Chirurgie 7

PATOLOGIA CHIRURGICALA A SPLINEI

Splina este un organ care actioneaza ca un nodul limfatic, adica cu un rol important in sistemul
imunitar, dar cat si numarul elementelor figurate, dar cel mai important rol al splinei este acela
de rezervor sanguin.
Splina poate inmagazina de la 500 ml pana la 1.000 de ml de sange. Totodata splina actioneaza si
ca un loc de distrugere al celulelor rosii, deoarece hematiile sunt captate si distruse aici.
Tot in splina se va realiza si degradarea hemoglobinei si sintetizarea (metabolizarea)
hemoglobinei, deoarece segmetul hem din hemoglobina este metabolizata in bilirubina care este
captata din ficat.

Patologia splinei
Patologia splenica poate face referire la capacitatea acesteia de a dezintegra hemoglobina din
eritrocite, dar si de a sintetiza hematiile, dar si in capacitatea acesteia de rezervor.
Dar patologia splenica nu face referire doar la functionalitatea splinei ci face referire si la
marirea in volum a acesteia care poate atrage dupa sine o patologie severa (sau poate cea mai
importanta patologie splenica – Splina marita de volum).

Splenomegalia, este marirea in dimensiuni a acestui organ peste 15-20 cm si se refera strict la
marirea acesteia in volum, care face referire la un simptom, care poate fi regasit in o serie de
patologii.

Aceste patologii au ca efect splenomegalia, dintre acestea trebuiesc enumerate: leucemiile,

cancerul sau alte tipuri de tumori care se pot regasi oriunde in organismul uman.
Hipersplenismul face referire la sporirea activitatii splenice si este diferita de marirea splinei in
volum care sunt doua patologii ce pot co-exista dar care pot exista si diferit.

Printre cauzele splenomegaliei cat si a hipersplenismului, sunt incluse o serie de patologii

infectioase, printre care si mononucleoza, sau infiltrarea splenica cu celule tumorale (in special
cele maligne), dar este si o reactie ca urmare a hipertensiunii portale, ce se regaseste in afectiuni
hepatice severe si acute (sau in cazul unui alcoolism cronic), sau in bolile cu transmitere sexuala,
cum este cazul sifilisului, ori in cazul infectiilor de raza mai lunga, dupa cum este cazul
endocarditei.

Daca ar fi sa catalogam mecanismele de modificare a patologiei splenice, acestea pot fi impartite

in 3 categorii majore: hipersplenism (functie marita), splenomegalie (marire de volum a splinei)
si infiltrare splenica.

1
- Hipersplenism: Infectiile bacteriene sau si cele virale. Infectia cu HIV, mononucleoza sau
Hepatitele virale, infectiile bacteriene precum este cazul endocarditei, talasemia (anemia
mediteraneana – sintetizare anormala a hemoglobinei), anemia de cauza nutritionala, febra
tifoida, bruceloza sau leptospiroza ori tuberculoza, mielofibroza, expunerea la radiatii pe o
perioada prelungita, sarcoidoza sau reactia la droguri.

- Splenomegalia: Splenomegalia poate aparea ca urmare a unei hipertensiuni portale, a unui

blocaj in circulatia portala (sau porto-cava), ca urmare a unei ciroze, sau in blocajul obstructiei
venei splenice.
Infiltrarea splenica: Este specifica in Boala Gaucher dar si in sindromul Hurler, in amiloidoza
sau in leucemie, dar si intr-o serie de patologii limfatice, precum ar fi sindromul Hodgkin sau
non-Hodgkin, in cazul hemangiomului sau limfangiomului. In cazul formarii de chisturi splenice
acestea este posibil sa fie o cauza de infiltrate splenice.

- Hiposplenismul (denumit si asplenia) se refera la diminuarea functionalitatii splinei sau la o

absenta totala a functionarii splinei. Aceasta patologie este o boala congenitala si in cazurile in
care aceasta este dobandita este cazul traumatismului sever in special in zona splinei (splina
rupta) care va inactiva functionalitatea acesteia.

Aceasta situatie va da aceleasi simptome si va cauza fiziopatologic aceleasi mecanisme ca si in

cazul operatiilor de extragere a splinei.
Simptomele unei patologii splenice vor include o durere puternica in zona abdominala, dar
care poate iradia catre cavitatea toracica, aceasta poate simula o arsura gastrica si poate fi
asemanata cu o durere de gastrita sau esofagita ori similara cu cea din cazul bolii de reflux
gastro-esofagian.

Paraclinic in prima faza poate fi sesizata o citopenie sau o scadere a numarului de eritrocite
caracterizata unei anemii, dar care nu este caracterizata unei cauze eitologice cunoscute.

In cazul unei examinari clinice splina va putea fi palpata ca o formatiune mai dura si mai extinsa
ca suprafata, totodata ulterior acesteia daca se va efectua o ecografie a splinei se va putea sesiza
ca aceasta este marita de volum.

Ecografia este de alt fel (in special ecografia Doppler pulsata care masoara si volumul de sange
aferent splinei) pentru confirmarea diagnosticului de certitudine, a faptului ca exista o patologie
splenica.
Tratament
Daca splenomegalia este concomitenta cu patologia denumita hipersplenism, tratamentul cel mai
eficient necesar este o splenectomie, adica extragerea pe cale chirurgicala a splinei, dar inainte de
aceasta trebuie analizata si cauza maririi de volum sau de activitate a splinei, adica depistarea
daca exista o leucemie adiacenta, o hipertensiune portala, deoarece chiar daca se produce
extragerea chirurgicala a splinei trebuie vindecata si cauza de baza, altfel tratamentul este
ineficient.

Extirparea pe cale chirurgicala a splinei se reaizeaza cel mai adesea prin chirurgia clasica (cu
incizie) adica sectionarea peretilor abdominali adiacenti si extragerea splinei, sau prin metoda

2
laparoscopica, adica terapia care implica incizionare mai redusa ca suprafata si o perioada mult
mai mica de recuperare post-operatorie.

Splenectomia poate fi facuta total sau o splenectomie partiala.

Procedeul chirurgical si urmarile acestuia sunt in linii mari aceleasi, insa se poate opta pentru o
splenectomie partiala in primul pas pentru incercarea de estompare a efectelor secundare post-
operatorii imediate si pentru a putea sista invaliditatea cauzata pacientului (invaliditate
metaforica si nu una reala) datorata extragerii splinei.

Tratamentul chirurgical si perioada post-operatorie

Dupa ce s-a efectuat interventia chirurgicala trebuie tinut cont ca pacientul nu va mai putea
efectua efort fizic accentuat sau prelungit, dar si a faptului ca este mai predispus unor patologii
infectioase care pot reactiona mult mai grav, fapt pentru care pacientii ce au efectuat o
splenectomie, vor trebui sa suporte un regim de viata mai echilibrat si fara prea multe excese din
cauza acestor pericole.
Tot in protocolul post-operator este indicata vaccinarea pacientilor sau asigurarea unei terapii si a
unei preventii impotriva unor infectii cu haemofilus influenzae, sau streptococus pneumonia si a
meningococului. Astfel ca va fi necesara administrarea unui tratament cu antibiotice pe o
perioada mai indelungata sau schimbarea anti-bio-terapiei cu antibiotice mai specifice sau mai
puternice.

Totodata in protocolul terapiei imediate dupa o splenectomii se va realiza si o terapie cu

anticoagulante, deoarece odata cu extragerea splinei exista un risc crescut de a se forma trombi
sau tromboembolisme.

Numarul trombocitar va scadea semnificativ deoarece nu mai exista splina care sa asigure functia
reglatorie a acestor plachete, fapt pentru care acestea vor putea creste intr-un numar semnificativ
si este posibil ca terapia de prima intentie sa includa heparine sau anticoagulante ceva mai
puternice.

Pentru tratamentul de lunga durata este posibil sa fie necesara asigurarea unui tratament cu
antiagregante plachetare (de tipul acidului acetil-salicilic), insa acest tratament se poate sa nu
poata fi administrat daca coexista si un ulcer sau alte patologii ce reprezinta hemoragii viscerale
interne.

LEZIUNILE VASCULARE ALE SPLINEI

A.INFARCTUL SPLENIC
Poate fi de natura arteriala sau venoasa.
Etiopatogenie
-Afectiuni cardiace-endocardite ,valvulopatii(stenoza mitrala)
-Tromboza venei splenice
-Hemopatii benigne si maligne

3
Simptomatologie
-debut brutal,cu durere foarte intensa in
hipocondru stg.,febra 39-40 grade,crestere rapida de volum a splinei
Evolutie-poate fi:
-Favorabila-cu remisiune clinica in 10-14 zile
-Nefavorabila-spre complicatii(abces splenic,abces subfrenic,ruptura)

Tratament
-evolutia nefavorabila impune splenectomia

B.ANEVRISMUL ARTEREI SPLENICE

Este situat pe trunchiul arterial. El poate fi:fuziform,sacciform,disecant.
Etiopatogenie
-Embolii septice in cordul stg.
-Malformatii congenitale
-Sifilis,ATS
-Traumatisme abdominale
Diagnosticul
-Pe aortografie, ecografie abdominala doppler sau nativa, CT nativ sau cu contrast
-La palpare –tumora pulsatila in hipocondru stg.
Complicatii
-Fisura cu formarea unui hematom care fuzeaza in capsula pancreatica
-Ruptura in cavitatea peritoneala,organe cavitare,vena splenica((realizarea unui anevrism arterio-
venos)
Tratament
-chirurgical-splenopancreatectomie stg,decoland splina si pancreasul pana deasupra
anevrismului,unde se ligatureaza artera splenica

TUMORILE SPLENICE

A.Benigne: hemangiom, limfangiom, hamartom, lipoame, fibroame,etc.

B.Maligne: primitive(sarcoame ) si metastatice.
Hemangiomul-cea mai frecventa forma; in caz de rupture,da un procent ridicat de mortalitate.
Limfangiomul-dilatatii chistice sau cavernoase ale limfaticelor splinei;evolutie lenta si fara
complicatii
Sarcomul-se manifesta clinic prin splenomegalie importanta, dureroasa, stare generala alterata;
prognosticul este rezervat, evolutia spre exitus este rapida; tratament chirurgical in caz de sarcom
primar.

CHISTURILE SPLENICE
Clasificare
-Neparazitare
-Pseudochisturi
-Chisturi hidatice

4
A.Chisturile neparazitare-cuprind formele dermoide,epidermoide,cu continut seros,cu continut
sangvinolent
-Chisturile epidermoide-apar mai ales la femei tinere care au suferit un traumatism in
hipocondrul stg.;se constituie lent,are peretii albiciosi-sidefii,nu adera la organelle din jur,contine
lichid sero-hematic
-Chisturile cu continut seros-sunt degenerescente chistice ale splinei;pot fi unice sau multiple si
contin o serozitate pura
-Chisturile cu cotinut sangvinolent-apar dupa hematoame posttraumatice,adera la organelle din
jur,se pot infecta
Tratament=chirurgical-splenectomie
B.Pseudochisturile-pot fi seroase, hemoragice, inflamatorii; nu au perete propriu;cel mai des
sunt hematoame inchistate aparute dupa un infarct sau ruptura splenica.
C.Chistul hidatic splenic=o localizare rara a echinococozei
Calea de infestare este cea arteriala. Continutul lichidului poate fi clar sau net purulent ;
calcificarea peretelui apare mai rar;punga chistica este bine delimitate,aderenta si realizeaza
compresiuni pe organele vecine.

Forme anatomo-clinice
-Abdominala-cea mai frecventa;tumora se palpeaza in hipocondru stg.si urmeaza miscarile
respiratorii;la ex.radiologic se constata ascensionarea cupolei diafragmatice,deplasarea spre
dreapta a stomacului si in jos a unghiului splenic
-Toracica(mai rara)-dispnee la effort,dureri la baza hemitoracelui stg.
-Abdomino-toracica-cea mai rara

Investigatii
-IDR Cassoni
-Eozinofilia,RFC
-ecografie abdominala doppler sau nativa, CT nativ sau cu contrast
Evolutie
-asimptomatic mult timp sau se complica prin:compresiune pe organelle din jur,deschidere in
organelle cavitare,supuratie
Tratament-chirurgical =splenectomie