CURS NR .1----------------1.1.

SEMNE PRIN CARE SE MANIFESTA BOALA

• SEMN FIZIC – SEMN OBIECTIV
Definitie. Exemple.
Semnele fizice sau obiective = semnele descoperite de catre medic cu ajutorul anumitor manevre (palpare,
percutie, ascultatie); necesita o anumita tehnica pentru evidentierea lor.
Ex: 1.semnele din pneumonia lobara: frison, febra, junghi toracic, dispnee, sputa ruginie, suflu tubar,
raluri crepitante;
2.semnele glomerulonefritei difuze acute: febra, cefalee, durere lombara, edeme, oligurie, albuminurie,
cilindrurie, hipertensiune arteriala, hiperazotemie.
Termenul de semn se mai utilizeaza in cazul in care un anumit simptom sau grup de simptome este
caracteristic pentru o anumita boala si suficient pentru a o diagnostica = semne patognomonice.
Exemple: - semnul Argyll-Robertson din sifilisul sistemului
nervos central;
- semnul Babinski din leziunea cailor piramidale.
• SIMPTOM – SEMN SUBIECTIV
Definitie. Exemple.
Simptomele sau semnele subiective = simptome resimtite spontan de bolnav (ex: durere, greata,
inapetenta, dispnee, palpitatii).
• SINDROM
Definitie. Exemple.
Sindrom = totalitatea semnelor si simptomelor comune unor grupe de boli, nefiind caracteristice unei boli
anume.
Exemplu: - sdr.de condensare pulmonara (vibratii vocale exagerate, matitate, raluri crepitante, uneori suflu
tubar) se poate intalni in pneumonia lobara, infarctul pulmonar, in tuberculoza pulmonara;
- sdr.lichidian pleural (dilatarea unui hemitorace, largirea spatiilor intercostale, absenta vibratiilor
vocale, matitate si tacere ascultatorie) se poate intalni in pleurezii, hidrotorax, hemotorax
1.2.COMPONENTELE ANAMNEZEI
Abordarea pacientului:
Date generale: - nume prenume;
- varsta;
- sex;
- profesie;
- domiciliu;
- data spitalizarii;
- numarul patului si al salonului.
Motivele internarii:semne si simptomele majore care au determinat internarea (durere, dispnee,
hemoptizie, etc).
Istoricul bolii:
• modul de debut al bolii: - brusc: - pneumonia lobara;
- peritonita acuta.
- insidios, lent: - cancer;
- TBC.
• evolutia bolii - caracterul tulburarilor;
- orar si durata;
- sediu;
- iradieri;
- existenta altor tulburari functionale;
- obiceiuri alimentare;
- dietele urmate;
- modul de viata;
- examene medicale anterioare;
- tratamente aplicate.

Antecedentele pacientului
a) Antecedente heredo-colaterale = informatii despre sanatatea si bolile parintilor, bunicilor, stramosilor,
copiilor, fratilor, surorilor si rudelor apropiate.
Unele boli – hemofilia, icterul hemolitic – apar frecvent la mai multe generatii, altele, hipertensiunea
arteriala, ateroscleroza pot aparea la urmasii celor care au suferit de aceste boli.
b) Antecedente personale fiziologice si patologice = trecutul pacientului de la nastere pana la boala
actuala.
- Existenta: - bolilor infectioase, eventuale intoxicatii;
- RAA;
- lues;
- TBC;
- bronsite cronice;
- astm bronsic;
- emfizem;
- pneumoconioze;
- diabet,hipercolesterolemie,obezitate, sedentarism
- tabagism;
- consum de alcool, cafea.
La femei sunt importante informatiile din sfera genitala: prima menstruatie, ciclul catamenial, nasterile,
avorturile.
c) Conditii de viata si de munca
- numarul de persoane;
- numarul de camere;
- animale;
- la munca: stres, zgomot, pulberi, substante toxice, etc
1.3. TERMENI MEDICALI IN EFECTUAREA ANAMNEZEI
CEFALEE = durere de cap difuza sau localizata, continua sau intermitenta.
DURERE = suferinta fizica;
VERTIJ = senzatie eronata de deplasare in raport cu spatiul inconjurator sau al spatiului in raport cu corpul
si este legat de un dezechilibru intre cele doua aparate vestibulare.
EXTRASISTOLE = contractii premature, anticipate, care tulbura succesiunea regulata a contractiilor
inimii.
AMENOREE = absenta ciclurilor menstruale.
ERUCTATII = eliminare de gaze sau mici cantitati de suc gastric din stomac pe cale orala.
PIROZIS = senzatie de arsura care porneste din epigastru spre esofag si faringe si care se poate insoti de
regurgitatii acide.
EPISTAXIS = hemoragie nazala.
ECHIMOZA = efuziune superficiala de sange care se depune sub piele si formeaza o pata vizibila
(vanataie).
FLATULENTA = eliminarea de aer de la nivel intestinal.
DISFAGIE = dificultate la inghitit.
HEMATEMEZA = voma cu sange.
HEMOPTIZIE = expectoratie cu sange.
DIUREZA = cantitate de urina eliminata in 24 ore
POLIURIE = eliminare de urina in cantitate de peste 2000ml/ 24 ore.
OLIGURIE = cantitate mica de urina (< 500ml/24 ore).
HEMATURIE = prezenta de sange in urina .
DISURIE = dificultate (durere) in eliminarea urinei.

CURS NR.2----------METODE FIZICE DE EXAMEN CLINIC

INSPECTIA – conditii si mod de efectuare:
Inspectia trebuie: - efectuata la lumina naturala;
- sa cuprinda intreg corpul, bolnavul fiind
dezbracat.
In ordine se examineaza: - atitudinea (pozitia pacientului);
- fizionomia (faciesul pacientului);
- starea de constienta si psihicul
pacientului;
- starea de nutritie (pacient obez,
subnutrit, emaciat sau casectic);
- constitutia (normostenic,
hiperstenic, astenic).
- examenul tegumentelor;
- tulburari trofice cutanate.
PALPAREA – conditii si mod de efectuare pe aparate
Palparea = metoda de informare prin intermediul senzatiilor tactile, termice si kinestezice.
Pentru: - informatiile tactile se foloseste pulpa degetelor;
- simtul termic – dosul mainilor sau degetelor;
- inregistrat vibratii (freamatul cardiac si
vascular) – zonele palmare ale articulatiilor
metacarpofalangiene si marginea cubitala a
mainii.
Prin palpare: - ne dam seama:
- de structura unei formatiuni (piele, par);
- de gradul ei de umiditate (piele sau mucoasa);
- de temperatura sa;
- de masa sa (marime, forma, consistenta, mobilitate,
pulsatilitate expansiva sau transmisa);
- putem resimti: - un puls (soc apexian);
- crepitatii (osoase, articulare);
- un freamat (cord, vase);
- vibratii vocale.
Metode de palpare:
a) Palparea superficiala = pune in evidenta o durere directa sau la decompresiune, o hiperestezie cutanata,
crepitatii in emfizemul subcutan, o rigiditate involuntara sau voluntara a musculaturii, prezenta unor mase.
b) Palparea profunda = se poate face cu o singura mana, presand cu degetele mult mai adanc si provocand
o alunecare a peretelui abdominal pe formatiile subiacente, cate 4-5 cm. Cand o masa este mica, volumul sau
poate fi apreciat cuprinzand-o intre police si index; cand este mare se aplica palparea bimanuala.
c) Balotarea = cand exista in abdomen lichid, impiedicand accesul direct la formatiunea urmarita. Se aplica
si procedeului bimanual prin care se incearca determinarea unei mase abdominale (rinichiul).
Semnul valului din ascita = se da o lovitura in peretele abdominal de o parte, se provoaca o unda care,
strabatand prin masa lichidiana, se poate palpa cu celalalta mana, situata de partea opusa.
Prin palpare se pot percepe unele fenomene toracice: vibratii vocale, frecaturi pleurale sau pericardice.
Ganglionii limfatici subcutanati, in conditii normale nu sunt palpabili; cand devin palpabili, vorbim de
adenopatie.
PERCUTIA = metoda de examinare bazata pe inregistrarea acustica a vibratiilor produse prin lovirea
suprafetei corpului pe o arie mica.
Metode de percutie:
a) Percutia digito-digitala.
b) Percutia profunda;
c)Percutia superficiala.

Sunete obtinute la percutie:

1. Sunetul sonor = intensitate mare si tonalitate joasa. Se obtine la percutia plamanilor si a abdomenului cu
urmatoarele deosebiri: a) la abdomen, sunetul are o amplitudine mai mare, o tonalitate joasa si un timbru
muzical = sunet timpanic;
b) la plaman (torace) se obtine un sunet sonor netimpanic = sonoritate
pulmonara,de intensitate redusa si fara timbru muzical.
2) Sunetul mat = intensitate mica si tonalitate ridicata; se obtine la percutia tesuturilor si organelor fara
continut aeric (muschi, ficat, splina).
Submatitatea = amestec de sunete, mat si sonor (in unele procese de condensare pulmonara).
ASCULTATIA
Metode de ascultatie:
1) Ascultatia directa (imediata) = prin aplicarea pavilionului urechii pe suprafata regiunii respective.
2) Ascultatia indirecta (mediata), cu stetoscopul.
Tehnica ascultatiei presupune indeplinirea unor conditii:
- liniste deplina in salon;
- aplicarea corecta a receptorului pe suprafata pielii;
- adaptarea perfecta a olivelor stetoscopului in conductul auditiv extern;
- evitarea zgomotelor parazitare date de atingerea tubulaturii stetoscopului.
ATITUDINI SI POSTURI
Atitudinea (pozitia) pacientului in pat poate fi:
1) normala, activa, libera, de decubit indiferent si posibilitate de miscare, asemanatoare unei persoane
sanatoase.
2) pasiva: adinamica, flasca, pacientul fiind tintuit la pat, fara posibilitatea de a-si schimba pozitia din cauza
pierderii tonicitatii musculare (in boli grave).
3) fortata: caracteristica unor boli in care pacientul adopta instinctiv o anumita pozitie pentru a calma un
simptom (dispneea, durerea) – pozitie antalgica:
a) ortopneea: pacientul sta la marginea patului, sprijinit pe maini (in criza de astm bronsic, astm cardiac si
EPA, insuficienta cardiaca globala); in aceasta pozitie, hematoza se face in conditii mai bune, intrucat o
parte din sangele care stagneaza in mica circulatie trece in partile declive, iar muschii respiratori accesorii
intra in functie, ajutand dinamica respiratorie.
b) decubit lateral – in pleurezie, la inceput pe partea sanatoasa pentru evitarea durerii, mai tarziu, odata cu
acumularea lichidului, pe partea bolnava pentru a lasa libera expansiunea plamanului sanatos si, astfel a
compensa pe cel partial scos din functie.
c) decubit ventral – in crizele de ulcer gastric si duodenal: pacientul sta ghemuit, alasand cu pumnul
regiunea epigastrica.
d) “cocos de pusca” - decubit lateral, capul in hiperextensie, gambele flectate pe coapse si acestea pe
abdomen (in meningita).
e) genupectorala: sprijinit pe coate si genunchi (“rugaciune mahomedana”), in pericardita exudativa.
f) torticolis: inclinarea unilaterala a capului si limitarea miscarilor din cauza contracturii muschilor latero-
cervicali (boli ale coloanei vertebrale cervicale).
g) opistotonus: decubit dorsal, extensie fortata a corpului, care descrie un arc, avand ca puncte de sprijin
capul si calcaiele (in tetanos, afectiune in care s-au descris si alte pozitii “emprostotonus” – pozitia fatului in
uter, “pleurostotonus” – contractura muschilor laterali de o singura parte, “ortotonus” – interesarea intregii
musculaturi simetrice, corpul avand o pozitie rigida).
h) alte pozitii fortate: - decubit dorsal cu coapsele in semiflexie (peritonita, colecistita acuta, ulcer perforat);
- cautari de noi pozitii antalgice si agitatie psihomotorie (colica renala si biliara).
FIZIONOMIA (FACIESUL
Fizionomia = ansamblul trasaturilor fetei cu expresia rezultata (bucurie, manie) iar faciesul cuprinde
modificarile aspectului fetei induse de anumite boli.
Tipuri caracteristice de facies:
1) mitral (stenoza mitrala): cianoza pometilor care contrasteaza cu paliditatea din jur;
2) acromegalie (acromegalie): nas mare, fata alungita, exagerarea proeminentelor osoase (pometii, arcadele
zigomatice, sprancenare, bosele frontale), barbia mare si proiectata inainte (prognatism);
3) mixedematos (hipotiroidie): rotunjit (“in luna plina”), impastat, cu stergerea santurilor fiziologice,
pleoapele tumefiate (aspect buhait, de oameni somnorosi), absenta1/3 externe a sprancenelor;
4) hipertiroidian sau basedowian (hipertiroidie): exoftalmie bilaterala, fanta palpebrala largita, privire vie,
hipersecretie lacrimala, ochi stralucitori (aspect de “spaima inghetata”);
5) tetanic sau “risus sardonicus” (tetanos): gura, narile si ochii se modeleaza ca pentru ras, in timp ce
fruntea incretita exprima tristete;
6) peritoneal sau hipocratic (peritonite acute): fata palida – pamantie, acoperita cu sudori reci, ochii
infundati in orbite, incercanati, nas ascutit, privire anxioasa;
7) parkinsonian sau “de masca”(boala Parkinson): inexpresiv, privire fixa, clipitul foarte rar;
8) cushingoid (sdr. Cushing, dupa tratament indelungat cu corticosteroizi): rotunjit, “in luna plina”, dolofan,
pometii rosii (impresie falsa de sanatate);
9) lupic (in lupus eritematos diseminat): aspect “in fluture”, cu placard eritematos al nasului si pometilor;
10) ftizic (TBC pulmonara): emaciat, palid (nuanta teroasa), ochi stralucitori;
11) “mumie”, “masca de ceara” sau “icoana bizantina” (sclerodermie): inexpresiv, cu pielea intinsa,
buzele si nasul subtiri, expresie de blandete;
12) “de paiata” (in rujeola): plangaret si patat;
13) vultuos (pneumonie): congestionat, roseata pometului de partea bolnava;
14) “nas in sa” (sifilis congenital): nasul este turtit la baza sa;
15) aortic (insuficienta aoartica): palid-galbui;
16) rinofima: nas mare, deformat, lobulat, secundar hipertrofiei glandelor sebacee si tesutului conjunctiv
periglandular, culoarea pielii nasului fiind normala (forma glandulara) sau rosie (forma angiomatoasa);
17) Alte tipuri de facies:
a) rubeoza diabetica – facies “in luna plina”, de culoare rosu deschis, fara telangiectazii;
b) in paralizia faciala: de partea bolnava: hipotonie musculara, cu stergerea pliurilor nasogeniene, cu
scurgerea lacrimilor pe obraz, lagoftalmie, nu poate inchide ochiul (globul ocular deviaza in sus si ia afara,
nu poate increti fruntea, umfla obrazul si nici fluiera; trasaturile fetei sunt deviate de partea
sanatoasa;
c) facies pletoric (hipertensivi si obezi): rosu cu telangiectazii pe pometi; un facies asemanator dar cu
nuanta visinie a tegumentelor si mucoaselor se intalneste in poliglobulia esentiala;
d) faciesul in BPOC: in tipul A (predominenta emfizemului) aspectul faciesului este de “gafaitor roz”
(“pink-puffer”) iar in tipul B (predominenta bronsitei cronice) faciesul este cianotic si buhait (“blue
bloater”);
e) in IRC (stadiul uremic): facies buhait, palid, cu tenta teroasa;
f) facies hipopituitar (nanism hipofizar) = facies “infanto-senescent”, pielea fetei are aspect mixt
(infantil si imbatranit);
g) addisonian (boala Addison): culoare inchisa (“cafea cu lapte”, “ciocolata”);
h) fata rosie: prezenta la macelari si toti cei care consuma carne in cantitate exagerata (culoarea este
datorata telangiectaziilor produse prin alterari ale peretelui vascular, determinate de alimentatia
hiperproteica).
CURS NR.3-------MODIFICARI TEGUMENTARE
I.Modificari tegumentare de culoare
Culoarea normala a pielii variaza de la un subiect la altul, in functie de: - particularitatile individuale
(rasa, sex, varsta);
- continutul ei in pigmenti;
- vascularizatia sanguina a dermului;
- transparenta stratului epidermic;
- expunerea la radiatiile solare.
Modificarile patologice includ:
1. Paliditatea tegumentelor.
Apare in: - anemii;
- leucemii;
- mixedem;
- neoplasm (diverse localizari)
2. Roseata anormala a pielei se datoreaza:
- dilatatiei vaselor cutanate;
- cresterii numarului de hematii;
- cantitatii de hemoglobina.
 Roseata trecatoare , dureaza secunde, minute sau cateva zile, localizata in special la fata, apare in:
- starile emotive (“eritem psihic” sau “de pudoare”);
- bolile febrile (pneumonii);
- intoxicatia cu oxid de carbon (culoarea rosie-carminata, “ca cireasa”, a fetei);
Roseata persistenta poate fi:
- generalizata in: - poliglobulia esentiala;
- limfoleucoza cronica (“oamenii rosii”).
- localizata la fata in: - diabetul zaharat (“rubeoza diabetica”);
- etilismul cronic (roseate intensa indeosebi a nasului).
3.Cianoza
Definitie: Cianoza = coloratia albastruie a pielei si mucoaselor.
Clasificare:
1. Din punct de vedere patogenetic, prognostic si terapeutic, se deosebesc doua forme de cianoza:
a) periferica;
b) centrala.
2. topografic, cianoza poate fi: a) localizata;
b) generalizata.
a) Cianoza periferica apare datorita:
- tulburarilor de circulatie venoase sau arteriale
b) Cianoza centrala – consecinta deficitului de oxigenare a sangelui (Hb) = are semnificatie de cianoza
pulmonara si nu de nervos-centrala si apare datorita:
- Afectiunilor cardiace
- Afectiunilor pulmonare acute (pneumonie, pneumotorax) si cronice (emfizem oulmonar, scleroza
pulmonara, TBC)
- Cordului pulmonar cronic: cianoza mixta, de origine cardio-pulmonara.
4. ICTERUL
Icterul = expresia clinica a cresterii bilirubinemiei, manifestata prin coloratia galbena a tegumentelor si
mucoaselor.
Clasificare. Patogeneza.
Se stabileste sediul procesului patogenetic (icter prehepatic, hepatic si posthepatic, corespunzand icterului
hemolitic, hepatocelular si mecanic, cu precizare nivelului la care intervin factorii etiopatogenetici in
metabolismul bilirubinei de la sintaza ei pana la eliminare.
ICTERUL HEMOLITIC

Icterul hemolitic este produs prin cresterea importanta a formarii de bilirubina neconjugata, ca urmare a
unei distrugeri excesive a eritrocitelor; este secundar unui “exces de aport” de bilirubina neconjugata
datorita hiperproducerii sale.
Manifestari:
- Icterul este de intensitate usoara sau medie;
- Cresterea stercobilinogenului fecal (scaune hipercrome);
- Cresterea ciclului enterohepatic al urbilinogenului (urini inchise la culoare).
Icterul hemolitic, indiferent de cauza, se caracterizeaza prin triada clinica:
1. icter al tegumentelor si mucoaselor de intensitate usoara sau medie, fara prurit, cu scaun hipercolorat si
urini de aspect normal, sau inchis la culoare;
2. paloare, care tradeaza anemia;
3. Splenomegalie moderata.
ICTERUL HEPATOCELULAR
Clasificare dupa sediul infrastructural al procesului patologic:
1.Premicrosomal (de “influx” sau “absorbtie”);
2.Microsomal (deficit de conjugare);
3.Postmicrosomal (de “eflux”, “eliberare”, “secretie”).
ICTERUL OBSTRUCTIV
Este produs prin tulburari de “canalizare” intra- si extrahepatica si se caracterizeaza prin:
- icter intens asociat cu prurit;
- hiperbilirubinemie predominant conjugata;
 - bilirubinurie;
- colalemie;
- hipercolesterolemie;
- cresterea fosfatazei alcaline;
- scaune acolice.
5.DISCROMIILE
Discromiile = modificari de culoare ale pielei, care apar secundar tulburarilor pigmentului fiziologic -
melanina – fie prin exces (hipercromie), fie prin lipsa acestuia (acromie).
1. Tulburari de tip hipercromic (melanodermii) se caracterizeaza prin exces de pigmentatie cutanata; pot
fi:
a) constitutionale: pigmentatia rasiala (negri, mulatri), efelidele sau pistruiele (pete cat o gamalie de ac, de
culoare brun-inchis, localizate mai ales pe fata si gat, in special la blonzi si roscati, fara semnificatie
patologica).
b) fiziologice: sarcina (hiperpigmentarea fetei – “masca gravidica”, cloasma – este obisnuit, asociata cu cea
a areolei mamare si a liniei albe supra- si subombilical), expunerea la soare.
c) patologice:
- nevii pigmentari (pete plane, brun-negricioase, asimetrice, uneori acoperite cu par);
- boala Addison (melanodermia tegumentelor si mucoaselor, asemanatoare ardeziei sau cafelei);
- achantosis nigricans (culoarea negricioasa a pielei in regiunea axilara, la unii pacienti cu cancer gastric);
2. Tulburari de tip hipocromie si acromie = reducerea sau absenta pigmentului melanic.
- albinismul = piele de culoare alba, ca urmare a absentei totale a pigmentului melanic (se asociaza cu lipsa
pigmentatiei parului, fotofobie, nistagmus, iris translucid), de origine ereditara.
- vitiligo = zone de tegument de culoare normala alterneaza cu zone depigmentate (culoare alba) si
hiperpigmentate, ca urmare a deplasarii pigmentului melanic dintr-o zona in alta.
II. LEZIUNILE ELEMENTARE ALE PIELII (ERUPTII)
Exantem (eruptie cutanata) = prezenta pe tegument de formatiuni cu dimensiuni, forme si coloratii
variabile.
Enantem = prezenta pe mucoase de formatiuni cu dimensiuni, forme si coloratii variabile.
Din punct de vedere clinic si fiziopatologic, leziunile elementare ale eruptiilor cutanate se impart in:
A. Leziuni elementare prin modificari de culoare:
Pata sau macula = modificare circumscrisa sau difuza de culoare, temporara sau definitiva, fara alterarea
reliefului pielii.
B. LEZIUNI ELEMENTARE SOLIDE:
1. Papula = leziune proeminenta de dimensiuni mici, dura, de culoare diferita (lichen plan, sifilis secundar);
2. Placa urticariana = usor proeminenta, de culoare roz-rosie, net delimitata, dimensiuni variabile,
consistenta elastica, apare, dispare si reapare rapid, caracterizand dermatoza alergica (urticaria), alergiile
medicamentoase si alimentare, intepaturile de insecte;
3. Tuberculul = nodul dermic, mai mare decat papula, de culoare variata, lasa cicatrice (sifilis tertiar, lepra);
4. Nodulul = sediul in dermul profund, rotund sau ovalar, de dimensiuni mari;
5. Goma = nodul ce evoluiaza spre ramolire, ulcerare si cicatrizare (sifilis tertiar, tuberculoza);
6. Lichenificarea = leziune consecutiva gratajului din afectiunile pruriginoase, caracterizata printr-o
ingrosare a pielii si accentuarea pliurilor, din intretaierea carora (aspect de mozaic) rezulta pseudopapule
(eczema, prurigo);
7. Vegetatia = formatiune pediculata, rosie, sangeranda, uneori de aspect conopidiform sau de “creasta de
cocos” (vegetatii veneriene, tuberculoza vegetanta);
8. Tumora = formatiune circumscrisa, care imbraca variate aspecte clinice si histologice (benigna sau
maligna).
C. LEZIUNI ELEMENTARE CU CONTINUT LICHID:
1. Vezicula = leziune mica, proeminenta, cu lichid serocitrin, cu sediul in epiderm (herpes simplu, herpes
zoster, varicela, eczema);
2. Bula (flictena) = leziune mai mare decat vezicula, contine lichid serocitrin sau hemoragic (impetigo,
pemfigus);
3. Pustula = leziune cu continut purulent, de dimensiuni variate, primitiva sau secundara (prin transformarea
veziculelor sau bulelor).
D. LEZIUNI ELEMENTARE PRIN SOLUTIE DE CONTINUITATE:
1. Excoriatia = pierdere de substanta liniara, superficiala sau profunda, obisnuit consecutiva gratajului
(pediculoze, prurigo);
2. Eroziunea (exulceratia) = pierdere de substanta superficiala sau profunda, vindecare cu cicatrice (sancru
sifilitic, eczema);
3. Ulceratia = pierdere de substanta profunda, vindecare cu cicatrice (ulcer tuberculos, sancru moale);
4. Fisura (ragada) = solutie de continuitate liniara superficiala, situata la comisuri (infectie streptococica),
sau profunda, care lasa cicatrici liniare dispuse radiar (sifilis congenital).
E. DESEURILE CUTANATE
Deseurile cutanate = leziuni care se elimina de pe suprafata pielii, fiind rezultatul secretiilor fiziologice
sau patologice de la nivelul tegumentelor:
1. Scuama = rezulta din exfolierea celulelor cornoase, de culoare alba sau cenusie, care se detaseaza de pe
suprafata pielii in lamele fine (pitiriazis versicolor), lame (psoriazis) sau in lambouri (scarlatina).
2. Crusta = uscarea unor secretii (serozitate, sange, puroi) de pe suprafata ulceratiilor sau eroziunilor si din
interiorul veziculelor, bulelor si pustulelor, avand o culoare care variaza de la galben (impetigo) la maronie
neagra (excoriatii).
3. Sfacelul (escara) = rezulta dintr-un proces de necroza, sub forma unui tesut mortificat de culoare neagra-
cenusie, care se elimina si lasa cicatrice (gangrena diabetica).
F. SECHELELE CUTANATE
Sunt leziuni reziduale constituite din tesuturi de neoformatie, care inlocuiesc pe cele distruse:
1. Cicatricea = tesut de neoformatie, care apare la locul unde a existat o pierdere profunda de substanta;
cand este recenta are culoare violacee, iar cand este veche are culoare alba. Cicatricea poate fi “normala”
(neteda, supla, neaderenta) sau “vicioasa” (retractila si aderenta la planurile subiacente); cicatricea
“cheloida” este monstruoasa, groasa, dura, de culoare rosie.
2. Atrofia = subtierea straturilor pielii (lupus eritematos).
III. HEMORAGIILE CUTANATE (PURPURA)
Apar sub forma de pete rosii, care nu dispar la presiune .
Dupa dimensiunile lor se clasifica in:
a) Petesii = hemoragii mici, punctiforme, rotunde sau ovalare;
b) Echimoze = placi hemoragice mari, de forme diferite.
Cauze: - traumatisme;
- purpura trombocitopenica si vasculara;
- hemofilie;
- boli infectocontagioase (febra tifoida, scarlatina);
- factori toxici;
- leucemii;
- cancer;
- avitaminoze.
Hemoragiile se pot produce si la nivelul mucoaselor:
- bucala = stomatoragie;
- gingivala = gingivoragie;
- nazala = epistaxis;
- uterina = menometroragie.
- in tesuturi (hematoame);
- in articulatii (hemartroza).
IV. CIRCULATIA VENOASA COLATERALA SUPERFICIALA
Evidentierea venelor subcutanate la nivelul abdomenului indica un fenomen patologic cu semnificatia
unui obstacol pe unul din cele trei trunchiuri venoase profunde: vena porta, vena cava inferioara si vena
cava superioara.
Tipuri de circulatie venoasa superficiala:
1) porto – cav = retea venoasa subcutanata periombilicala in forma de “cap de meduza” = obstacol pe vena
porta (ciroza hepatica, tromboza venei porte);
2) cavo-cav inferior = circulatie venoasa colaterala, mai dezvoltata pe abdomen decat pe torace = obstacol
pe VCI (tumori abdominale, ascita);
3) cavo-cav superior = retea venoasa colaterala predominant pe fata anterioara a toracelui, insotita uneori de
cianoza si edem “in pelerina” = obstacol pe VCS (tumori mediastinale).
V. GANGLIONII LIMFATICI
Examenul clinic se refera la ganglionii superficiali (cervicali, axilari, inghinali) usor de palpat.
Adenopatie = tumefierea ganglionilor.
Caracterele adenopatiei:
1. localizarea adenopatiei = se poate limita la unul sau la mai multi ganglioni dintr-o grupa ganglionara
(regiune) sau la mai multe grupe ganglionare superficiale si profunde (adenopatie generalizata,
poliadenopatie).
In adenopatia regionala (localizata) – cauza este inflamatorie sau neoplazica.
Adenopatia subclaviculara stanga semnifica metastazarea unui proces neoplazic la distanta (cancer gastric
– ggl. Virchow-Troisier) sau de vecinatate (cancer faringian sau tiroidian). Poliadenopatiile se intalnesc in
cadrul unei proliferari limfoide si reticuloendoteliale (leucemie, boala Hodgkin).
2. marimea ggl. = de la dimensiunea unei alune la cea a unei portocale; adenopatie mica sau moderata
(microadenopatie) in mielom multiplu, reticuloze si adenopatie marcata sau extrema (macroadenopatie) in
leucemia limfatica cronica, boala Hodkin.
3. forma = regulata (rotunda, ovalara) sau neregulata.
4. consistenta = moale (inflamatii acute), ferma (inflamatii cronice), dura (proces tumoral, metastaze).
5. sensibilitate = ggl.nedurerosi (metastaze, boala Hodgkin) sau durerosi (inflamatii acute).
6. mobilitatea pe planurile profunde = mobili (lues primar si secunar) sau nemobili (adenopatii tumorale).
7. tendinta la fistulizare = adenopatia tuberculoasa.
8. tendinta la confluare = in adenopatii inflamatorii acute si cronice si in cele proliferativ-tumorale.
9. caracterul uni- sau bilateral = simetric (leucemia limfatica cr.) sau asimetric (boala Hodgkin).
10. semne asociate = febra, splenomegalie.
Ganglionii profunzi:
1.ggl.intratoracici nu sunt decelabili la examenul clinic dar, cand devin masivi, pot da semne de
compresiune mediastinala. Pt.decelare – Rx.
2.ggl.intraabdominali si retroperitoneali sunt decelabili la palpare doar cand au un volum considerabil;
pot da fenomene de compresiune (ascita si edem la membrele inferioare). Pt.decelare – echo, Rx cu subst.de
contrast (limfografie).
VI. EDEMUL
Edemul = acumulare de lichid in tesutul celular subcutanat, cu infiltratia hidrica a pielii.
Caracteristici:
Pielea edematiata: - este lucioasa si transparenta;
- cu stergerea cutelor obisnuite;
- pierderea elasticitatii;
- prin apasarea pe un plan osos (tibian, maleolar) apare o depresiune locala (godeu)
prin eliminarea apei din zona respectiva, cu revenirea la forma anterioara odata cu intoarcerea apei la locul
de unde a fost indepartata.
Anasarca = edem generalizat cu trecerea lichidului in cavitatile seroase (pleura, peritoneu, pericard).
VII. TULBURARILE TROFICE CUTANATE
a) degeraturi;
b) gangrena = mortificarea tegumentelor si tesuturilor moi;
c) escara = gangrena profunda (intereseaza pe langa tegumente, muschii si chiar osul); apare in regiunile
expuse presiunii corporale (fese, calcaie, coate), la bolnavii gravi, care nu se pot mobiliza (paraplegie, febra
tifoida);
d) ulcer perforat plantar = ulceratie profunda, rotunda, situata la talpa, la nivelul portiunii distale a primului
sau celui de-al 5-lea metatarsian; cauze: tabes, DZ.
e) degetele hipocratice = ingrosari simetrice ale falangelor, predominant pe fata palmara si deformarea
unghiilor (bombarea lor in forma de sticla de ceasornic sau incurbarea longitudinala in forma de cioc de
papagal).
Cauze: - respiratorii: TBC, bronsiectazie, abces pulmonar, cancer pulmonar, fibroze pulmonare;
- cardiace: endocardita bacteriana subacuta, angiocardiopatii congenitale cianogene;
- digestive: boala Crohn, hepatita cronica activa;
- hematologice: poliglobulii.
f) Osteoartropatia hipertrofica pneumica (Pierre Marie): ingrosarea degetelor si oaselor lungi (radius,
cubitus, tibia) in cancerul pulmonar.
VIII. NODULII SUBCUTANATI
a) Juxtaarticulari - apar in diferite forme de reumatism (noduli Meynet in RAA, noduli Heberden in
artroza).
b) Lipoame = noduli formati din grasime, cu dimensiuni si topografie variabile, consistenta moale;
c) Xantoamele = noduli ce apar in legatura cu o tulburare primara sau secundara a metabolismului lipidelor
(DZ, hipercolesterolemie) de culoare galbena; localizarea in regiunea palpebrala (in apropierea unghiului
intern al pleoapei superioare) = xantelasma.
d) Tumori metastatice.
CURS NR.4-----STATURA. TIPUL CONSTITUTIONAL
Statura (inaltimea) variaza in anumite limite in functie de varsta si sex.
Statura poate fi: - inalta;
- mijlocie;
- scunda.
Extremele sunt:
1. Gigantismul = cresterea exagerata in inaltime (> 2 m la barbati si > 1,90 m la femei, limite considerate ca
valoare maxima normala) produsa prin hipersecretie hipofizara de hormon somatotrop.
2.Nanismul = statura mica, pitica (1,20 – 1,50 m pentru tara noastra), de origine castigata si ereditara, cu
doua variante: a) nanismul hipofizar – “proportionat”, “armonic”, cu dezvoltare somatica deficitara pe toate
liniile (inaltime, greutate), ca urmare a insuficientei secretorii multiple de tropi hipofizari, dar cu functiile
psihice normal dezvoltate (“om in miniatura”);
b) nanismul tiroidian “disproportionat”, “dizarmonic”, pitic (cu membrele scurte fata de trunchi
si capul mare in raport cu dimensiunile corpului).
Tipul constitutional = rezultanta caracterelor morfofunctionale care difera de la o persoana la alta, in
functie de ereditate si factorii de mediu social.
Clasificare:
1.Tipul normostenic – proportii armonioase ale corpului;
2. Tipul astenic (longilin) cu predominenta dimensiunilor verticale in raport cu cele transversale; persoanele
astenice par slabe, desirate, cu gatul lung, toracele alungit si subtire, tesutul adipos si muscular reduse.
La astenici exista o frecventa crescuta a ulcerului gastro-duodenal, hipertiroidiei, visceroptozei si
schizofreniei.
3.Tipul hiperstenic (picnic) – caracterizat prin predominenta dimensiunilor transversale in raport cu cele
verticale; persoanele cu acest tip constitutional par voinice, robuste, indesate, cu capul rotund, gatul scurt si
gros, torace bombat.
La hiperstenici ar exista o frecventa crescuta a obezitatii, DZ, cardiopatiei ischemice, gutei, litiazei biliare
si psihozei maniacodepresive.
STAREA DE NUTRITIE Starea de nutritie se apreciaza prin cercetarea tesutului celuloadipos
subcutanat, a musculaturii si prin cantarire.
Formula Broca – corelarea greutatii in kg cu numarul de centimetri care depasesc 1m in inaltime.
Aprecierea starii de nutritie il constituie grosimea pliului cutanat (normal mai mic de 1,5 cm in regiunea
toracica, abdomen si coapse).
Modificari patologice:
l. Obezitatea = cresterea greutatii corporale pe seama tesutului gras, cu peste 10% din greutatea ideala.
Obezitatea poate fi:
a) usoara (gradul l) ↑ 30%;
b) medie (gradul ll) intre 30-50%;
c) severa (gradul lll) > 50%.
In functie de distributia depunerii de grasime, obezitatea poate fi:
a) generalizata = acumularea de grasime este relativ uniforma pe torace, abdomen si membre;
b) segmentara = acumularea de grasime se face in anumite zone ale corpului, cu realizarea a doua tipuri mai
importante: android (acumularea grasimii pedominant pe ceafa, trunchi si partea superioara a abdomenului)
si ginoid (depunerea de grasime predominant pe fese, solduri si coapse).
Cauzele obezitatii:
1. Aport alimentar exagerat (lipide, glucide) in prezenta unei activitati fizice reduse (sedentarism);
2.Tulburari endocrine – sdr. Cushing, sdr.adiposogenital (obezitatea de tip ginoid), climaterium;
3. Terenul genetic;
4. Factori neuropsihici;
5. Sdr. Pickwick.
ll. Deficitul ponderal = scaderea greutatii corporale cu peste 10% din greutatea ideala.
Are trei variante:
1. Emacierea – tesutul celulo-adipos este aproape sau complet disparut (proeminente osoase ale fetei
evidente rin disparitia inclusiv a bulei Bichat, globii oculari infundati in orbite, trunchiul si membrele mult
subtiate);
2. Casexia – tip avansat de deficit ponderat; pe langa disparitia paniculului adipos, se diminueaza
musculatura striata;
3. Marasmul = stadiul final al deficitului ponderal; apar si tulburari metabolice si hidroelectrolitice
ireversibile.
Cauzele deficitului ponderal:
- Aport alimentar insuficient: - voit (cura de slabire);
- nevoit (prizonierat);
- datorat unor boli (neoplasm, DZ, stenoza esofagiana, stenoza pilorica, anorexie mentala).
STAREA DE CONSTIENTA
1.Torpoarea = status scurt de activitate psihologica diminuata caracterizata de reducerea temperaturii
corpului si a metabolismului. In partea activa a zilei corpul isi mentine temperatura si activitatile normale,
dar temperatura scade in partea nocturna a zilei pentru a prezerva energie.
2. Obnubilarea = tulburare a starii de constienta in care functiile psihice sunt incetinite, pragul perceptiei
este crescut ducand la ingreunarea perceptiilor si in general a contactului si posibilitatilor de orientare in
mediul ambiant, neurmata de amnezie.
3. Stupoarea = suspendarea activitatii psihice si fizice caracterizata prin imobilism facial, privire trista,
imobilitate completa, tacere, refuzul alimentatiei.
4. Pierderea constientei
a) Sincopa = pierderea de scurta durata a constientei, datorita reducerii circulatiei sanguine cerebrale.
Pacientul prezinta: - o stare nedefinita “de rau”;
- tulburari vizuale;
- ameteala;
- transpiratii reci;
- paloare (in sincopa “alba” produsa prin scaderea presiunii in circulatia cerebrala);
- cianoza (in sincopa “albastra” produsa de oprirea brusca a respiratiei).
Dupa acestea, pacientul isi pierde constienta si cade, iar dupa 2-3 min isi revine spontan.
Lipotimia = pierderea constientei de scurta durata, ca urmare a insuficientei circulatorii cerebrale.
Cauze: - scaderea marcata a tensiunii arteriale (hemoragii severe);
- aritmii cardiace (tahicardie paroxistica, fibrilatie atriala cu ritm rapid, BAV total).
Forme clinice:
1. “sincopa de efort” – apare la pacientii cu debit cardiac scazut (stenoza Ao);
2. “sincopa posturala” – secundara hipotensiunii arteriale in ortostatism (DZ, varstnici);
3. “sincopa din timpul tusei” – se instaleaza la sfarsitul unui paroxism de tuse (bronsita cronica la fumatori
si alcoolici);
4. “sincopa mictionala” – in timpul sau dupa efortul de mictiune;
5. “sincopa asociata cu miscari ale capului” – insuficienta arteriala vertebro-bazilara.
Sincopa psihogena (criza isterica)
a) examen clinic (puls, tensiune arteriala, ascultatia cordului) normal in timpul inconstientei;
b) trasaturi teatrale (niciodata fara public si scop).
Epilepsia = pierdere a constientei secundara alterarii activitatii electrice a creierului.
Forme:
1.epilepsia generalizata - crize convulsive tonico-clonice, insotite de pierderea constientei;
2. epilepsia localizata – apare in tumorile si traumatismele cerebrale; nu se insoteste de pierderea
cunostintei.
Coma = stare patologica caracterizata prin pierderea completa sau partiala a cunostintei, motilitatii si
sensibilitatii (functii de relatie), dar conservarea celor mai importante functii vegetative (respiratie,
circulatie, termoreglare).
Clasificare:
a) dupa profunzime: - coma profunda in care pacientul nu reactioneaza la nici un fel de excitant, iar
reflexele cornean, osteo-tendinoase si de deglutitie sunt absente;
- coma medie – forma mai usoara; pacientul raspunde la excitanti mai puternici si prezinta
uneori delir si stare de agitatie;
- obnubilarea – forma cea mai usoara de tulburare a cunostintei; pacientul este dezorientat si
somnolent, executa vag unele ordine si raspunde la intrebari, dar cu dificultate.

b) d.p.d.v. etiologic: - come neurologice (come insotite de hemiplegie, come cu sdr.meningian, coma prin
hipertensiune craniana, coma postepileptica, coma prin traumatism cranian);
- come infectioase si metabolice (coma uremica, coma hepatica, coma diabetica, coma hipoglicemica);
- come toxice (coma alcoolica, coma barbiturica).

CURS NR.5----------SIMPTOME CHEIE

I.DUREREA
Analiza durerii
1. Sediul (localizarea) la o zona topografica si nu la un organ (durere in hipocondrul drept si nu durere de
ficat);
2. Iradierea poate fi: - tipica – da relatii privind organul de origine;
- atipica – iradierea durerii in AP.
3. Caracterul sau calitatea (arsura, crampa, gheara) – compararea durerii cu alte senzatii;
4. Intensitatea (“lovitura de pumnal” in IM);
5. Durata (minute, ore, zile).
6. Frecventa si periodicitatea;
7. Timpi speciali de aparitie;
8. Factori agravanti (alcool, alimentatie);
9. Factori care amelioreaza (alcaline in UG, nitroglicerina in AP);
10. Simptome de acompaniament (tuse si expectoratie in pneumonie, greturi si varsaturi in UG).
II. CEFALEEA
Anamneza trebuie sa precizeze:
• sediul (difuz, hemicranie, occipital, frontal);
• intensitatea;
• caracterul (pulsatil, menghina, de arsura);
• durata;
• orarul (matinal, nocturn);
• factorii agravanti (zgomot, lumina);
• factorii amelioranti (repaus, intuneric, liniste);
• simptome de acompaniament (greturi, varsaturi).
CAUZE:
1) vasculare: a) cefalee vasomotorie (surmenaj, alcoolism, tabagism);
b) tulburari vasculare determinate de spasme de acomodare (presbitie, astigmatism), staza
cerebrala (cord pulmonar cronic), edem cerebral (glomerulonefrita acuta);
c) modificari ale tensiunii arteriale (HTA, hipotensiune arteriala).
2) intracraniene (tumori cerebrale, encefalite, meningite, abces cerebral);
3) extracraniene (nevralgie de trigemen, spondiloza cervicala, otite, sinuzite).
Migrena (hemicrania) = evolueaza in trei stadii:
a) prodroamele pot fi de ordin psihic (iritabilitate, insomnie) sau digestiv (anorexie, bulimie);
b) tulburari vizuale (scotom);
c) cefaleea – strict unilateral (obisnuit in regiunea fronto-orbitara) cu intensitate crescanda (maxima in 1-2
ore), agravata de lumina, zgomot si miscari, calmata de liniste si obscuritate; are caracter pulsatil, insotita de
greturi sau varsaturi, durata variabila (ore-zile), terminandu-se progresiv.
III. PALPITATIILE
Palpitatia = senzatie neplacuta, incomoda, care consta in perceperea amplificata si deformata a propriilor
batai ale inimii (normal, acestea raman nesesizate).
Palpitatiile pot fi intalnite in cardiopatii dar si la subiecti al caror cord este perfect normal (abuz de cafea
si tutun).
 CAUZE:
1) cardiace (extrasistole, fibrilatia atriala, tahicardia paroxistica);
2) extracardiace: afectiuni pleuropulmonare (pleurezia masiva), digestive (colecistopatii, hernia hiatala),
mediastinale, nevropati (nod in gat, neliniste, oftat).
Forme:
1. palpitatii intermitente (extrasistole);
2. palpitatii paroxistice – survin in atacuri, apar brusc, dureaza ore sau zile si se termina brusc (tahicardie
paroxistica, fibrilatie atriala paroxistica);
3. palpitatii persistente – afectiuni valvulare sau congenitale ale inimii, hipertiroidism, anemie, insuficienta
aortica, tahicardie sinusala.
IV. FEBRA
Febra (hipertermia) = cresterea temperaturii corpului peste valorile normale (> 37°C).
CAUZE:
1. boli infecto – contagioase (bacteriene, virale);
2. infectii locale (plaga infectata, abces, flegmon);
3. afectiuni maligne (leucemii, boala Hodgkin, cancer renal, pulmonar, pancreatic);
4. colagenoze (LED, dermatomiozita);
5. RAA;
6. de natura medicamentoasa.
Gradul de febra:
1. stare subfebrila (37° - 38°C);
2. febra moderata (38° - 39°C);
3. febra ridicata (39° - 41°C);
4. hiperpirexie (> 41°C).
Evolutia febrei se face in trei perioade:
1. Perioada initiala (de debut, ascensiune, invazie sau de crestere a temperaturii) – stadium incremente –
poate dura minute, ore sau zile. Cresterea T poate fi brusca, obisnuit precedata de frison (senzatie de frig
insotita de tremuraturi inegale, neregulate, de scurta durata, ale intregului corp, datorate contractiilor
musculare care determina intensificarea arderilor in organism si deci cresterea termogenezei), ca in malarie,
pneumonie bacteriana, sau lenta, progresiva (febra tifoida).
2. perioada de stare – stadium fastigium – apogeul curbei termice, care poate imbraca diferite aspecte (in
platou, febra remitenta, febra recurenta); dureaza ore, zile sau saptamani.
3. perioada de declin (de defervescenta, de scadere a T) – stadium decremente – in care predomina
termoliza.
Scaderea temperaturii la valori normale poate fi:
- brusca (“in criza”) ca in pneumonia bacteriana si malarie.
- lenta (“in liza”), treptata, in timp de cateva zile, ca in pleurezia serofibrinoasa, febra tifoida.
Concomitent cu criza termica (revenirea T la normal) are loc o criza sudorala (transpiratii abundente, o
criza poliurica (creste diureza), o criza hematica (nr.globulelor albe revine la normal) si se normalizeaza
nr.respiratiilor si frecventa pulsului.
TIPURI DE FEBRA
1. Febra continua (in platou) = mentinerea T la un nivel ridicat (38°- 39°C) cu oscilatii de 1°C intre T de
dimineata si T de seara, cu o durata de 5 – 14 zile (pneumonie bacteriana, febra tifoida, erizipel).
2. Febra intermitenta = crestere brusca a T pana la 39°- 40°C (acces febril) care dupa 2-3 ore scade brusc la
normal (infectii urinare si biliare, malaria). In malarie, febra intermitenta este periodica, accesele febrile
utandu-se repeta zilnic (febra cotidiana), la 2 zile (febra terta) sau la 3 zile (febra quarta).
3. Febra remitenta = variatii cu diferente mai mari decat 1°C in cele doua etape ale zilei, fara ca limita
inferioara sa scada sub 37°C (supuratii pulmonare, tuberculoza pulmonara grava, septicemie, flegmoane).
4. Febra ondulanta = curba ascendenta atinge un apogeu, apoi descreste treptat, zi de zi, atingand valori
subfebrile, dupa care ciclul se repeta (boala Hodgkin, bruceloza).
5. Febra recurenta = perioade (cateva zile) de afebrilitate; se deosebeste de febra ondulanta prin
ascensiunile si scaderile bruste (sau treptate) ale T.
6. Febra hectica = oscilatii zilnice mari, de 2°- 5°C (septicemie, forme grave de TBC);
7. Febra de tip invers = T mai ridicata dimineata decat seara (TBC pulmonara grava);
8. Febra in”cocoasa de camila” = in doua faze, prima de febra urmata de revenirea T la normal, a doua de
crestere continua a T, pana la valoarea maxima (viroze);
9. Febra neregulata = oscilatii febrile nesistematizate, neputand fi incluse in nici unul din tipurile de febra
descrise (abces pulmonar, bronsiectazie, angiocolecistite).
Hipotermia = scaderea T sub valorile normale (< 36°C a T axilare).
CAUZE:
- expunere la frig;
- inanitie si casexie;
- insuficienta hepatica grava;
- mixedem;
- come (cu exceptia celor neurologice si septice);
- colaps cardiovascular;
- intoxicatii (morfina, digitala);
- perioada imediat urmatoare starilor febrile (septicemie).
V. OBOSEALA
Greu interpretabila, apare dupa suprasolicitari fizice sau mentale (miastenie, Addison, anemie, boli ale
inimii si pulmonare, neoplasme, infectii).
VI. VERTIJUL
Tulburare a functiei labirintice care se datoreaza afectarii nervului vestibulocohlear.
Anamneza trebuie sa precizeze:
1. este continuu sau paroxistic;
2. tendinta de cadere intr-o anumita directie;
3. severitatea (cade?);
4.variatia cu pozitia;
5. fenomene asociate (varsaturi, surzenie, tiuituri).
CAUZE:
- traumatisme cranio-cerebrale;
- vertijul pozitional benign declansat de o migrena;
- idiopatice;
- alte cauze: viroze respiratorii, jocuri pe calculator, stress.
Examenul fizic:
1.urechi, inclusiv functie labirint;
2.sistem nervos;
3.aparat cardio-vascular;
4.ochi;
5.semne de toxemie.
PRINCIPALE SIMPTOME PE APARATE SI SISTEME
I. APARATUL RESPIRATOR
1. TUSEA
2. EXPECTORATIA
3. DISPNEEA
4. DUREREA TORACICA
5. HEMOPTIZIA
1. TUSEA
1.a. Definitie.
Tusea – act reflex declansat de o iritare a cailor respiratorii, al carui efect este expulzarea continutului
arborelui bronsic (aer, secretii, corpi straini).
1.b.CARACTERELE TUSEI
1. Circumstantele aparitiei: - spontan;
- provocata (efort, emotii)
2. Caracterul paroxistic sau permanent.
3. Orarul: - tusea matinala (“toaleta bronhiilor” in bronsiectazie),
- tusea vesperala (TBC),
- tusea nocturna (afectiuni cardiace),
- tusea continua (infectii respiratorii).
4. Ritmul: - tusea obisnuita,
- chinta.
5. Intensitatea:- tuse stinsa,
- tuse afona,
- tuse latratoare.
6. Tonalitatea: - metalica (pneumotorax),
- bitonala (paralizia nervului recurent),
- aspra, ragusita (laringita).
7. Productivitatea: - tusea seaca sau uscata, neproductiva, cu timbru aspru (pleurita, pleurezie),
- tusea umeda, cu expectoratie.
2.EXPECTORATIA
2.a. Definitie
Expectoratia – eliminarea pe gura, in timpul tusei, a substantelor secretate sau excretate de caile respiratorii,
iar produsul sau este sputa.
2.b. Caracterele expectoratiei:
Bronsita cronica: - mucopurulenta, cantitate variabila (mai mare dimineata);
Astmul bronsic: - mucoasa albicioasa, gelatinoasa, cu mici particule opalescente (sputa “perlata”);
Bronsiectazie: - abundenta, matinala, sedimenteaza in patru straturi (spumos, mucos, seros, purulent),
favorizata de anumite pozitii ale bolnavului, fetida in puseele acute;
Pneumonia pneumococica – rosie-caramizie sau ruginie, vascoasa;
Cancerul bronho-pulmonar – hemoptoica (“jeleu de coacaze”);
Abcesul pulmonar – vomica masiva sau fractionata, purulenta; Vomica = evacuare masiva si brusca a
continutului (100-1000 ml) unei cavitati din parenchimul pulmonar, ca urmare a stabilirii unei legaturi
intre cavitate si o bronhie.
Tuberculoza pulmonara – muco-purulenta sau hemoptoica.
3. DISPNEEA
a. definitie.
b. cauze.
c. forme.
d. clasificare.
3.a. Definitie
Dispneea = tulburare a respiratiei tradusa subiectiv prin “senzatia lipsei de aer”(sufocare) si obiectiv prin
modificarea unuia sau mai multor parametri ai miscarilor respiratorii (frecventa, ritm, amplitudine)
3.b. CAUZELE DISPNEEI
• Insuficienta respiratorie de origine pulmonara:
- dispnee obstructiva,
- dispnee restrictiva.
• Insuficienta respiratorie de origine extrapulmonara:
- afectiuni cardiovasculare,
- afectiuni nervoase,
- afectiuni hematologice.
3.c. FORME DE DISPNEE
• Tahipneea (polipneea) – miscari respiratorii de frecventa mare (> 16 – 18 resp./min) si amplitudine
mica.
• Bradipneea - miscari respiratorii de frecventa redusa
(< 10 resp./ min).
- expiratorie insotita de “wheezing”,
- inspiratorie insotita de cornaj sau stridor
si de tiraj.
• Respiratia (dispneea) neregulata – se prezinta sub urmatoarele tipuri:
a) respiratia Cheyne – Stokes - alternante de polipnee neregulata, in care respiratia se accelereaza si creste
in amplitudine pana atinge un maxim, apoi descreste treptat pana la apnee, perioada care dureaza 10-30
secunde, apoi ciclul reincepe.
- este intalnita in tumori si hemoragii cerebrale, insuficienta cardiaca severa si intoxicatii cu Morfina.
b) respiratia Küssmaul - se desfasoara in patru timpi egali:inspir amplu, profund si zgomotos, pauza,
expiratie sacadata, pauza si ciclul se reia.
c) Respiratia Biot – miscari respiratorii neregulate, intrerupte periodic de apnee cu o durata de 5-30 secunde,
fara a avea caracter repetitiv.
- este intalnita in acidoza diabetica si uremica.
3.d. CLASIFICAREA DISPNEEI
a)In raport cu severitatea:
grad I:dispnee la eforturi mari;
grad II:dispnee la eforturi moderate;
grad III:dispnee la eforturi mici;
grad IV:dispnee la repaus.
b) In raport cu conditiile de producere, dispneea poate surveni: - la efort (afectiuni pulmonare si
cardiovasculare);
- in repaus, accentuata de decubit, in cursul bolilor ce afecteaza ventilatia si circulatia pulmonara.
c) Din punct de vedere al caracterelor temporale, dispneea poate fi: - continua (insuf.cardiaca severa);
- legata de anumite momente ale zilei (dispneea vesperala).
d) evolutiv: - dispnee cu caracter acut (dispnee paroxistica)
- dispnee cu caracter cronic.
4.DUREREA TORACICA
a) originea durerii d.p.d.v. etiopatogenetic;
b) caracterele durerii;
c) valoarea semiologica a durerii;
d) diagnostic diferential;
e) cauzele durerii toracice.
4.a. Etiopatogenetic
Origini:- viscerele si tesuturile
intratoracice;
- peretele toracic;
- coloana vertebrala;
- abdomenul.
4.b. Caracterele durerii toracice:
• modul de debut: - brusc (pneumonie, pleurezie),
- insidios (cancer pulmonar).
• sediul durerii: - apical (cancer pulmonar),
- anterior (traheo-bronsite),
- antero-lateral (pneumonie, pleurezie),
- inferior (origine pleurala),
- retrosternal (etiologie cardiaca, esofag.)
• intensitatea: - mica, moderata sau intensa (junghi).
• factorii care influenteaza durerea: - tusea si efortul,
- repausul.
4.c. Valoarea semiologica a durerii toracice
• durere toracica cu semne de acompaniament:
- pneumonie (junghi toracic + tuse + dispnee + febra);
- pleurezie (durere cu debut brusc si intensitate crescanda + tuse seaca);
- pneumotorax (durere violenta cu debut brusc + tuse seaca + dispnee accentuata);
- infarct pulmonar (durere cu debut brusc + hemoptizie + dispnee pronuntata);
- cancer bronho-pulmonar (durere surda si progresiva + tuse + hemoptizie);
- bronsita acuta si traheita (durere cu caracter de arsura care cedeaza cand apare expectoratia).
• durere toracica izolata:
- primul semn in pleurezie si cancer pulmonar.
• lipsa durerii: - Astm bronsic;
- Emfizem pulmonar;
- Bronsita cronica;
- Bronsiectazie.
4.d.Diagnostic diferential
• durere cardiaca (coronariana);
• durere parietala;
• alte dureri: - durerea nervoasa : - Zona Zoster;
- nevralgie intercostala.
- durerea vertebrala;
- durerea esofagiana;
- durerea sanului;
- durerea umarului;
- Sdr. Titze.
• dureri netoracice: - abdominale;
- retroperitoneale.
4.e.Cauzele durerii toracice:
• bronhopulmonare,
• pleurale,
• cardiovasculare,
• mediastinale,
• parietotoracice,
• abdominale.
5. HEMOPTIZIA
5.a. Definitie.
Hemoptizia reprezinta eliminarea pe gura, prin tuse, de sange provenit din aparatul respirator.
Dupa cantitatea de sange eliminat, hemoptizia poate fi:
a) mica (<100 ml);
b) mijlocie (100-200 ml);
c) mare (200-500 ml);
d) abundenta (>500 ml).
5.b. CAUZELE HEMOPTIZIEI
• Afectiuni respiratorii: - tuberculoza;
- pneumoconioze;
- cancerul pulmonar;
- pneumonia;
- bronsiectazia;
- chistul hidatic;
- corpi straini intrabronsici;
- infarctul pulmonar.
• Afectiuni cardiovasculare: - valvulopatii (stenoza mitrala).
• Afectiuni extrapulmonare: - mediastinale (tumori);
- sanguine (trombocitopenii,
leucoze);
- insuficienta hepatica si
renala;
- periarterita nodoasa.
• Diverse: - tratament cu anticoagulante;
- traumatism toracic.
5.c. DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
HEMOPTIZIA
• Precedata de tuse
• Exprimata prin tuse
• Sange aerat
• Sange de culoare rosu aprins
• Sange cu eventual mucus
• Anamneza: afectiune
• pulmonara.
HEMATEMEZA
 • Precedata de greturi si varsaturi
• Exprimata prin voma
• Sange neaerat
• Sange de culoare rosu-inchis spre negru
• Sange cu resturi alimentare
• Anamneza: afectiune digestiva
II. APARATUL CARDIO-CIRCULATOR
1. PALPITATIILE
2. DISPNEEA
3. DUREREA PRECORDIALA
4. EDEMELE
5. ALTE SIMPTOME
1. PALPITATIILE
Palpitatia = senzatie neplacuta, incomoda, care consta in perceperea amplificata si deformata a propriilor
batai ale inimii (normal, acestea raman nesesizate).
Palpitatiile pot fi intalnite in cardiopatii dar si la subiecti al caror cord este perfect normal (abuz de cafea
si tutun).
CAUZE:
1) cardiace (extrasistole, fibrilatia atriala, tahicardia paroxistica);
2) extracardiace: afectiuni pleuropulmonare (pleurezia masiva), digestive (colecistopatii, hernia hiatala),
mediastinale, nevropati (nod in gat, neliniste, oftat).
Forme:
1. palpitatii intermitente (extrasistole);
2. palpitatii paroxistice – survin in atacuri, apar brusc, dureaza ore sau zile si se termina brusc (tahicardie
paroxistica, fibrilatie atriala paroxistica);
3. palpitatii persistente – afectiuni valvulare sau congenitale ale inimii, hipertiroidism, anemie, insuficienta
aortica, tahicardie sinusala.
2. DISPNEEA
Dispneea = senzatia de “lipsa de aer”.
Tipuri de dispnee:
1. Dispneea de efort (progresiva):
- apare in timpul unui efort fizic;
- se accentueaza pe masura ce efortul se intensifica;
- retrocedeaza dupa incetarea efortului.
- anamneza = dispneea are evolutie progresiva (apare la eforturi care inainte erau bine tolerate), apare
seara (dispnee vesperala);
- obiectiv = dispneea este de tip inspirator / expirator si se manifesta prin tahipnee.
- cauze: insuficienta ventriculara stanga incipienta, hipertensiunea arteriala pulmonara, stenoza
mitrala, IC globala.
2. Dispneea de repaus (permanenta):
- se manifesta in repaus;
- se accentueaza la eforturile cele mai mici (inclusiv conversatie);
- pe masura ce se accentueaza, pacientul are tendinta la ortopnee;
- obiectiv = dispneea este de tip tahipnee inspiratorie / expiratorie;
- cauze: insuficienta cardiaca stanga, pericardita exudativa;
- mecanisme principale de producere a dispneei de efort si de repaus: 1. staza venoasa pulmonara
(orice efort fizic, din cauza scaderii capacitatii de propulsie a VS, produce o acumulare de sange stagnant in
reteaua venoasa pulmonara care determina tulburari in schimburile gazoase pulmonare, cu hipoxemie si
acidoza – excita centrul respirator);
2. acumularea de produsi acizi, rezultati din catabolismul anaerob al muschilor.
3. Dispneea paroxistica.
Forme: a) astmul cardiac (AC);
b) edemul pulmonar acut (EPA).
a) Astmul cardiac = atac brusc (noaptea sau la scurt timp dupa un efort fizic) de dispnee, fortand pacientul sa
ia pozitie de ortopnee; atacul dureaza cateva minute (rareori depaseste 30 min).
 Se insoteste uneori de tuse seaca sau de foarte putina expectoratie mucoasa.
b) Edemul pulmonar acut = forma cea mai grava a dispneei paroxistice si o mare urgenta medicala.
Apare brusc, in timpul noptii (dar si ziua dupa efort), obligand pacientul sa adopte pozitia de ortopnee.
Pacientul este anxios, agitat, palid, cu buzele si extremitatile uneori cianotice, cu transpiratii reci; la
inceput tusea este seaca, apoi criza de dispnee se intensifica rapid, apare expectoratie abundenta, spumoasa,
seroasa, rozata (prezenta sangelui tranzvazat in alveolele pulmonare), care curge ca un suvoi din gura
pacientului.
Cauze: IVS (in cardiopatii hipertensive, ischemice, aortice) si leziuni valvulare mitrale.
Mecanismul dispneei paroxistice: cresterea excitabilitatii centrului respirator si centrilor vasomotori ai
circulatiei pulmonare, ca urmare a stazei pulmonare consecutiva obstacolului realizat de IVS sau de barajul
mitral.
In AC, totul se limiteaza la o congestie venoasa pulmonara, fara transudat in alveole; in EPA se produce si
o modificare a permeabilitatii peretelui capilaro-alveolar, permitand transudarea lichidului sero –
sangvinolent, care invadeaza plamanul.
4.Dispneea periodica de tip Cheyne – Stokes = alternarea unor perioade de respiratii frecvente si ample, cu
scurte perioade de apnee (pacientii cu IVS).
5. Dispneea de cauze extracardiace – survine ca un fenomen asociat la un pacient cardiac; apare in boli ale
aparatului respirator (emfizem, astm, fibroze pulmonare), anemii severe, obezitate, nevroze.
3. DUREREA PRECORDIALA (DP)
Dupa cauze, caractere si semnificatie, DP este de origine:
1. cardiaca: a) organica (leziuni ale cordului si vaselor mari);
b) functionala (vegetativa)
2. extracardiaca: a) afectiuni ale structurilor peretelui toracic;
b) afectiunile coloanei vertebrale dorsale;
c) afectiuni pleuro-pulmonare.
I.DUREREA CARDIACA DE ORIGINE CARDIACA Durerea precordiala de natura organica
1.Insuficienta coronariana
Durerea anginoasa – neconcordanta dintre nevoile in oxigen ale miocardului si irigatia efectiva pe care o
poate asigura sistemul arterelor coronare; rezultatul este o ischemie (hipoxie) a miocardului, in cursul careia
procesele biochimice desfasurate determina aparitia unor metaboliti patologici si acidozei locale, care
constituie stimulii chimici ai durerii.
Durerea anginoasa este intalnita in: angina pectorala, infarctul miocardic, sdr.coronariene intermediare,
cardiopatii de alta natura, unele stari circulatorii functionale.
a) Durerea din angina pectorala:
Caractere: - sediul precordial sau retrosternal (aratata cu toata palma);
- iradiaza in umarul stang, membrul superior stang, pe marginea interna a bratului, antebratului
si ultimele doua degete ale mainii stangi;
- caracter constrictiv (gheara);
- se acompaniaza de anxietate (senzatie de moarte iminenta);
- apare de regula la efort;
- durata scurta (3-5 min);
- cedeaza in repaus si la administrarea sublinguala de nitroglicerina.
b) Durerea din infarctul miocardic
Are aceleasi caractere ca si durerea din angina pectorala; difera intensitatea si durata (> 30 min) si nu
se calmeaza la repaus sau la administrarea de nitroglicerina (cedeaza la morfina)!!
c) Durerea din sdr.coronariene intermediare
Are caractere “intermediare” intre cele ale anginei pectorale de efort si cele ale infarctului miocardic.
d) Durerea anginoasa din alte cardiopatii (stenoza aortica).
e) Durerea anginoasa din unele stari circulatorii functionale (angina pectorala “functionala”): anemiile
severe produc scaderea continutului in oxigen al sangelui, tahicardia paroxistica determina reducerea
relatica a debitului cardiac.
2. Durerea precordiala din pericardita acuta;
3. Durerea pericardica din bolile aortei pot fi de tipul anginei pectorale sau sub forma unor dureri atroce
care iradiaza in spate de-a lungul coloanei vertebrale, in anevrismul disecant al aortei.
Durerea precordiala de natura “functionala”
Apare in starile de nevroza, in absenta oricarei cardiopatii.
Caractere: - se prezinta ca o intepatura localizata punctiforma la apex (aratata cu un singur deget);
- foarte scurta durata (cateva secunde);
- fara legatura cu efortul fizic, aparand obisnuit in stari de emotie si surmenaj;
- insotita de alte simptome majore ale nevrozei (iritabilitate, cefalee, insomnii, astenie).
II. DUREREA PRECORDIALA DE ORIGINE EXTRACARDIACA
1. Afectiuni ale structurilor peretelui toracic:
- tegumente (zona zoster);
- muschi (miozite, mialgii);
- nervi (nevralgii intercostale);
- coaste (fracturi);
- articulatii (artrite si artroze);
DP din aceste afectiuni are urmatoarele caracteristici:
- sunt influentate de miscarile respiratorii;
- se exacerbeaza la apasarea regiunii dureroase;
- se extind uneori si in afara regiunii precordiale.
2. Afectiunile coloanei vertebrale dorsale (spondilita, spondiloza, hernia de disc).
DP prezinta aceleasi caractere descrise in afectiunile structurilor peretelui toracic.
3. Afectiunile pleuro-pulmonare (pleurita, pleurezia stanga, pneumopatia acuta, infarctul pulmonar stang).
Caracterele DP: - de junghi;
- exacerbate de miscarile respiratorii;
- dureaza zile.
4. Afectiunile digestive: esofagita si hernia hiatala se insotesc de dureri retrosternale cu caracter de arsura
(pirozis); ulcerul gastric, litiaza biliara si pancreatita acuta pot determina dureri cu iradiere in regiunea
precordiala.
4. EDEMELE
Edemul = acumulare de lichid in tesutul celular subcutanat, cu infiltratia hidrica a pielii.
Caracteristici:
Pielea edematiata: - este lucioasa si transparenta;
- cu stergerea cutelor obisnuite;
- pierderea elasticitatii;
- prin apasarea pe un plan osos
(tibian, maleolar) apare o
depresiune locala (godeu) prin eliminarea apei din zona respectiva, cu revenirea la
forma anterioara odata cu intoarcerea apei la locul de unde a fost indepartata.

Edemul cardiac - aspect clinic:

- alb apoi cianotic;
- simetric, decliv, cu evolutie ascendenta;
- intermitent, cu caracter vesperal;
- moale si dur;
- dureros in formele care se instaleaza
rapid; altfel evolueaza nedureros;
- coexista cu alte semne de insuficienta cardiaca (cianoza, turgescenta jugularelor,
hepatomegalie dureroasa);
- cauze: - insuficienta cardiaca dreapta;
- insuficienta cardiaca globala;
- pericardita cronica constrictiva.
5. ALTE SIMPTOME
1. Hepatalgia = durere difuza in hipocondrul drept si epigastru, secundara congestiei pasive a ficatului din
IVD.
2. Simptome pulmonare:
a) dureri toraco-bazale de efort (congestia pasiva a plamanilor in IVS si SM);
b) tusea in bolile de inima se produce prin:
 • staza pulmonara cronica (valvulopatii mitrale, IVS), care favorizeaza suprainfectia bronhiilor,
ajungandu-se la o bronsita de staza;
• compresiune in mediastin (in SM, atriul stang dilatat, comprima n.recurent, determinand o tuse iritativa).
c) Hemoptizia este consecutiva:
- hipertensiunii pulmonare (SM);
- trombozelor arteriale pulmonare si emboliilor pulmonare urmate de infarcte pulmonare;
- anevrismului aortic rupt intr-o trahee sau bronhie.
d) Expectoratia poate fi:
- spumoasa si rozata (EPA);
- seromucoasa (bronsita cardiaca prin staza pulmonara cronica);
- mucopurulenta (infectie secundara).
3. Epistaxisul apare:
- la copii si adolescenti in atacurile de RAA;
- la adult in HTA;
- in supradozarea unui tratament cu anticoagulante.
4. Raguseala
Vocea poate deveni voalata sau ragusita, uneori bitonala, prin compresiunea n.recurent, de un atriu stang
excesiv marit (SM).
5. Simptome digestive:
a) inapetenta, greturile si varsaturile apar in IVD (produce staza hepatica si portala), supradozarea de
digitala, AVC secundar unor boli cardiovasculare (HTA), infarctul de miocard;
b) disfagia apare in compresiuni asupra esofagului, prin dilatarea masiva a AS (SM);
c) sughitul sugereaza compresiune mediastinala (anevrism aortic, SM cu atriu stang mare, pericardita
exudativa);
d) durerile abdominale - localizarea epigastrica a durerii din cardiopatia ischemica dureroasa (AP, IM).
6.Tulburari auditive
Perceperea unor zgomote anormale (tiuituri si pocnituri) in HTA.
7.Tulburari de vedere
- muste zburatoare;
- hemianopsie;
- amauroza;
- cecitate in HTA si embolii cerebrale (valvulopatii, endocardita bacteriana).
8.Tulburarile somnului:
a) insomnia;
b) hipersomnia – caracteristica CPC, in care contrasteaza insomnia nocturna si somnolenta excesiva si
incoercibila diurna.
9. Cefaleea – se intalneste in:
a) HTA;
b) AVC;
c) arterita temporala de tip Horton (cefalee intensa si roseata pe traiectul unei artere temporale);
d) CPC (cefalee difuza).
10. Lipotimia si sincopa
Pierderea cunostintei pentru o durata scurta (secunde - 1-3 minute), ca urmare a insuficientei acute a
irigatiei cerebrale.
In lipotimie, functia cardiaca este pastrata, dar debitul sanguin cerebral este insuficient; in sincopa se
produce o oprire tranzitorie a functiei de pompa a inimii.
Semiologic, sincopele si lipotimiile se pot sistematiza astfel: a) de efort, apar in stenoza aortica si
pulmonara stranse, hipertensiune arteriala pulmonara excesiva;
b) spontane, in tahicardie paroxistica, BAV total;
c) prin AVC, in embolii cerebrale (complicatii ale SM), hemoragii, tromboze si spasme vasculare
cerebrale (complicatii ale HTA);
d) posturale sau ortostatice, prin hipotensiune arteriala in ortostatism (DZ, ateroscleroza).
11. Febra
a) Febra apartinand bolii de baza, care in evolutia ei poate prezenta si determinari cardio-vassculare (boli
infectioase, septicemii acute, RAA);
b) Febra care constituie unul din simptomele ce insotesc boala cardio-vasculara in mod obisnuit (IM,
pericardita, tromboflebita acuta);
c) Febra care indica o complicatie a bolii cardio-vasculare (endocardita bacteriana subacuta, care complica o
boala valvulara).
III. APARATUL DIGESTIV
1. GREATA
2. ANOREXIA
3. VARSATURILE
4. DIAREEA
5. CONSTIPATIA
6. DUREREA
1. GREATA
GREATA = senzatie de repulsie fata de alimente sau nevoia de a varsa, resimtita in faringe sau
epigastru; precede varsatura sau este de sine statatoare.
Se insoteste de tulburari nervoase si vasomotorii variate: paloare, transpiratie, hipersalivatie, senzatie de
gol in epigastru, tahicardie, hipotensiune.
Cauze: - afectiuni digestive;
- colici (biliara, nefretica);
- migrena;
- sarcina;
- boli neurologice;
- boli renale (insuficienta renala cronica);
- boli infectioase (stadiul prodromal);
- hipercalcemie;
- alcoolism;
- rau de aer sau de mare;
- medicamente (digitala, metronidazol, antibiotice)
2. ANOREXIA
ANOREXIA = lipsa poftei de mancare de cauza nervoasa.
Cauze: - depresie;
- stress;
- oboseala cronica;
- anxietate netratata;
- diete necontrolate medical.
3. VARSATURILE
VARSATURILE = expulzarea brusca si fortata, pe gura, a continutului gastro-intestinal, precedata de
greata (ceea ce o diferentiaza de regurgitare).
Varsatura este un act reflex cu centru vomitiv in:
• bulbul rahidian,
• cai centripete (trigemen si glosofaringian),
• cai centrifuge (nervul vag, frenic si nervii intercostali).
Se desfasoara in trei faze:
a) premonitorie (vagotonica) - stare de rau;
- jena epigastrica;
- transpiratii;
- paloare;
- bradicardie.
b) ejectie: contractia musculaturii gastrice, abdominale si diafragmului, in timp ce pilorul se inchide iar
cardia se deschide; determina expulzarea brusca si cu forta a continutului gastric in esofag si apoi in gura, in
una sau mai multe reprize.
c) post-vomica: senzatie de usurare, recolorarea tegumentelor, puls normal.
Cauze:
1.digestive: - ulcer gastric si duodenal;
- stenoza pilorica (benigna, maligna);
- atonie gastrica (vagotomie, gastropareza
 diabetica);
- tumori gastrice si duodenale;
- ocluzie intestinala;
- apendicita, peritonita;
- fistula gastrocolica;
- hepatita acuta;
- cancer de cap de pancreas.
2.neurologice: - cresterea presiunii intracraniene (tumori);
- meningita;
- epilepsie;
- migrena;
- hipertensiune arteriala maligna.
3.toxice: - medicamente (digitala);
- intoxicatii alimentare.
4.metabolice (toxine endogene): - uremie;
- acidocetoza;
- hipercalcemie.
5.renale: - colica renala;
- insuficienta renala acuta si cronica.
6.ginecologice: - sarcina;
- tumori sau procese inflamatorii pelviene.
7.cardiovasculare: infarct de miocard.
8.respiratorii: chinte de tuse violente.
9.psihice:psihoneuroze.
Dupa punctul de plecare al excitatiilor, varsatura poate fi periferica si centrala.
1. Varsaturile periferice: apar prin mecanisme reflexe in diferite afectiuni: - digestive (gastrice, intestinale,
peritoneale, hepatice);
- extradigestive (ureche medie, labirint)sau diverse situatii (calatorie pe mare sau cu avionul).

2. Varsaturile centrale: - apar spontan, fara efort,

- au caracter exploziv,
- nu sunt precedate de greata;
- se intalnesc in: - tumori si abcese
cerebrale,meningite,hemoragii
cerebro-meningee
Analiza varsaturilor:
1.cantitatea: obisnuit 200-300 ml; > 1 litru in stenoza pilorica.
2.frecventa: variaza in raport cu boala si faza sa evolutiva; pot fi: - rare (ulcer gastric si duodenal, intoxicatie
cu digitala);
- frecvente (gastrite acute, stenoza pilorica);
- incoercibile (disgravidie, uremie).
3.orarul: - v.matinale: alcoolism, sarcina, tumori cerebrale.
- v.posprandiale precoce (gastrite acute) sau tardive (ulcer duodenal); in stenoza pilorica varsaturile
apar la 12-48 de ore de la ingestia alimentelor (abundente, contin resturi alimentare ingerate cu 24 de ore
inainte).
4.mirosul: - ranced (staza gastrica, stenoza pilorica);
- fecaloid (ocluzie intestinala, fistula gastrocolica)
- de acetona (DZ decompensat).
5.continutul: - apoase – mucoase (gastrite, sarcina);
- alimentar (stenoza pilorica, ulcer gastric si
duodenal);
- biliar (afectiuni colecisto-duodenale);
- fecaloid (ocluzie intestinala, fistula
gastrocolica);
- sanguinolent (hematemeza);
 - purulent (deschiderea unui abces in stomac).
4. DIAREEA
DIAREEA = eliminarea frecventa de scaune, neformate, si cu resturi alimentare nedigerate sau
incomplet digerate (macro- sau microscopic).
“Falsa diaree” = scaune formate din parti solide amestecate cu lichide, in care digestia este completa.
Cauze:
1.digestive: a) boli infectioase (febra tifoida si paratifoida, dizenteria) si parazitare (ascaridioza,
trichinoza, teniaza, lambliaza);
b) diareea gastrogena (aclorhidrii, gastrectomia, vagotomia);
c) diareea enterogena (insuficiente secretorii);
d) diareea biliara (icter mecanic, dischinezii biliare);
e) diareea pancreatogena (insuficienta de secretie externa);
f) diaree postantibioterapie (prin disbioza intestinala);
g) procese lezionale localizate (tuberculoza intestinala, boala Crohn, cancer intestinal, rectocolita
hemoragica, polipoza, diverticuloza, pneumatoza chistica, ateroscleroza mezenterica, adenopatii
mezenterice);
h) malabsorbtie (intoleranta la lapte, enteropatie glutenica, afectiuni pancreatice).
2) extradigestive: - nervoase (emotionale);
- endocrine (Basedow, Addison, DZ);
- renale (IRC decompensata).
Mecanismele care stau a baza producerii diareei:
1) cresterea motilitatii intestinale (produce accelerarea tranzitului intestinal si secundar absorbtie
insuficienta de apa si digestie incompleta);
2) cresterea secretiei intestinale;
3) prezenta unor produse patologice (sange, puroi, mucus).
Simptomatologie:
- generala: - febra (intoxicatii alimentare, dizenterie, febra tifoida);
- scaderea apetitului;
- pierderea in greutate;
- oliguria.
- functionala: - durere abdominala difuza sau localizata;
- tenesme cu garguimente;
- scaune multiple de consistenta lichida, cu resturi alimentare, uneori mucus, puroi, sange.
Investigatii paraclinice:
a) examen coprologic (macro-, microscopic, chimic, bacteriologic);
b) rectoscopia (precedata de tuseu rectal);
c) suplimentar (examen radiologic baritat al intestinului, teste ale functiei de absorbtie intestinala si
ale functiei pancreatice).
5. CONSTIPATIA
CONSTIPATIA = evacuare intarziata a continutului intestinului gros (>48 h) insotita de un
sdr.coprologic caracterizat prin cantitate redusa si consistenta crescuta a materiilor fecale si digestie
completa.
Dischezia sau constipatia rectala = intarziere in evacuarea materiilor fecale din rect, tranzitul in
restul intestinului gros fiind normal.
Cauze:
1.constipatia “primitiva” (“habituala”) – tulburari functionale motorii ale intestinului gros (miscari
propulsive insuficiente) la care se adauga tulburari in actul defecatiei (inhibitie voita sau reflexa a
defecatiei), sedentarism, felul alimentatiei, conditii de igiena.
2. constipatia simptomatica - leziuni obstructive ale colonului de origine intrinseca (neoplasm, boala
Crohn) sau extrinseca (cancer uterin); megacolon;hemoroizi; fisuri anale; boli metabolice si endocrine
(porfirie, mixedem, hiperparatiroidism); boli neurologice (tabes dorsalis, parkinsonism); ulcer
duodenal, colon spastic.
Simptomatologie:
- senzatie de plenitudine abdominala;
- dureri pe topografia colonului;
- greturi, varsaturi;
- diminuarea apetitului;
- eructatii;
- pirozis;
- meteorism, flatulenta;
- cefalee, ameteli;
- astenie fizica si psihica;
- insomnie.
Investigatii paraclinice:
- examen coprologic;
- rectoscopia (precedata de tuseu rectal);
- clisma baritata.
6. DUREREA
DUREREA Durerea abdominala poate fi prezenta sub forma acuta, care imbraca tablou clinic de
colica, sau cronica.
Cauze:
I. DUREREA ABDOMINALA ACUTA
A. Cauze frecvente:
1. gastro-intestinale: - ulcer gastric sau duodenal perforat, apendicita acuta, toxiinfectii
alimentare, ocluzie intestinala, infarct intestinal;
2. hepato-biliare: colecistita acuta, colica biliara.
3. pancreatice: pancreatita acuta;
4. alte cauze: colica nefretica, salpingita acuta.
B. Cauze mai rare:
1.digestive: peritonita primitiva, parazitozele intestinale, infarctul splenic, hepatita virala.
2.genito-urinare: infarctul renal, torsiunea testiculara;
3.nervoase: tabes dorsalis, zona zoster;
4.metabolice: DZ (precoma), hiperlipemia esentiala, hemocromatoza, porfiria acuta
intermitenta, intoxicatia cu Pb, crizele hemolitice din sferocitoza ereditara.
5.vasculare: anevrismul disecant de aorta;
6. durere iradiata: infarctul de miocard, pneumonia, radiculita.
CRONICA INTERMITENTA:
1.cauze digestive: refluxul gastroesofagian, ulcerul gastric si duodenal, angiocolecistopatiile
cronice, apendicita cronica, gastritele si duodenitele, boala Crohn, tumorile maligne (colon, ficat),
diverticul Meckel, pancreatita cronica, angina abdominala.
2.alte cauze: infectiile peretelui abdominal, periarterita nodoasa, spondiloza si tumorile
coloanei vertebrale, sdr.nevrotic
Originea durerii:
1) viscerala (perforatia unui viscer abdominal si iritatia peritoneala secundara scurgerii continutului
acestuia, distensia si inflamatia organelor viscerale);
2) vasculara (infarctele viscerelor abdominale);
3) parietala (afectiuni ale coloanei vertebrale si nervilor rahidieni);
4) centrala (tabes dorsalis, tumori cerebrale);
5) extra-abdominala (durere iradiata in abdomen de la plaman sau inima).
. Semiologia durerii abdominale
Istoricul durerii are in vedere:
1) caracterul (“arsura” in ulcerul gastric si duodenal, “lovitura de pumnal” in perforatia unui viscer
abdominal);
2) intensitatea (foarte intensa in afectiunile abdominale grave);
3) localizarea (da relatii asupra organului bolnav);
4) iradierea (umarul drept in colica biliara);
5) durata (ore in colici, saptamani in perioadele dureroase ulceroase);
6) frecventa (cotidiana / zile sau saptamani)
7) timpii speciali de aparitie (postprandial in ulcer, caracter sezonier de primavara-toamna in ulcer);
8) factorii agravanti (alimente iritante, cafea, alcool);
9) factorii care produc ameliorarea (medicatia alcalina in ulcer);
10) simptomele de acompaniament (greturi, varsaturi, diaree, constipatie).
Investigatii de laborator:
• probe de sange (HLG, bilirubinemia, amilazemia);
• examen de urina;
• examen radiologic (pe gol si cu substanta de contrast);
• ECG.
Diagnostic diferential:
• durerea renala (litiaza, pielonefrita);
• durerea pleurala (pneumonie si pleurezie diafragmatica);
• durerea cardiaca (infarctul de miocard);
• durerea vertebrala, parietala si cea din sfera genitala la femei (salpingita).
IV. APARATUL RENAL
1. ANURIA
2. DISURIA
3. HEMATURIA
4. POLIURIA
5. NICTURIA
6. DUREREA COLICATIVA
1. Anuria = suprimarea formarii de urina la nivelul rinichilor (diureza < 100 – 150 ml/24 h); este
totdeauna patologica si poate avea caracter tranzitoriu (IRA) sau definitv (IRC stadiu terminal).
Cauze:
a) Prerenala prin reducerea irigatiei glomerulilor functionali, secundara scaderii volumului sangvin
circulant (soc hemoragic, deshidratare severa);
b) Renala – boli renale cu interesare predominant glomerulara (GNA) sau predominant tubulara
(leziuni tubulare ischemice sau toxice)
c) Mecanism reflex (colica, interventie chirurgicala).
Anuria trebuie diferentiata de falsa anurie (postrenala sau urologica produsa prin obstructie
ureterala (calcul, compresiune, ligatura), cu blocarea drenarii urinii spre vezica. Diferentierea fata de
retentia de urina se face prin sondaj.
2. Disuria (mictiunea dificila)
Este recunoscuta si exprimata de bolnav prin:
a) depunere de efort pentru inceperea, desfasurarea si terminarea mictiunii;
b) reducerea presiunii si calibrului jetului urinar;
c) intreruperea mictiunii si reluarea ei dupa mici eforturi.
Cauze:
a) vezicale (tumori si calculi care comprima colul);
b) extravezicale (tumori pelvine, leziuni medulare, uretrite, stenoze uretrale, adenom si cancere de
prostata).
3. Hematuria = prezenta sangelui in urina, provenit din rinichi si caile urinare.
Clasificare:
1. in raport cu aspectul si culoarea:
a) macroscopica (urina de culoare rosu-deschis, rosu-inchis sau brun inchis);
b) microscopica (ex.microscopic al sedimentului urinar evidentiaza > 3 hematii/camp, aspectul
urinii fiind normal).
2. in raport cu momentul aparitiei hematuriei, se poate stabili si sediul acesteia, folosind “proba celor
trei pahare”, cu care se recolteaza separat urina de la inceputul, mijlocul si sfarsitul mictiunii:
hematuria initiala (in primul pahar) este de cauza uretro-prostatica; hematuria terminala (al treilea
pahar) evidentiaza o cauza vezicala, iar hematuria totala (in toate cele 3 pahare) - cauza renala.
3. in raport cu prezenta sau absenta altor simptome:
a) simptomatica (insotita de durere, tulburari de diureza si mictiune);
b) asimptomatica (izolata, neinsotita de alte simptome).
Cauze:
1. Boli parenchimatoase renale: GNA, GNC, cancer, tuberculoza, pielonefrita acuta, tromboza si
embolie renala, hipertensiune maligna, rinichi polichistic, nefropatii, endocardita bacteriana, boli
ereditare, nefropatia diabetica, nefropatia analgetica, necroza papilara, traumatismul renal.
2. Boli ale tractului urinar (bazinet, ureter, vezica, prostata, uretra): calculi, cancer, hidronefroza,
cistite, traumatisme, adenom si cancer de prostata.
3. Diverse: boli hematologice, infectioase acute, tratament cu anticoagulante.
Diagnostic diferential:
a) urina inchisa la culoare (oligurie, icter obstructiv) sau de culoare rosie (hemoglobinurie,
mioglobinurie, porfinurie, administrare de piramidon, sfecla rosie);
b) sange de origine genitala la femei.
4. Poliuria = cresterea volumului urinar > 2000 ml / 24 h; poate fi tranzitorie si persistenta, fiziologica
si patologica.
a) Poliuria tranzitorie poate fi: - fiziologica in aport crescut de lichide si dupa expunere la frig;
- patologica – dupa accesul de tahicardie paroxistica, epilepsie, AB si AP,
in covalescenta unor boli infectioase acute (pneumonie, hepatita virala), in faza poliurica a IRA, dupa
administrare de diuretice (sdr.nefrotic, IC, ciroza hepatica).
b) Poliuria permanenta apare intotdeauna in conditii patologice: diabet insipid, DZ, potomanie, IRC
compensata.
Mecanisme de producere:
a) cresterea filtratului glomerular (frig, stress, criza termica a unei boli febrile);
b) diminuarea reabsorbtiei de apa ca rezultat al eliminarii urinare de glucoza, substanta osmotic activa
(DZ);
c) diminuarea reabsorbtiei de apa prin scaderea activitatii ADH (diabet insipid, ingestie crescuta de apa)
sau a scaderii receptivitatii la ADH (faza poliurica a IRA).
5. Nicturia = schimbarea ritmului nictemeral normal de formare si eliminare a urinii, in sensul
egalarii sau inversarii raportului dintre diureza din timpul zilei si cea nocturna, in favoarea acesteia
din urma.
Cauze:
a) renale: IRC cu poliurie, prostatite;
b) extrarenale: IC, ciroza hepatica.
Mecanism de producere:
- ameliorarea circulatiei renale in clinostatism.
6. Durerea colicativa = durere paroxistica secundara unei distensii a cailor urinare superioare.
Caracteristici:
a) debut brusc, de obicei nocturn;
b) intensitate mare (“lovitura de pumnal”), obligand pacientul sa ia pozitie antalgica (“cocos de
pusca”);
c) sediul lombar (unilateral);
d) iradiere tipica descendenta, pe traiectul ureterului-flanc si fosa iliaca, organele genitale externe si
partea interna a coapsei.
e) durata – minute, ore, zile, intrerupta de perioade de acalmie.
f) factori favorizanti (precipitanti) – trepidatii (calatorie cu diverse autovehicule), efort fizic, cura
hidrominerala, caldura excesiva.
g) factori care amelioreaza – antispastice, opiacee;
h) simptome de acompaniament - urinare (polakiurie, disurie, hematurie, oligurie);
- digestive (greturi, varsaturi);
- cardiocirculatorii (bradicardie, paloare, transpiratii).
Examen obiectiv: Pacient anxios, agitat, transpirat, cauta pozitie antalgica, afebril, sensibilitate la
palparea regiunii lombare.
Cauze:
- litiaza renala in 90% din cazuri (migrarea unui calcul);
- cancer;
- infarct, TBC si traumatism renal;
- administrare de sulfamide si citostatice (eliminarea unei cantitati crescute de acid uric).
SISTEMUL GANGLIONAR
Adenopatie = tumefierea ganglionilor.
Caracterele adenopatiei:
1. localizarea adenopatiei = se poate limita la unul sau la mai multi ganglioni dintr-o grupa
ganglionara (regiune) sau la mai multe grupe ganglionare superficiale si profunde (adenopatie
generalizata, poliadenopatie).
In adenopatia regionala (localizata) – cauza este inflamatorie sau neoplazica.
Adenopatia subclaviculara stanga semnifica metastazarea unui proces neoplazic la distanta (cancer
gastric – ggl. Virchow-Troisier) sau de vecinatate (cancer faringian sau tiroidian). Poliadenopatiile se
intalnesc in cadrul unei proliferari limfoide si reticuloendoteliale (leucemie, boala Hodgkin).
2. marimea ggl. = de la dimensiunea unei alune la cea a unei portocale; adenopatie mica sau moderata
(microadenopatie) in mielom multiplu, reticuloze si adenopatie marcata sau extrema
(macroadenopatie) in leucemia limfatica cronica, boala Hodgkin.
3. forma = regulata (rotunda, ovalara) sau neregulata.
4. consistenta = moale (inflamatii acute), ferma (inflamatii cronice), dura (proces tumoral, metastaze).
5. sensibilitate = ggl.nedurerosi (metastaze, boala Hodgkin) sau durerosi (inflamatii acute).
6. mobilitatea pe planurile profunde = mobili (lues primar si secunar) sau nemobili (adenopatii
tumorale).
7. tendinta la fistulizare = adenopatia tuberculoasa.
8. tendinta la confluare = in adenopatii inflamatorii acute si cronice si in cele proliferativ-tumorale.
9. caracterul uni- sau bilateral = simetric (leucemia limfatica cr.) sau asimetric (boala Hodgkin).
10. semne asociate = febra, splenomegalie.
Ganglionii profunzi:
1.ggl.intratoracici nu sunt decelabili la examenul clinic dar, cand devin masivi, pot da semne de
compresiune mediastinala. Pt.decelare – Rx.
2.ggl.intraabdominali si retroperitoneali sunt decelabili la palpare doar cand au un volum
considerabil; pot da fenomene de compresiune (ascita si edem la membrele inferioare). Pt.decelare –
echo, Rx cu subst.de contrast (limfografie).
Cauzele adenopatiilor
I. Adenopatii inflamatorii:
1. adenopatii infectioase:
a) acute: - angine;erizipel;panaritii;mononucleoza infectioasa;rubeola.
b) cronice: - tuberculoza;sifilis;bruceloza;histoplasmoza.
2. Adenopatii neinfectioase: - sarcoidoza.
II. Adenopatii maligne:
1. metastaze ganglionare.
2. hemopatii maligne: - leucoze;boala Hodgkin; limfosarcom;mielom multiplu.
SISTEMUL NERVOS
1. ATITUDINI
2. ECHILIBRUL STATIC
3. ECHILIBRUL DINAMIC
4. MOTILITATEA VOLUNTARA
5. REFLEXELE
6. MISCARILE INVOLUNTARE
1. ATITUDINI
Atitudinea (pozitia) pacientului in pat poate fi:
1) normala, activa, libera, de decubit indiferent si posibilitate de miscare, asemanatoare unei persoane
sanatoase.
2) pasiva: adinamica, flasca, pacientul fiind tintuit la pat, fara posibilitatea de a-si schimba pozitia din
cauza pierderii tonicitatii musculare (in boli grave).
3) fortata: caracteristica unor boli in care pacientul adopta instinctiv o anumita pozitie pentru a
calma un simptom (dispneea, durerea) – pozitie antalgica:
a) ortopneea: pacientul sta la marginea patului, sprijinit pe maini (in criza de astm bronsic, astm
cardiac si EPA, insuficienta cardiaca globala); in aceasta pozitie, hematoza se face in conditii mai
bune, intrucat o parte din sangele care stagneaza in mica circulatie trece in partile declive, iar muschii
respiratori accesorii intra in functie, ajutand dinamica respiratorie.
b) decubit lateral – in pleurezie, la inceput pe partea sanatoasa pentru evitarea durerii, mai tarziu,
odata cu acumularea lichidului, pe partea bolnava pentru a lasa libera expansiunea plamanului
sanatos si, astfel a compensa pe cel partial scos din functie.
c) decubit ventral – in crizele de ulcer gastric si duodenal: pacientul sta ghemuit, alasand cu pumnul
regiunea epigastrica.
d) “cocos de pusca” - decubit lateral, capul in hiperextensie, gambele flectate pe coapse si acestea pe
abdomen (in meningita).
e) genupectorala: sprijinit pe coate si genunchi (“rugaciune mahomedana”), in pericardita exudativa.
f) torticolis: inclinarea unilaterala a capului si limitarea miscarilor din cauza contracturii muschilor
latero-cervicali (boli ale coloanei vertebrale cervicale).
g) opistotonus: decubit dorsal, extensie fortata a corpului, care descrie un arc, avand ca puncte de
sprijin capul si calcaiele (in tetanos, afectiune in care s-au descris si alte pozitii “emprostotonus” –
pozitia fatului in uter, “pleurostotonus” – contractura muschilor laterali de o singura parte,
“ortotonus” – interesarea intregii musculaturi simetrice, corpul avand o pozitie rigida).
h) alte pozitii fortate: - decubit dorsal cu coapsele in semiflexie (peritonita, colecistita acuta, ulcer
perforat);
- cautari de noi pozitii antalgice si agitatie psihomotorie (colica renala si biliara).
2. ECHILIBRUL STATIC
ECHILIBRUL STATIC (statiunea verticala) – este tulburat in: - leziuni ale: - sistemului vestibular;
- sistemului extrapiramidal (Parkinson);
- tabes;
- polinevrite.
Proba Romberg: pacientul in pozitie verticala, cu picioarele apropiate, cu varfurile si calcaiele lipite,
este rugat sa inchida ochii.
Proba Romberg pozitiva = pacientul nu poate mentine aceasta pozitie (tabes, polinevrite).
Proba Romberg negativa = la cerebelosi.
3. ECHILIBRUL DINAMIC
ECHILIBRUL DINAMIC (mersul)
Poate prezenta urmatoarele tulburari:
a) spasmodic – mers rigid, greoi, tarand picioarele (scleroza in placi);
b) “tarat” – cu cautarea unui punct de sprijin pentru maini si dupa ce-l gaseste , pacientul isi trage
piciorul (parapareze);
c) “cosit” – duce lateral membrul inferior bolnav, descriind un semicerc (hemipareza spastica);
d) “stepat” – piciorul cade balant, pacientul flecteaza mult gamba pe coapsa si coapsa pe bazin pentru a nu
atinge solul cu varful degetelor (paralizia nervului sciatic popliteu extern);
e) “rigid” – mers cu pasi mici, cu corpul aplecat inainte (Parkinson);
f) “dansant” – topait (coree);
g) “talonat” – pacientul prezinta o dimensionare gresita a miscarilor, ridica membrul inferior mai sus si-l
fixeaza pe sol cu calcaiul (tabes);
h) “ebrios” – in “zig-zag”, nesigur, pe doua carari (sdr.cerebelos);
i) “leganat” – “de rata” sau “mersul salutand”, cu aplecarea pe spate la fiecare pas (luxatie unilaterala
congenitala de sold).
4. MOTILITATEA VOLUNTARA
MOTILITATEA VOLUNTARA(ACTIVĂ)
Motilitatea activa poate prezenta un deficit partial (pareza) sau total (paralizie).
Denumirea paraliziei este in raport cu segmentele afectate:
• monoplegie = paralizia unui membru;
• hemiplegie = paralizia unei jumatati de corp cu membrele respective;
• paraplegie = paralizia ambelor membre inferioare;
• tetraplegie = paralizia membrelor superioare si inferioare.
In cazul parezei se folosesc termenii: monopareza, hemipareza, parapareza si tetrapareza.
5. REFLEXELE
A. Reflexele cutanate – se cerceteaza excitand pielea cu un varf de ac: - reflexul palmo – mentonier =
excitatia regiunii tenare produce contractia muschilor barbiei homolateral, in leziuni piramidale;
 - reflexele cutanate abdominale (superior, mijlociu si inferior) = cu pacientul in decubit
dorsal, se excita pielea abdomenului si se obtine normal contractia muschilor abdominali in regiunea
corespunzatoare (reflex diminuat sau abolit in leziuni piramidale).
- reflexul cutanat plantar = excitatia marginii externe a plantei de la calcai spre degete produce normal,
flexia degetelor; in leziuni piramidale, degetul mare face o miscare de extensie (semnul Babinski), care poate
fi insotita de desfacerea in evantai a celorlalte degete.
B. Reflexele osteo – tendinase (ROT)
Cercetarea ROT se face cu un ciocan de reflexe, percutandu-se tendonul si obtinandu-se contractia
muschiului respectiv: - reflexul rotulian – percutia tendonului rotulian determina extensia gambei pe coapsa;
- reflexul achilian – percutia tendonului lui Achile produce contractia tricepsului sural.
Modificarile patologice ale ROT:
a) diminuate sau abolite in: tabes, mielite, nevrite, polinevrite;
b) exagerate in leziuni piramidale.
Clonusul = producerea unor miscari ritmice, regulate si involuntare, la nivelul rotulei (examinatorul
apasa brusc rotula in jos cu primele doua degete de la mana, mentinand aceasta pozitie) sau piciorului
(miscare brusca de flexie dorsala a piciorului); apare in leziuni piramidale.
C. Reflexele pupilare: - fotomotor – reactia la lumina; pacientul priveste in departare, se acopera cu
palmele ochii, se asteapta cateva secunde si apoi se descopera brusc, pe rand, cate un ochi; normal se
micsoreaza (mioza);
- de acomodare la distanta – se cere pacientului sa urmareasca degetul examinatorului
(situat la 15 cm); normal la apropierea degetului pupila se micsoreaza, iar la departarea lui se dilata
(midriaza). Pierderea reflexului fotomotor cu pastrarea celui de acomodare la distanta este intalnita in
sifilisul nervos (semnul lui Argyll – Robertson).
6. MISCARILE INVOLUNTARE
a) Tremuraturile = miscari involuntare ritmice, egale si de -amplitudine mica.
b) Convulsiile = contractii voluntare bruste, neregulate si intermitente care duc la deplasari ale segmentelor.
Pot fi generalizate si partiale, iar dupa durata tonice si clonice.
c) Fasciculatiile musculare = contractii limitate la fibrele musculare, care se traduc prin miscari ondulante
ale muschilor (siringomielie).
d) Miscarile coreice = dezordonate, bruste, de amplitudine variabila, ilogice, accentuate de miscarile
voluntare; diminua in repaus si dispar in somn.
e) Miocloniile = contractii involuntare bruste, de scurta durata, ca cele determinate de curentul electric,
localizate la un singur muschi sau la un grup muscular, nu dispar in somn, nu produc miscari ale
segmentelor (encefalita epidemica, uremie).
f) Crampele functionale = contractii tonice, trecatoare, limitate la un grup muscular care participa la un act
profesional, intotdeauna acelasi (crampa scriitorului, pianistului, innotatorului).
h) Ticurile = miscari bruste, cu caracter semi-constient, accentuate de emotii, diminuate de vointa; dispar in
somn.
i) Trismusul = contractia maseterilor cu imposibilitatea deschiderii gurii (tetanie, tetanos, epilepsie).
CURS NR.6-----------------MODIFICARI OBSERVATE IN DIFERITE SINDROAME
SINDROMUL BRONSITIC
1. BRONSITA ACUTA
Definitie: inflamatie acuta a mucoasei bronsice.
Etiologie: virala sau bacteriana.
Simptomatologie:
Debut: precedat de un catar al cailor respiratorii superioare (coriza, angina), dupa expunere la frig.
Perioada (faza) de cruditate (uscata): dureaza 2-3 zile; se manifesta prin: febra 38-39°C, frisoane, cefalee,
mialgii, tuse uscata, iritativa, insotita de o jena dureroasa retrosternala.
Perioada (faza) de coctiune (umeda): dureaza 4-5 zile, se manifesta prin tuse cu expectoratie
mucopurulenta.
Investigatii paraclinice:
1.Examen radiologic normal;
2.Leucocitoza cu neutrofilie si VSH crescut.
2. BRONSITA CRONICA
Definitie. Bronsita cronica este afectiunea caracterizata 1. clinic prin tuse cu expectoratie intermitenta sau
permanenta, timp de cel putin trei luni, doi ani consecutiv.
2. anatomo-patologic, printr-o inflamatie cronica nespecifica a peretelui bronsic si alterarea structurii
mucosecretante;
3. evolutiv spre o afectare progresiva a bronhiolelor si tesutului pulmonar (emfizem).
Cauzele care determina aparitia Bronsitei Cronice:
• Endogene: - locale: - deviatii de sept;
- vegetatii adenoide.
- generale: - muciviscidoza.
• Exogene: - neprofesionale: - fumatul;
- aerul poluat;
- frigul;
- umiditatea.
- profesionale: - pulberi animale, minerale,vegetale, carbune.
- infectii bronsice bacteriene si virale.
SIMPTOMATOLOGIA BRONSITEI CRONICE
1.Semne functionale:
a) Tusea - productiva;
- repetata in chinte in timpul zilei;
- mai intensa dimineata (“tusea fumatorilor”).
b) Expectoratia - semnul cardinal al bolii;
- mucopurulenta;
- cantitate mare dimineata (“toaleta
bronsiilor”).
2. Semnele generale – apar numai in puseele de suprainfectie (stare subfebrila sau febra 38,5°C si astenie).
Investigatii paraclinice:
Examen radiologic;
Examene de laborator: - VSH si HLG normale;
- in sputa prezenta de mucus, polimorfonucleare neutrofile alterate si flora microbiana
3) Explorarea functionala respiratorie: disfunctie ventilatorie de tip obstructiv (scaderea VEMS-ului).
SINDROMUL DE CONDENSARE PULMONARA
Sindromul de condensare pulmonara = totalitatea semnelor clinice secundare reducerii sau suprimarii
continutului aeric al unui lob sau segment al parenchimului pulmonar.
Condensarea pulmonara poate fi produsa de:
1.Infiltratie bronho-alveolara de natura inflamatorie (pneumonie bacteriana, virala, abces, TBC);
2.Proces neoformativ benign (chist hidatic) sau malign (cancer pulmonar);
3.Infarct pulmonar;
4.Atelctazie.
Clinic si radiologic, sdr.de condensare se imparte in:
a) neretractil;
b) retractil (atelectazie).
Semne clinice:
1) Simptome functionale: - durere (submamelonara sau la baza);
- tuse;
- dispnee moderata.
2) Semne generale: febra, transpiratii, astenie.
A.SINDROMUL DE CONDENSARE PULMONARA NERETRACTILA
I.SINDROMUL CLINIC DIN PNEUMONIILE ACUTE
Definitie: pneumoniile sunt boli caracterizate prin inflamatia parenchimului pulmonar.
Clasificare: etiologic, pneumoniile se clasifica in:
1.bacteriene;
2.virale;
3.produse prin mecanism de hipersensibilizare;
4.chimice;
5.aspiratie.
1.SINDROMUL CLINIC DIN PNEUMONIILE BACTERIENE
PNEUMONIA PNEUMOCOCICA
Agentul etiologic- pneumococul.
Infectia se produce pe cale aeriana prin aspiratie nasofaringiana (infectii oto-laringo-faringiene) sau prin
inhalare de aerosoli infectati de la persoane purtatoare.
Factori favorizanti
• infectii virale respiratorii;
• boli cronice pulmonare si extrapulmonare;
• tulburari imunologice;
• umiditate;
• expunere la frig;
• oboseala.
Simptomatologie
Debut brusc, in plina sanatate aparenta.
1) Simptome functionale:
a) frison unic (“solemn”), intens, prelungit (45-60 min);
b) junghi submamelonar, exacerbat de tuse;
c) tuse seaca;
d) dispnee (de tip polipnee superficiala).
2) Semne generale:
a) febra (39°-40°C);
b) tahicardie (110-120batai/min).
3) Semne fizice:
a) herpes nazo-labial;
b) semnul Jaccoud – roseata pometului de partea bolnava.
Perioada de stare
Semnele generale raman marcante:
a) febra in platou (39°-40°C);
b) tahicardie;
c) oligurie.
Simptomele functionale se modifica:
a) tusea, junghiul si dispneea diminua in intensitate;
b) apare expectoratia rosie-caramizie (ruginie) vascoasa si aderenta de vas.
Investigatii paraclinice
Examen radiologic;
Date biologice:
a) in sange – leucocitoza cu neutrofilie
- VSH accelerata;
- hemoculturi.
b) in sputa – mucus;
- polimorfonucleare alterate;
- pneumococi.
PNEUMONIA STAFILOCOCICA
Etiologie: stafilococul auriu patogen.
Simptomatologie:
Boala este mai frecventa la copii sub 6 ani, dupa rujeola sau tuse convulsiva.
Debutul: - poate mima o gripa;
- poate fi mai progresiv, cu: febra, frisoane repetate, tuse, expectoratie purulenta, dureri toracice,
dispnee, cianoza, alterarea starii generale.
INVESTIGATII PARACLINICE
• Leucocitoza cu polinucleoza neutrofila;
• VSH accelerata;
• Examenul sputei evidentiaza stafilococul auriu;
• Hemocultura pozitiva in 50% din cazuri.
• Examen radiologic: opacitati multiple, rotunde.
BRONHOPNEUMONIA
Definitie
Bronhopneumonia este o boala grava, produsa de asociatii de germeni, care apar pe un teren fragil
(varstele extreme: sugarii si batranii).
Bronhopneumonia copilului
1) Semne generale: - febra 40°C;
- delir;
- anorexie;
- stare generala alterata.
2) Simptome functionale:
- tuse chintoasa cu expectoratie vascoasa;
- dispnee de tip polipnee superficiala (60-80resp/min)
cu batai ale aripilor nazale.
Bronhopneumonia adultului
1) Semne generale:- febra;
- adinamie;
- stare generala alterata
2)Simptome functionale: - dispnee;
- tuse cu expectoratie mucopurulenta, uneori hemoptoica.
2.SINDROMUL CLINIC DIN PNEUMONIILE VIROTICE (“ATIPICE)
• Etiologie - 30% din totalul pneumopatiilor acute.
- virusul sincitial respirator, la copil;
- Mycoplasma pneumoniae, la adult.
• Simptomatologie
Debut progresiv cu: - astenie;
- cefalee;
- catar rinofaringian;
- mialgii;
- frisoane;
- tuse uscata.
Perioada de stare
1) Simptome functionale;
- tuse intensa, rebela la tratament;
- expectoratie putin abundenta, mucoasa sau
muco-purulenta, uneori hemoptoica;
- dispnee.
2) Semne generale: - febra;
- astenie.
3. SINDROMUL CLINIC DIN PNEUMOCONIOZE
Definitie: pneumoconiozele reprezinta boli profesionale provocate de inhalarea si acumularea de pulberi
minerale sau organice in plamani si reactiile pulmonare la aceasta acumulare.
Etiologic: pulberi minerale sau organice formate in timpul procesului tehnologic (bioxi de siliciu, fibre de
azbest, pulbere de carbune, oxid de fier, particule de talc) inhalate de muncitori in timpul activitatii lor
profesionale.
Factori favorizanti: a) care tin de gazda (fumatul, alcoolismul, bolile pulmonare);
b)care tin de locul de munca (temperaturi scazute,gaze si vapori iritanti,umiditate crescuta,ventilatie
incompleta).
Clasificare:
Pe baza criteriului anatomo-patologic:
1) Pneumoconioze colagene = distrugerea structurii alveolare si reactie interstitiala pulmonara de tip
colagen, care ramane definitiva (silicoza si azbestoza);
2) Pneumoconioze necolagene = structura alveolara intacta si reactia interstitiului pulmonar de tip reticulinic
cu potential reversibil (antracoza si sideroza);
3) Pneumoconioze mixte, colagene si necolagene, prin pulberi fibrinogene (bioxid de siliciu, fibbre de
azbest) si nefibrinogene (particule de carbune, oxid de fier); silico-antracoza, silico-sideroza).
B. SINDROMUL DE CONDENSARE PULMONARA RETRACTILA (ATELECTAZIA)
Definitie:
Condensarea pulmonara retractila (atelectazia sau colabarea) = modificare survenita la nivelul
parenchimului pulmonar, in care se asociaza doua elemente:
1. Un colaps al alveolelor pulmonare care devin aplatizate unele pe altele, ca urmare a unui defect de
ventilatie in teritoriul respectiv (dar cu pastrarea perfuziei) prin obstructia bronhiei corespunzatoare;
2. Un fenomen de retractie – teritoriul pulmonar respectiv este diminuat de volum si antreneaza intr-un
proces de retractie si zonele invecinate.
Etiologie:
Regula: atelectazia este intotdeauna martorul unei leziuni bronsice obstructive si impune un control
bronhoscopic.
- Corp strain intrabronsic;
- Tumora bronsica sau mediastinala;
- TBC.
Simptomatologie:
Siptome functionale: durere toracica, rar tuse si dispnee.
Investigatii paraclinice:
- examen radiologic;
- bronhoscopie.