
teren deficitar; in interiorul ganglionului apar microabcese separate de septuri pe care le
distrug formand un abces delimitat de un perete format din structurile limfonodulare modificate
inflamator; clinic se constata crestere de volum, durere, fluctuenta, fixare la piele (periadenita
intensa), tegumente modifica-te inflamator (hiperemie, edem);
- adenoflegmonul (periadenita supurata): extindere a supuratiei la mai multi limfono-duli si la
tesuturile din jur; se prezinta ca un bloc inflamator pseudotumoral de dimensiuni mari, indurat,
dureros, policiclic, cu zone fluctuente cu tendinta la fistu-lizare; se asociaza imobilitatea
functionala a segmentului respectiv, pe fondul unui rasunet septic general sever; localizare
preferentiala in regiunea inghinala;
- adenita fistulizata: apare tardiv in evolutie, printr-unul sau mai multe orificii, eva-cuarea
puroiului fiind insotita de cedarea simptomatologiei locale si generale;
- adenita scleroasa: se constituie in timp, prin invazia conjunctiva cicatrizanta in limfonodulul ce
devine dur, scleros, cu structura limfatica distrusa (determina staza limfatica in amonte).
Diagnostic: semne locale si semne generale (cu atat mai accentuate cu cat septicita-tea si
distrugerile locale sunt mai pronuntate).
Forme particulare:
- adenita inghinala (localizata in regiunea trigonului Scarpa): diagnostic diferential cu hernia
inghinala dar mai ales femurala ireductibila si/sau strangulata, cu abcesul rece incalzit" fuzat
de-a lungul tecii muschiului psoas si exteriorizat prin lacuna musculara de la radacina coapsei,
cu tromboflebita crosei safenei mari, etc.;
- adenita axilara: diagnostic diferential cu hidrosadenita;
- adenita cervicala: cea superficiala trebuie diferentiata de parotidita acuta iar cea pro-funda de
tumorile laterocervicale inflamatorii (chist branhial suoprainfectat, etc.); adenoflegmonul
cervical profund poate fuza de-a lungul tecilor carotidiene spre spatiul subhioidian si mediastin,
cu posibila constituire a flegmonului laterocervical lemnos Reclus.

Complicatii:
- imediate: de vecinatate (flegmon difuz perilimfonodular, tromboflebita profunda septica, artrita,
osteita, nevrita, erodare vasculara cu hemoragie, etc.) sau generale (diseminare prin
bacteriemie, septicemie);
- tardive: edeme cronice limfatice ce pot ajunge pana la elefantiazis

( Boal caracterizat prin


dezvoltarea exagerat a membrelor inferioare sau a organelor genitale, care sunt deformate printr-un edem
enorm).
Tratament:
- medical: general (antibioticoterapie, vaccinoterapie, analgetice, antipiretice) si local (punga cu
gheata, revulsive, antiseptice, imobilizarea segmentului);
- chirurgical in caz de abces sau flegmon (incizii largi, multiple, evacuare, debridare, lavaj, drenaj, pansamente umede); trebuie asigurat tratamentul corect al portii de
intrare