Sunteți pe pagina 1din 15

Catedra chirurgie OMF și implantologie

orală “Arsenie Guțan”

Tema: Limfadenitele în teritoriul OMF

1. Noțiuni histologice ale ganglionilor limfatici


Sistemul limfatic este compus din ganglioni limfatici și vase limfatice.
Ganglionii limfatici sunt plasați pe traiectul trunchiurilor limfatice, având diferite forme:
rotunzi, fuziformi, semilunari.Volumul acestora poate varia de la cel a unei alune, până la gămălie de
ac.
Strucrural, ganglionul limfatic constă din :
 Capsulă,
alcatuită
din țesut

conjunctiv,fibre de collagen, cellule fribroblaste. Trimite travee conjunctivo-vasculare


(septuri) ce compartimentează incomplet organul.
 Stromă : Alcătuită din țesut reticular.Înochiurile rețelei există sinusurile limfatice prin
care circulă limfa, macrofage, alte celule prezentatoare de antigen.
 Parenchim :
 Zona periferică numită corticală. Este alcatuita din limfocite T, celule reticulare,
celule prezentatoare de antigen, macrofage, sinusuri subcapsulare, foliculi limfoizi
și sinusuri intermediare.Aceasta este divizată în corticala externă și corticala
internă.
 Zona intermediară numită paracorticală. La acest nivel predomina limfociteleT.
 Zona centrală numită medulară. Aceasta este alcatuită din cordoane medulare și
sinusuri medulare, acestea din urmă reprezentând spații dilatate care separă
cordoanele medulare.

2. Funcțiile fiziologice ale ganglionilor


Funcția limfocitopoietică
Ansamblul proceselor fiziologice care determină formarea limfocitelor( Tși B), la nivelul
măduvei și țesuturilor limfoide.
Ganglion limfatic- centru de producție de limfocite.

Funcția imunologică

Ganglionul limfatic reprezintă, alături de celelalte organelimfatice periferice, sediul reacțiilor


imune, el comasând un număr mare de limfocite.

Macrofagele, conținute și ele de ganglioni, distrug celulele străine, celulele bolnave și


detrisurile celulare. În consecință, ganglionul va suferi modificări structurale și funcționale, variate
de la caz la caz în funcție de solicitările antigenice la care e suus organismul, rezultând o creștere în
dimensiuni ale acestuia, fenomen denumit adenopatie.

Funcția de filtrare

Ganglionii limfati conțin un nr. mare de limfocite care sunt vitale în apărarea organismului
contra microorganismelor. Țesutul limfoid este distribuit uniform în corp pentru a întrerupe
organismele invadatoare sau toxinele înainte de a se răspândi.

Astfel, celule, bacterii, particule diverse ajung în organism la nivelul ganglionului limfatic.
Aici, ele pot fi oprite pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, prin simpla punere în
rezervă, aceasta fiind foarte importantă în cancerologie.

Esențial este faptul că nici o particulă nu poate fi absorbită direct prin membranele capilare
direct în sânge.Dacă aceste particule nu sunt distruse local în țesuturi, atunci ele intră în limfă și
pargurg traseul limfatic prin vasele limfatice și ganglionii limfatici situați interminent. O mare parte
a macrofagelor căptușesc sinusurile limfatice și dacă o particulă străină ajunge la acestea este
fagocitată.

Țesutul limfoid de la nivelul gâtului și faringelui( amigdale și vegetații) sunt foarte bine
localizate pentru a intercepta antigenele care intră pe calea respiratorie superioară.

3)Anatomia topografică a glanglionilor limfatici din teritoriul cervicofacial.


Cap:
 Ggl. Occipitali
 Ggl. Mastoidieni
 Ggl. Parotidieni superficiali
 Ggl. Parotidieni profunzi: preauriculari; auriculari inferiori; intraglandulari
 Ggl. Faciali: jugali, nazolabiali, malari, perimandibulari
 Ggl. Linguali
 Ggl. Submentonieri
 Ggl. Submandibulari

Gât:

 Latero-cervicali anteriori: superficiali și profunzi (superiori, inferiori)


 Latero-cervicali posteriori
 Spinali

4)Clasificarea și etiopatogenia proceselor patologice ale sistemului limfatic cervico-facial:

După etiologie:

 Odontogenă
 Rinogenă
 Tonsilogenă
 Traumatică
 Dermatogenă
 Tumorală
 Stomatogenă
 Specifice

După nazologie:

 Limfangită
 Limfadenită
 Adenoabces
 Adenoflegmon
 Micropoliadenopatii

După forma clinică:

 Acute
 Cronice
 Cronice exacerbate

Etiologia:

 Infecții dento-parodontale
 Infecții amigdaliene
 Piodermite
 Flora bacteriana polimorfă

5)Limfadenita acuta/cronica:etiologie, clinica si tratamentul


Limfadenita acuta-Inflamatie acuta a ganglionilor limfatici.

Etiologie: -cel mai frecvent este infectia locala , in special data de streptococul beta-hemolitic.
Alti germeni patogeni: stafilococo,streptococci, pneumococi
-secundara unor infectii din teritoriul drenat
-procese inflamatorii dento-paradontale:

*gangrene simpla

*gangrene complicate cu paradontita apicaala


*paradontite marginale

*pericoronarite

-gingivostomatite

-amigdalite acute si cornice

-inflamatii ale tegumentelor(acne,piodermita, furuncul)

Clinica:
Adenita acută congestivă debutează ca un nodul elastic, sensibil la palpare, tegumentele acoperitoare fiind
nemodificate. În etapele următoare dimensiunea sa creşte, ganglionul devine dureros spontan şi la palpare,
iar procesul de periadenită determină fixarea sa de ţesuturile vecine. Starea generală este discret modificată,
Înregistrându-se subfebrilitate. În lipsa tratamentului adenita congestivă poate evolua spre o adenită acută
supurată.

Adenita acută supurată se caracterizează printr-o colecţie supurată bine delimitată, care prezintă la periferie
fenomenul de periadenită Însoţit de durere la palpare. Tegumentele acoperitoare sunt congestionate, destin
se şi lucioase, decelându-se f1uctuenţă. Starea generală se alterează cu febră şi astenie.

Tratament conservativ:
-tratarea focarului de infectie
-antibiotice (10-14 zile)
-vaccinuri polimicrobiene


Antidolorante:

Antihistaminice:

Antipiretice:

Dezintoxicarea-picurători

Imunostimulante: dicaries,

Vitaminoterapia: Vit. A, B2, B2, C, PP,

Electroforeza cu caliu iod, cu dimexid, fermenţi.

Razele ultrascurte,

Alimentaţia: lactate, vegetale,

Pansamente cu dimexid.

Chirurgical:
In faza supurata- punctia si evacuarea puroiului; in cazul unei colectii mici bine delimitate – drenaj filiform
cu ac sau fire de setolina sau nylon; in colectii voluminoase – deschiderea chirurgicala si drenajul.


drenarea abceselor;

Limadenita cronică-înlăturarea cu capsulă

extracţia dintelui; tratamentul endodontic;

tratarea alveolitei;pericoronarectomia;

Chistotomia;Chistectomia;imobilizarea fracturii;

6)Limfadenita cornice
Apar   sub   forme   acute,   subacute,   congestive,   care   se   cronicizează,   fie   după
un  
tratamentincomplet antiinfecţios, fie că nu a fost îndepărtată cauza, dar pot avea şi de la î
nceput o evoluţie cronică.  

Se caracterizează prin mărirea nodulilor limfatici, mobili sau uşor mobili. Se palpează n
odulii
duri, nedureroşi sau puţin dureroşi la presiune. Starea generală ca regulă nu este afectată
. Dacă
focarul de infecţie timp îndelungat „bombardează” nodulii limfatici, atunci ei se descompu
n, se
înlocuiesc cu ţesut granular, adeseori se acutizează , ceea ce duce la perforarea tegumen
tului cu
formarea fistulei,  care în timp se închide şi se cicatrizează,
mai ales caracteristic prntru cele
specifice.  Apoi   în   imediata  vecinătate  se  formează  o altă  fistulă,   în   literatură
acest  proces  e
cunoscut sub diagnozul „granulom migrător” al feţei.
După structura histologică granulomul odontogen migrător subcutan se deosebesc cinci ti
puri:
exudativ-productiv, productiv, cicatrizat, mixt şi granulomatos. 

Diagnostic diferenţial

Diagnosticul diferenţial al adenitelor acute se face, În funcţie de localizare, cu fenomenele supurative ale
spaţiilor respective.

Diagnosticul diferenţial al adenitelor cronice cervicofaciale se face cu:


• adenopatia metastatică cervicală clinic se decelează o adenopatie uni- sau bilaterală cu ganglioni duri,
mobili sau fixaţi, de dimensiuni variabile. Pentru stabilirea diagnosticului se utilizează endoscopia triplă,
examenul CT sau RMN. Uneori biopsia ganglionară este singura modalitate de identificare a tumorii
primare;

• boala Hodgkin - clinic se manifestă prin poliadenopatii cervicale cu ganglioni elastici, mobili, nedureroşi.
Tabloul clinic include de asemenea febră, prurit, splenomegalie, adenopatie mediastinală sau abdominală.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului citologic sau histologic. Puncţia sau biopsia ganglionară
identifică celulele Paltauf-Sternberg;

• Iimfom non-hodgkinian - clinic pacienţii prezintă o adenopatie cervicală unică sau multiplă cu ganglioni
duri şi aderenţi, precum şi adenopatie mediastinală şi abdominală. Pacienţii prezintă stare febrilă. Biopsia
ganglionară este cea care orientează diagnosticul;

·Ieucemia acută Iimfoblastică - clinic apare o adenopatie cervicală nedureroasă, cu dimensiuni variabile,
precum şi o adenopatie mediastinală. Simptomatologia este Întregită de prezenţa unui sindrom hemoragipar,
astenie, splenomegalie, dispnee, iar examenul oral relevă o gingivită ulcero-necrotică. Diagnosticul se
stabileşte pe baza hemoleucogramei ce prezintă pancitopenie şi medulogramei modificate caracteristic cu
peste 30% blaşti;

·Ieucemia Iimfocitară cronică - clinic apare o adenopatie cervicală simetrică, cu ganglioni mobili şi duri.
Pacientul prezintă de asemenea splenomegalie, erupţii cutanate, astenie, transpiraţii. Leucocitoza cu
limfocitoză decelată prin hemoleucogramă, dar şi medulograma cu infiltrate limfocitare mici stabilesc
diagnosticul.

• sarcoidoza - clinic apare o adenopatie cervicală cu ganglioni fermi, mobili şi nedureroşi, precum şi
adenopatie supraclaviculară, axilară sau mediastinală. Simptomatologia include sindromul Heerfordt
(iridociclite, hipertrofii parotodiene bilaterale, pareze de facial), precum şi manifestări cutanate (sarcoide
dermice). Diagnosticul se pune pe seama reacţiei KveimNickerson pozitivă sau prin biopsie ganglionară,
urmată de examen anatomo-patologic;

• mononucleoza infecţioasă - clinic se manifestă prin adenopatii multiple de dimensiuni variabile,


predominant submandibular şi latero-cervical (care nu fistulizează) splenomegalie, faringită, febră cu
astenie. Diagnosticul se stabileşte pe baza reacţiei PaulBunell pozitivă şi a formulei leucocitare care prezintă
leucocitoză limfocitară (cu limfocite mari);

• infecţia HIV - simptomatologia este În concordanţă cu perioada de la infectare. După un interval de şase
săptămâni apare o adenopatie persistentă cervicală şi axilară, asociată cu artralgii, febră, erupţii cutanate
eritematoase. În perioada de stare pacientul prezintă pe lângă simptome generale (febră, diaree persistentă,
scădere ponderală) şi o adenopatie cervico-facială cu ganglioni duri, mobili, mai mari de 1 cm.
Simptomatologia orală este reprezentată de candidoză, leucoplazie păroasă, herpes oro-nazal, ulceraţii,
gingivoragii spontane. Diagnosticul de certitudine este serologic (ELISA), hemoleucograma este modificată
În sensul unei leucopenii cu neutropenie la care se adaugă trombocitopenia. O adenopatie cervico-facială
fără etiologie aparentă (locală sau generală), care persistă mai mult de trei luni ne poate orienta spre
diagnosticul de infecţie HIV;

• toxoplasmoza - clinic se decelează o poliadenopatie cervicală cu noduli de consistenţă fermă, pacientul


fiind febril În fazele acute. Diagnosticul se stabileşte prin izolarea Toxoplasma gondii din sânge, precum şi
prin biopsie ganglionară;

• limforeticuloza benignă de inocuIare - pacientul prezintă o poliadenopatie cervicală sau axilară cu


ganglioni duri şi mobili. Este În legătură cu prezenţa zgârieturilor de pisică pe tegumente ("boala ghearelor
de pisică"). Diagnosticul se pune prin puncţie sau biopsie gangtionară. De obicei se remite spontan În două-
trei săptămâni;

• rubeola - clinic pacientul prezintă o adenopatie retroauriculară şi occipitală, Însoţită de erupţii cutanate
specifice maculo-papulare. Diagnosticul se pune pe baza hemoleucogramei, leucopeniei cu plasmocitoză,
precum şi a testului ELISA pozitiv pentru IgG sau IgM;

• adenopatia TBC - pacientul prezintă o adenopatie cervicală frecvent supraclaviculară, cu ganglioni mobili
de dimensiuni variabile care pot fistuliza (secreţie grunjoasă bogată În BK) sau se pot calcifica când
afecţiunea evoluează spre vindecare. Diagnosticul se pune pe baza radiografiei pulmonare, a testului IDR la
tuberculină pozitiv, precum şi a puncţiei sau biopsiei ganglionare.

• sifilisul primar - clinic apare o adenopatie submentonieră, submandibulară sau cervicală fermă şi
nedureroasă, ce Însoţeşte şancrul de inoculare oral;

• sifilisul secundar- pacientul prezintă o micropoliadenopatie cervicală, mastoidiană şi occipitală asociată cu


o erupţie cutaneomucoasă (sifilide). Diagnosticul se stabileşte pe baza testelor serologice şi imunologice
pozitive pentru Treponema pa/lidum (RBW, VDRL, etc).

Tratament
TRATAMENTUL:
1General – medicamentos
2Local – chirurgical

Medicamentos
• Antibiotice cu spectrul larg de acţiune sau conform antibioticogramei.

Se recomandă tratamentul empiric cu antibiotice din grupul macrolidelor - azitromicina şi
altele, deoarece penetrează barierea capsulei limfonodulului.
• Antifungice-nistatin, fluconazol, levorin etc.
• Analgetice
.• Antihistaminice
• Antipiretice.

• Dezintoxicarea-perfuzii (30 – 60 ml/kg-corp)
• Imunostimulante.
• Vitaminoterapia.
• Electroforeza cu caliu iodat, cu dimexid, fermenţi.
• Raze ultrascurte.
• Alimentaţia: lactate, vegetale, 
• Pansamente cu dimexid. 

TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL ADENITELOR


Înlăturarea factorului cauzal
• Limfadenita acută seroasă -Tratament conservativ + înlăturarea factorului etiologic.
• Limfadenita acută purulentă - drenarea abceselor + înlăturarea factorului etiologic.
• Limfadenita cronică - înlăturarea cu capsulă + înlăturarea factorului etiologic (extracţia
dintelui,   tratamentul   endodontic,   pericoronarectomia,   tratarea   alveolitei,  
chistotomia,
chistectomia,
       sechestrectomia) etc. 

7)Adenita acuta submandibulara


AAS – este cel mai frecvent intalnita, limfonodulii submandibulari asigurand drenajul limfatic al
unei parti a fetei, maxilarelor, cavitatii orale si faringelui.
Etiologia
Factorii determinanţi: • ORL-tonzilogeni-(10%), rinogene, otogene,
• Odontogeni(58%)-pulpita,periodontita, sinusitele,
parodontita,pericoronarita,periostita, • Dermatogeni-piodermite, acnee, furuncul,
ostiomielita, chist suprainfectat, alveolita, carbuncul,
abces, flegmon, granulom migrant. Factorii predispozanţi:
• Stomatogeni–stomatita ulceronecrotică, • Gripa,
gingivita, stomatita,
• Specifici-tuberculoza, lues, actinomicoza, SIDA,
• IVA,
• Caşecsia,
• stressul,
• diabetul,
• psihozele,
• suprarăcirea,
• supraîncălzirea
• Traumatice
• Tumorale
• Glandele salivare - sialodochita, sialolitiaza,
Sialoadenitele.

Simptomatologia
 Debutul nodular este usor sesizat de bolnavi, care au tendinta de a-si palpa frecvent
ganglionul marit in volum.
 In stadiul de supuratie circumscrisa, prin prezenta procesului de periadenita,
marginea bazilara a mandibulei se percepe greu la palpare, fiind mascata de
procesul infiltrativ, care se intinde si in jos de osul hioid.
 Tegumentele, destinse, pot prezenta o zona de congestie la nivelul de maxima
bombare, unde se percepe un punct de fluctuenta.
 Vestibulul, planseul oral sunt nemodificate, suple.
 Trismusul, jena in masticatie, disfagia sunt moderate sau chiar absente.
 Punctul de plecare se va cauta examinand dintii, amigdalele, fosele nazale, sinusul
maxilar, pleoape etc.
 Se va tine cont de posibilitatea drenajului
limfatic incrucisat, astfel ca poarta de intrare va
fi cercetata bilateral.

Diagnostic diferential
 Abcesul lojii submandibulare – prezinta o
tumefactie difuza ce depaseste marginea
bazilara a mandibulei, modificari ale mucoasei
plaseului si vestibulului oral, disfagie si trismus
intens.
 Submaxilita acuta – care prezinta semne de
retentie salivara in anamneza, congestia crestei
sublinguale si a orificiului canalului Warthon, prin
care, eventual, se scurge chiar saliva impreuna cu
puroi, palparea bimanuala evidentiaza gl.
Submaxilara marita in volum, iar radiografic se
poate constata prezenta calculilor radioopaci (in
submaxilitele acute litiazice), disfagia este intensa.

Tratamentul
Limfadenita acuta purulenta
 Local – chirurgical:
1. Anestezia locala
2. Incizia in regiunea bombarii
3. Drenarea colecţiei purulente
4. Lavaj
5. Aplicarea drenului

 General – medicamentos:
1. Antimicrobian
2. Analgezic
3. Desensibilizant

Limfadenita acuta seroasa – tratament conservativ + inlaturarea factorului etiologic

8 )Adenita acuta parotidiana


Etiologia (Aceeasi ca si la submandibulara) + Limfonodulii regiunii parotidiene pot fi
interesati in procese patologice orodentare(anume procesele din regiunea molarilor 2 si 3
inferiori), migdaliene, otice, palpebrale sau cutanate.

Simptomatologia
Se descriu 2 forme clinice :

1. Adenitele acute pretragiene – se prezinta sub forma unui nodul, care la inceput
ruleaza sub deget, pentru ca ulterior sa se fixeze, prin procesul de periadenita, si sa
supureze.
2. Adenitele acute intraparotidiene – sunt foarte greu de diagnosticat, intrucat imbraca
un tablou clinic asemanator cu al parotiditelor acute sau al abceselor de loja
parotida .
Parotidita falsa Ghertenberg – este lifadenita acuta seroasa a nodulilor regiunii profunde
parotidiene (situati sub capsula si in interiorul glandei parotide) care deseori prezinta un
process unilateral. Parenchimul si ducturile nu sunt afectate Se prezinta ca un infiltrate dur
dureros sau slabdureros in regiune.

Diagnostic diferential
 Tumorile de parotida – semne ale inflamatiei absente, evolutie mai indelungata.
 Supuratiile ATM – starea generala mai afectata, trismus accentuat, disfagie.
 Parotiditele acute – secretiile salivare sunt prezente
 Abcesele de loja parotida

Tratament
 Indepartarea factorului causal
 Tratament conservator medicamentos – antibiotice, desensibilizante, analgezice.
 Restabilirea secretiei salivare
 Fizioterapie – caldura uscata, terapia cu unde
magnetice etc.

9. Limfadenita acută retromandibulară, simptomatologie, diagnosticul diferencial,


tratamentul.

2.Actinomicoza cervicofacială: etiopatogenie, microbiologie, anatomia


patologică. - clasificarea după formele clinice şi localizare (forma cutanată,
subcutană, mucoasă, submucoasă, granulomul odontogen actinomicetic, forma
subcutană musculară, actinomicoza nodulilor limfatici, actinomicoza periostului,
actinomicoza oaselor, a organelor cavităţii bucale), - diagnosticul (după date
clinice, debut şi evoluţie, analize microbiologice, probe alergice cutane,
imunodiagnostic, radiologic şi patomorfologic), - diagnosticul diferencial,
tratamentul (chirurgical, imunoterapie, antiinflamator, desensibilizare,
radioterapie, fizioterapie etc.).

1.
• Limfadenita - inflamaţia ganglionului limfatic.
• Limfadenita – este un proces infecţios secundar.
Simptomatologie:

• Adenita acută congestivă (seroasă) debutează ca un nodul elastic, puţin sensibil


la palpare, tegumentele acoperitoare fiind nemodificate. În etapele următoare
dimensiunea sa creşte, ganglionul devine dureros spontan şi la palpare, iar
procesul de periadenită determină fixarea sa de ţesuturile vecine. Starea
generală este discret modificată, înregistrându-se
subfebrilitate. În lipsa tratamentului adenita congestivă poate evolua spre o
adenită acută supurată. Debutul nodular este de obicei uşor sesizat de bolnavi,
care au tendinţa de a-l palpa frecvent.

• Adenita acută supurată se caracterizează printr-o colecţie supurată bine


delimitată, care prezintă la periferie fenomenul de periadenită însoţit de durere la
palpare.
Tegumentele acoperitoare sunt congestionate,destinse şi lucioase, decelându-se
fluctuenţă.Starea generală se alterează cu febră şi astenie.

Diagnosticul diferencial:

– Adenopatiile satelite metastatice


– Abces laterofaringian, submandibular.
– Chisturi laterocervicale branhiale.
– Adenitele de origine specifică, virală, bolile de sistem.
– Chisturi dermoide şi branhiogene.
– Fibrom, nevrom, adenom pleomorf.
– Limforeticuloza benignă de inoculare.
– Adenopatiile din toxoplazmoze.
– Leucozele.
– Parotidite.
– Tumori maligne(limfosarcomul, limfadenomul, limfocitomul generalizat):
diagnosticat-biopsie.
– Boala Hodgkin.
– Limfom non-hodgkinian.
Tratamentul medicamentos:

• Antibiotice cu spectrul larg de acţiune sau conform antibioticogramei.


• Se recomandă tratamentul empiric cu antibiotice din grupul macrolidelor -
azitromicina şi altele, deoarece penetrează barierea capsulei limfonodulului.
• Antifungice-nistatin, fluconazol, levorin etc.
• Analgetice.
• Antihistaminice.
• Antipiretice.
• Dezintoxicarea-perfuzii (30 – 60 ml/kg-corp)
• Imunostimulante.
• Vitaminoterapia.
• Electroforeza cu caliu iodat, cu dimexid, fermenţi.
• Raze ultrascurte.
• Alimentaţia: lactate, vegetale,
• Pansamente cu dimexid.
Tratamentul chirurgical al adenitelor:

Înlăturarea factorului cauzal

• Limfadenita acută seroasă -Tratament conservativ + înlăturarea factorului


etiologic.
• Limfadenita acută purulentă - drenarea abceselor + înlăturarea factorului
etiologic.
• Limfadenita cronică - înlăturarea cu capsulă + înlăturarea factorului etiologic
(extracţia dintelui, tratamentul endodontic, pericoronarectomia, tratarea alveolitei,
chistotomia, chistectomia,sechestrectomia) etc.
Actinomicoza

Etiologie – bacterii gram-pozitive din specia Actynomices (în special A.israelli,


A.viscosus, A.naeslundii, A.odontolyticus și A.mayerii).

Clinic – se disting 2 forme :

I. Primară –tumefacție limitată, presiunea pe glandă este discret dureroasă și duce


la eliminarea de salivă cu grăunți galbeni, specifici.
II. Secundară – semnele clinice sunt caracteristice unei parotidite , glanda fiind
afectată prin extensia din periferie (tegument, ram mandibular). Astfel tabloul
clinic este dominat de semnele clinice ale unei actinomicoze cervico-faciale sau
osoase – tegumente infiltrate, dure, modificate în culoare cu leziuni multiple în
diferite stadii evolutive (nodul, abces, fistulă), dînd aspectul de „tegument în
stropitoare”.
Diagnostic - ex.histopatologic al țesuturilor recoltate din leziunile cutanate (în cazul
formei secundare) sau prin ex.bacteriologic al secreției salivare (pentru forma
primară) .Pentru diagnosticare se iau probe din fistulă, iar puncția este efectuată și prin
pielea organului afectat. Detectarea druzelor actinomicetei se poate face, folosind
microscopia. Pentru a determina tipul de actinomicetă, este necesar să se efectueze
reacții de imunofluorescență. Dacă nu sunt găsite drusele, atunci se folosește
însămânțarea excesului purulent pe mediul lui Sabur. Un astfel de studiu durează două
săptămâni, dar după 2-3 zile puteți deja determina colonia caracteristică a bolii. Studiul
include determinarea creșterii microflorei, care însoțește dezvoltarea coloniilor, precum
și sensibilitatea la antibiotice.

Tratament – specific actinomicozei, cu administrarea pe termen lung a unor doze mari


de peniciline. Pentru formele secundare este necesar tratamentul chirurgical cu incizia
și drenarea leziunilor cutanate. Se recomandă efectuarea terapiei complementare de
acțiune generală, precum și procedurile de tratament de dezintoxicare.

Tratamentul prin fizioterapie este de a efectua iradiere cu raze ultraviolete a dermei în


zona afectată, electroforeza locală . Dacă se formează abcese, ele trebuie să fie
deschise chirurgical, să se pună drenaj în cavitatea pleurală. La afectarea plămânilor ar
trebui să se efectueze lobectomia.

1. Аctinomicoza ateromatoasă în cele mai multe cazuri se depistează la copii.


2. Actinomicoza bust-postulară se caracterizează prin formarea de tuberculi pe
piele, care se transformă treptat în pustule de așternut adânc, apoi se formează
fistule.
3. Actinomicoza gumo-nodulară se caracterizează prin formarea articulațiilor
nodulare cartilaginoase cu structură densă.
4. Actinomicoza ulceroasă se caracterizează prin supurarea infiltratului, în urma
căruia se dezvoltă necroza articulațiilor tisulare și se dezvoltă un ulcer.
5. Actinomicoza din zona cervino-maxilo-facială este o leziune de subcutanată,
intermusculară sau cutanată. Procesul de infectare se poate forma în regiunea
cervicală, în zona feței, limba, buzele, intră în spațiul gutural, trahee.
6. Actinomicoza musculară se caracterizează prin dezvoltarea infiltratului în
mușchii masticatori, în consecință apare în trism și fața devine asimetrică.
7.Actinomicoză toracică se caracterizează prin apariția simptomelor de răceală
(tuse uscată, slăbiciune generală a corpului) și apoi începe să se separe spută
consistentă de mucoasă purulentă cu aromă de miere și miros de sol. Infiltratul
se prezintă sub formă de fistule, care se deplasează din bronhii. Fistulele se
deschid nu numai în zona pieptului, ci și pe talie și șolduri.
8. Actinomicoza formei abdominale este asemănătoare în aparență cu obstrucția
intestinală sau atacurile de apendicită. Sunt afectate ficatul, intestinele și rinichii.
În unele cazuri, procesul patologic atinge peretele anterior al cavității
abdominale, ca urmare sunt aparițiile fistulelor intestinale pe piele în regiunea
abdominală.
9.Actinomicoza rectului este caracterizată prin para proctită.
10. Actinomicoza sistemului osos și a articulațiilor se caracterizează prin
simptomele osteomielitei și formării fistulei pe suprafața pielii.
11. Actinomicoza tălpii piciorului se caracterizează prin apariția sigiliilor cu o
culoare maroniu-violetă pe talpă, se poate forma puf. De asemenea, apare
adesea deformarea tălpii, a oaselor piciorului, sistemul muscular poate fi afectat.