RECTOCOLITA ULCERO-HEMORAGICA

Rectocolita ulceroasa este cunoscuta si sub alte denumiri: colita ulceroasa, rectocolita ulcerohemoragica, rectocolita ulceroasa grava.
Definitie: este o boala inflamatorie nespecifica, cu caracter ulcerativ-purulent,
localizata de preferinta in regiunea recto-sigmoidiana, dar care poate sa cuprinda colonul in
intregime.
Varsta la care apare cel mai frecvent se situeaza intre 24 - 45 de ani, dar poate surveni si inainte
de 20 sau peste 50 de ani. Apare in aceeasi masura la ambele sexe.
Ertiopatogenia rectocolitei ulceroase este inca necunoscuta. S-au facut numeroase studii, dar
incercarile de a-i gasi o etiologie bacteriana, alergica, imunitara sau enzimatica au ramas
neconfirmate.
Intereseaza cu precadere populatia tarilor dezvoltate economic: Anglia, America si tarile
scandinave. In tara noastra, desi frecventa este in crestere, formele cu evolutie severa sunt mai
reduse. Desi nu exista certitudine, se admite ca unii factori ca cel genetic, infectios, enzimatic,
psihosomatic si imunologic, pot interveni in instalarea si dezvoltarea bolii.
Factorul genetic este acreditat de incidenta familiala crescuta a rectocolitei ulcero-hemoragice.
Este probabil expresia unei hiperreactivitati familiale crescute a mucoasei colonului fata de
diferiti factori.
Factorul infectios este controversat. Desi antibioticele cu spectru larg sunt ineficiente in puseu,
este totusi incontestabil ca infectia nespecifica reprezinta un element important in intretinerea si
dezvoltarea leziunilor.
Factorul enzimatic joaca rol prin indepartarea sau digerarea mucusului protector.
Factorul psihosomatic este justificat de existenta unor stari conflictuale in etapa premergatoare
primului puseu.
Factorul imunologic este tot mai incriminat in geneza bolii, in ultimele decenii. Ar contribui o
hipersensibilitate de tip alergic si in mod deosebit mecanisme autoimune. Se discuta mult si de
anticorpii anticolon. Rectocolita ulcero-hemoragica este considerata o stare precanceroasa,
pentru cancerul recto-smoidian. Cea mai frecventa complicatie a rectocolitei ulcero-hemoragice
este pseudopolipoza, care reprezinta de fapt starea precanceroasa propriu-zisa. Se pare ca cel mai

mare factor de risc pentru dezvoltarea cancerului este rectocolita totala si evolutia indelungata a
bolii. Riscul cancerigen apare cam dupa 10 ani.
Anatomie patologica: la examenul macroscopic se constata initial o mucoasa hiperemiata,
edematiata si cu hemoragii punctiforme, iar ulterior ulceratii, de forme si dimensiuni variate, cu
fund hemoragie, apoi purulent, mucoasa foarte friabila; mai tarziu se ivesc procese reparatoare
de scleroza.
Simptomatologie: rectocolita ulceroasa cunoaste trei Forme clinice: benigna, in care localizarea
este numai recto-sigmoidiana; medie, cea mai frecventa; grava, in care localizarea este intinsa.
Rectocolita ulcero-hemoragica se manifesta clinic prin
Simptome digestive, dominate de sindromul recto-sigmoidian si prin fenomene
generale: subfebrilitate, chiar febra septica uneori (febra si pulsul crescut arata
severitatea bolii), astenie, deprimare, anemie, emaciere, uneori edeme. Sindromul
recto-sigmoidian este caracterizat prin scaune sanghinolente, cu mucus si puroi, cu
tenesme si diaree, care poate varia de la 2-3 scaune/zi la peste 15 emisiuni
imperioase. Debutul poate fi acut, subacut (cel mai frecvent) si insidios. Clinicoevolutiv se descriu trei forme:
- forma acuta fulminanta (5 - 15%), cu debut febril dizenteriform, dureri abdominale
difuze, rapida alterare a starii generale, tulburari hidro-electrolitice si denutritie
proteica;
- forma cronica continua (5 - 15%), cu persistenta atenuata a
Simptomelor din faza acuta;
- forma cronica intermitenta, care evolueaza cu recaderi si remisiuni variabile in
timp. Este tipul cel mai obisnuit.
Debutul bolii, care in general este insidios, mai rar cu aspect de boala infec-tioasa,
se caracterizeaza prin dureri abdominale si scaune frecvente, moi, in numar de 3 10 - 30 pe zi, cu dureri la si dupa defecatie. Scaunele sunt cu fecale sau afecaloide,
cu mucus, cu sange si puroi, ultimele doua aspecte fiind pretioase pentru
diagnostic. in regiunea ano-rectala bolnavul are o jena permanenta, cu senzatia de
arsura sau de usturime. Starea generala este alterata, cu paloare, astenie, stare
febrila, tahicardie. Apetitul este pastrat sau redus. Cu timpul, bolnavul se
deshidrateaza, pierde electroliti, scade in greutate, poate ajunge casectic.
Simptomele evolueaza cu un aspect de periodicitate. Primul puseu dureaza 2 - 3
saptamani pana la 2 - 3 luni, apoi intervine o perioada de liniste relativa, in
carebolnavul mai are doar mici tulburari. Puseul urmator are o durata mai lunga si o

simptomatologie mai grava, perioada de liniste se scurteaza, apoi acalmiile sunt tot
mai rare si pe un rastimp mai scurt.
La examenul obiectiv se constata - pe langa aspectul general descris - limba
saburala si uri abdomen excavat si sensibil la palpare. Ficatul poate fi marit si
sensibil.
Explorari paraclinice: examenul de baza este rectosigmoidoscopia, care se face
pana la 30 cm si arata scurgeri de mucus, sange si puroi, o mucoasa deosebit de
fragila ("mucoasa plange cu sange"), prezenta ulceratiilor, aspectul unui tub dilatat
cu disparitia jonctiunii recto-sigmoidiene, abcese, zone de necroza.
Irigogralia deceleaza si leziunile situate mai sus de 30 cm si poate evidentia
abcese, ulceratii mari, scurtari, retractii si stenoze.
Biopsia rectosigmoidiana necesita multa prudenta si se face doar cand exista o
suspiciune de cancer.
Coproculturile se fac sistematic si repetat, pe ele bazandu-se antibioterapia.
Examenul sangelui arata o viteza de sedimentare crescuta, leucocitoza, anemie
hipocroma. In formele prelungite se constata hipoproteinemie, pierdere de sodiu si
potasiu si alterari ale testelor functionale hepatice.
Evolutia este grava, cu perioade din ce in ce mai lungi si mai accentuate, cu mers
catre casexie si exitus, iar complicatiile sunt numeroase si pot sa provoace chiar
moartea.
Complicatiile pot fi acute sau cronice, la nivelul intestinului sau extraintestinale.
Complicatiile intestinale acute apar mai ales in formele grave: colectazia acuta
este o dilatatie enorma si brutala a intestinului si necesita o interventie chirurgicala
imediata; perforatia colonului poate fi spontana sau dupa corticoterapie si
impune un Tratament chirurgical prompt; hemoragiile mari, brutale, dicteaza
interventia chirurgului si terapia intensa. Complicatiile intestinale cronice survin mai
ales in formele de lunga durata: abcesele si fistulele sunt foarte frecvente;
stenoza este o complicatie aproape in toate cazurile; cancerizarea este
semnalata din ce in ce mai des (4 - 6%). Complicatiile extraintestinale sunt si ele
numeroase: hepatice, articulare, cutanate si mucoase, oculare, renale, rar
cardiovasculare; se pot ivi amiloidoza, stari septice, avitaminoze.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe aspectul scaunelor, pe alterarea starii generale, pe caracterul periodic progresiv si pe examenele paraclinice, in special rectosigmoidoscopia.
Diagnosticul diferential se face cu: dizenteria (examen bacteriologic), enteroco-

litele acute si cronice, colopatia muco-membranoasa, limfogranulomatoza NicolasFavre; important este sa deosebim rectocolita ulceroasa de cancerul rectal si
sigmoidian (varsta mai inaintata, rectosigmoidoscopia, biopsia, irigografia).
Dificultati de diagnostic exista si cu hemoroizii interni, fisuri anale, boala Crohn,
Colita ischemica si infarctul colonie (accidente vasculare, consecinte ale
aterosclerozei, cu debut si evolutie mai severa, uneori dramatica), colita, polipoza
intestinala (pseudopolipii din rectocolita), colonul iritabil, etc.
Prognosticul este grav. Formele cronice evolueaza spre casexie sau complicatii si,
prin aceasta, spre exitus. in formele foarte grave, supraacute, moartea poate
surveni in 2 - 3 luni.
Tratamentul este de foarte lunga durata (ani de zile) si necesita ingrijire spitaliceasca si ambulatorie.
Tratamentul igieno-dietetic consta in repaus la pat si spitalizare, in cursul perioadelor evolutive, si in repaus psihic si fizic, in restul timpului.
Regimul alimentar va inlatura toate alimentele iritante, laptele, glutenul,
legumele si fructele bogate in celuloza. Va fi bogat din punct de vedere caloric,
avand continut suficient de proteine si vitamine. Se vor da supe de zarzavat cu gris,
orez, oua moi, branza de vaci, unt proaspat, carne fiarta sau la gratar, peste slab,
sucuri de fructe, dulciuri putin concentrate, cartofi putini, piureuri de dovlecei,
morcovi, suficienta sare si, la nevoie, adaos de clorura de potasiu.
Tratamentul medicamentos. Tratamentul simptomatic va consta in
reechilibrare hidro-electrolitica, transfuzii cu sange si plasma, perfuzii cu
proteolizate, polivitamine; impotriva durerilor tinctura de opiu (3 - 4 picaturi de trei
ori/zi) si an:.^olinergice (Lizadon, Bergonal, Pro-Banthine, Neopepulsan).
Tratamentul antiinfectios se bazeaza pe coproculturi repetate, cu antibiograma.
Se prefera la inceput sulfamidele: salazopirina, cu doze de atac de 6 - 8 g/24 de ore,
apoi se scade treptat pana la o doza de intretinere de 1 - 2 g/zi, timp indelungat (6
luni pana la 2 ani). Se mai incearca sulfaguanidina, ftalilsulfatiazol. La bolnavii la
care nu se obtin rezultate la sulfamide se prescriu antibiotice dupa antibiograma:
streptomicina, cloramfenicol, tetraciclina etc. Corticoterapia a dat rezultate
satisfacatoare, cu tot riscul de perforatie. inainte se prescriau doze mai mari; in
prezent se recomanda 20 mg prednison/zi, apoi 10 mg/zi, timp de 1 - 2 luni.
Tratamentul local prevede clisme medicamentoase, care pot contine: prednison
10 mg/clisma, salazopirina, 2 g, Dermatol, tanin, vitamine, tinctura de opiu,
antispastice. Se mai incearca radioterapia antiinflamatorie.

Neurolepticele s-au dovedit de un real ajutor: haloperidol, clordelazin, diaze-pam

etc.
Concretizand, Tratamentul rectocolitei ulcero-hemoragice presupune doua puncte:
- repaus in formele acute, mai ales in formele severe;
- alimentatie adecvata, de crutare a colonului, la inceput stricta, ulterior mai larga,
cu reducerea stimulilor termici, fizici si chimici, saraca in reziduri, crescand
[ aportul proteic (3000 calorii/zi din care 150 g proteine) si excluderea cu
desavarsire [ a laptelui. Dieta trebuie sa fie si acceptata de bolnav;
- Tratamentul medical, vizeaza reechilibrarea hidro-electrolitica si nutritionala
(uneori parenterala), cu reechilibrare acido-bazica (glucoza, dextroza, sodiu, potasiu, calciu), hidrolizate de proteine, polivitamine, anabolizante proteice (Madiol,
Steranabol), transfuzii de sange in caz de necesitate, uneori chiar gamaglobuline
nespecifice;
- psihoterapia, tranchilizantele si sedativele sunt indicate anxiosilor (meprobamat,
hidroxizin, diazepam, tioridazin).
- Tratamentul antiinflamator si antiinfectios se face prin:
. salazopirina (Azulfidine), 3 g/zi, dupa mesele principale, pana la 12 g/zi (24
tablete); in formele usoare si medii. Uneori microclisme cu 3 - 4 g salazopirina, in
100 ml apa calduta sau ceai de musetel;
. antibiotice cu spectru larg: tetraciclina si ampicilina;
. corticoterapie si ACTH (40 mg la 8 ore, eventual cu 100 mg hemisuccinat de
hidrocortizon in formele grave). Prednisonul se administreaza cu prudenta (40 - 60
mg/zi);
- Tratamentul imunosupresiv cu Imuran, azatioprina.
Tratamentul chirurgical este aplicat din ce in ce mai des. Indicatiile interventiei
chirurgicale sunt urmatoarele: cancerizarea, perforatia, colectazia, hemoragiile
abundente si repetate, extinderea leziunilor in inaltime pe colon si extinderea
ulceratiilor in profunzime.