ȘCOALA POSTLICEALA PROFESOR.DR.P.

BRÂNZEI

FARMACOLOGIE

(referat)

Studentă: Rusu Elena-anul I A

1
 MEDICATIA APARATULUI DIGESTIV

I. Medicaţia antiulceroasă

Boala ulceroasă este caracterizată printr-un dezechilibru între factorii agresivi

(acid clorhidric, pepsină, acizi biliari) şi factorii protectori ai mucoasei gastro-
duodenale (mucus, bicarbonat, capacitatea mare de refacere a epiteliului,
aprovizionarea adecvată cu sânge a mucoasei).

FACTORII AGRESIVI

1. Acidul clorhidric este secretat de celulele parietale sub control neuro-umoral.

Acidul clorhidric intervine în digestie direct şi prin activarea pepsinei, care este o
endopeptidază din sucul gastric ce funcţionează optim la pH 2-4. In anumite condiţii
sistemul clorhidropeptic poate deveni agresiv pentru mucoasa gastrică şi duodenală,
provocând autodigestia acesteia.

2. Acizii biliari, care pot ajunge în stomac prin reflux duodeno-gastric.

3. Excesul de alcool, cafea, precum şi de alte medicamente

antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

FACTORII PROTECTORI

Mucoasa gastro-duodenală se apară de agresiune printr-un complex de mecanisme

cunoscut ca factori citoprotectori, eficienţi când funcţia normală asigură integritatea
mucoasei, în condiţii de mediu traumatizat.
 Mucusul secretat de celulele glandulare, realizează o pătură protectoare pe
suprafaţa mucoasei
 Alţi factori citoprotectori sunt:
- secreţia de bicarbonat de către celulele epiteliale;
- capacitatea mare de regenerare a epiteliului;
- aprovizionarea adecvată cu sânge a mucoasei;
- unele prostaglandine, care inhibă secreţia gastrică de acid clorhidric şi
pepsină şi contribuie la menţinerea integrităţii mucoasei prin stimularea
secreţiei de mucus plus bicarbonat şi favorizarea circulaţiei locale.

2
Ulcerul apare când mucoasa, cu o apărare deficitară, suferă un proces de agresiune
clorhidro-peptică. Prin creşterea factorilor agresivi şi prin scăderea factorilor
protectori apare leziunea.

Celulele epiteliale lezate, pierd capacitatea de a secreta bicarbonat şi de a se mai

regenera, rezultând autodigestia.

Medicaţia antiulceroasă conţine:

 A. medicamente care scad aciditatea gastrică:
a. antiacide gastrice, care neutralizează HCl din sucul gastric;
b. substanţe antisecretorii, ce inhibă secreţia de HCl de către celulele
parietale,
 B. medicamente care favorizează mecanismele citoprotectoare.

Scopul imediat al terapiei antiulceroase este suprimarea durerii şi vindecarea

ulceraţiilor. Tratamentul de durată ţinteşte prevenirea recidivelor şi evitarea
complicaţiilor. Tratamentele antiulceroase majore sunt capabile să liniştească
durerea ulceroasă, grăbesc cicatrizarea ulcerului la 4-8 săptămâni în 60-90 % din
cazuri faţă de 20-70 % fără tratament şi scad numărul bolnavilor la care nu se
închide ulcerul şi trebuie tratament chirurgical. Evaluarea tratamentului de durată se
întinde pe o perioadă de cel puţin 5 ani.

Medicamentele antiulceroase combat agresiunea clorhidro-peptică sau

favorizează apărarea mucoasei gastro-duodenale.

A a. ANTIACIDE, NEUTRALIZANTE ŞI PANSAMENTE

 Se folosesc în caz de hiperaciditate gastrică, gastrită hiperacidă şi în

tratamentul ulcerului gastro-duodenal.

 Sunt baze slabe capabile să neutralizeze acidul clorhidric sau să scadă

aciditatea gastrică.

 Acţionează asupra acidului clorhidric secretat.

 Antiacidele sistemice sau alcalinizante, alcalinizează mucoasa stomacală, se

absorb în organism şi produc alcalinizarea urinii (bicarbonatul de sodiu).

 Antiacidele neutralizante acţionează numai local printr-o reacţie chimică de

neutralizare.
3
  Pansamentele acţionează fizico-chimic prin tamponarea acidităţii. Adsorb
acidul clorhidric, formând un gel adeziv cu efect protector la nivelul
mucoasei.

Bicarbonatul de sodiu

 are efect prompt, intens dar trecător, alcalinizant local şi sistemic.

 sistemic produce alcalinizarea urinii. În doză mare poate stimula secreţia

gastrică acidă, iar după administrare prelungită, favorizează formarea
calculilor renali.

Carbonatul de calciu

 acţionează printr-o reacţie de dublu schimb.

 se asociază cu alte antiacide, pentru a se evita dozele prea mari care pot
produce constipaţie.

Compuşii de magneziu

 sunt substanţe neutralizante, nu eliberează bioxid de carbon, neutralizarea se

produce treptat.

 Oxidul de magneziu formează în apă hidroxid de magneziu. Ionii de

magneziu se eliberează sub formă de clorură de magneziu cu efect laxativ.
Trisilicatul de magneziu determină formarea unui gel adeziv, cu efect
protector şi tampon pe mucoasa gastrică.

Compuşii de aluminiu:

 hidroxidul de aluminiu are acţiune lentă şi slabă .

 Aluminiul trivalent inhibă motilitatea gastrointestinală, întârziind golirea

stomacului şi provocând constipaţie.

 Silicatul de aluminiu hidratat (bentonita) formează o soluţie coloidală pe

suprafaţa mucoasei gastrice, cu efect protector. Intră în compoziţia
preparatului Gastroben suspensie.

 Există derivaţi de aluminiu şi magneziu în asociere: silicatul hidratat de

aluminu şi magneziu - almasilat (Gelusil, Tri-om gel) şi carbonatul hidratat
4
 de aluminiu şi magneziu - hidrotalcit (Talcid), care au efect adsorbant pentru
HCl, toxine, virusuri, microorganisme.

Sărurile de bismut

 sunt pulberi grele, insolubile ce acoperă mucoasa cu un strat aderent,

favorizează epitelizarea.

Combinaţii de antiacide: Dicarbocalm, Rennie, Almagel, Maalox, Malucol,

Novalox, Epicogel, Ulcerotrat sub formă de comprimate pentru supt, comprimate
masticabile, suspensie orală, plicuri cu pulbere pentru suspensie, etc.

A.b. ANTISECRETOARE

1. Substanţele parasimpatolitice

-determină inhibarea secreţiei bazale de acid clorhidric cu 40-50%;

-de asemenea, diminuează tonusul şi peristaltismul gastric, cu întârzierea golirii

stomacului şi prelungirea efectului antiacidelor. Întârzierea golirii stomacului este
benefică în ulcerul duodenal, dar dăunătoare în ulcerul gastric. Ex. atropina,
propantelina. Pirenzepina (Gastrozepin) are acţiune antisecretoare gastrică foarte
selectivă, prezentând astfel mai puţine efecte adverse.

2. Blocante H2-histaminergice sunt inhibitoare puternice ale secreţiei gastrice,

care se dau optim seara la culcare.

Cimetidina (Histodil)

 se dă în doză este de 1-2 g pe zi, administrată fracţionat (250 mg de 3 ori pe

zi si 400 mg seara pentru prevenirea secreţiei gastrice nocturne).

 Reacţii adverse: inhibitor enzimatic, are acţiune antiandrogenică datorită

afinităţii pe receptorii androgeni, producând ginecomastie, galactoree; mai
poate determina icter, bradicardie, anxietate, confuzie, halucinaţii. Se impune
precauţie la asocierea cu anticoagulantele orale, datorită creşterii toxicităţii
acestora.

Ranitidina (Zantac)

5
  se dă în doză de 150 mg ziua si 300 mg seara la culcare. Pentru profilaxia
recurenţelor se administrează în doza de 150 mg pe zi.

 Este mai bine suportată decât cimetidina.

 Rar poate produce leucopenie, trombocitopenie la obezi, efecte

antiandrogenice (oligospermie) slabe. Absorbţia ei este scăzută la asocierea
cu antiacide.

Nizatidina (Axid)

 se absoarbe foarte bine digestiv, are durată de acţiune nocturnă lungă; se dă

şi injectabil.

Famotidina (Quamatel) nu produce inhibiţie enzimatică, nu are efecte adverse de

tip antiandrogenic.

3. Inhibitorii pompei de protoni

Omeprazolul (Losec, Omeran)

 este un inhibitor foarte activ al secreţiei gastrice acide.

 Este indicat în tratamentul ulcerului duodenal, esofagitei de reflux, de primă

alegere în sindromul Zollinger-Ellison.

 Tratamentul prelungit cu omeprazol poate determina, rareori, tumori

carcinoide. Datorită reducerii puternice a acidităţii gastrice favoriza
dezvoltarea bacteriilor intragastric şi apariţia candidozei gastrointestinale.

 Mai produce greaţă, cefalee, confuzie, hepatită, fotosensibilizare, şoc

anafilactic.

 Doza este de 20 mg o dată pe zi.

Esomeprazolul (Nexium) este izomerul S al omeprazolului, care se foloseşte pentru

eradicarea infecţiei cu Helicobacter pylori.

Alţi compuşi: pantoprazol (Controloc), lansoprazol (Lanzap, lanzul).

B. CITOPROTECTOARE

Sucralfatul
6
  Are acţiune antipeptică, formează un complex cu proteinele din nişa
ulceroasă, realizând un strat protector faţă de factorii agresivi; creşte secreţia
de mucus şi modifică şi compoziţia sa.

 Se administrează oral de 4 ori câte 1 g pe zi.

 Nu se asociază cu antiacide, deoarece el devine activ numai în mediu acid.

 Poate produce constipaţie, împiedică absorbţia digestivă a tetraciclinei şi

ciprofloxacinei.

Carbenoxolona

 este un derivat al acidului glicirizinic, compus natural din rădăcina de lemn

dulce.

 Inhibă degradarea prostaglandinelor protectoare de la nivelul mucoasei

gastrice.

 Poate produce edeme, astenie fizică, hipopotasemie, decompensare cardiacă.

Prostaglandinele: misoprostol (Cytotec)

 este un protector al mucoasei gastrice.

 Determină creşterea secreţiei de mucus, stimulează irigaţia mucoasei

gastrice, favorizează regenerarea celulelor mucoasei gastrice. Are şi efect
antisecretor.

 De asemenea, are acţiune ocitocică pe uterul gravid, fiind contraindicat în

sarcină, deoarece poate provoca avort sau naştere prematură.

 Se foloseşte şi în profilaxia ulcerului şi gastropatiei provocate de

antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS). Alţi compuşi: enprostil,
arbaprostil, rioprostil.

Subcitratul de bismut coloidal (De Nol)

 realizează pe suprafaţa leziunii ulceroase un depozit cristalin aderent,

protejând-o de agresiune.

7
  Efectul antiulceros este atribuit în principal însă acţiunii antibacteriene faţă
de Helicobacter pylori, cât şi inhibării proteazei secretată de germen.

ANTIULCEROASE ANTIHELICOBACTER PYLORI

 Helicobacter pylori este un bacil gram negativ implicat în patogenia bolii

ulceroase.

 Secretă mai multe enzime, cum ar fi proteaza care reduce protecţia mucoasei
faţă de agresiunea secreţiei acide şi ureaza care metabolizează ureea la
amoniac, care crează un pH alcalin, ce întreţine continuu o secreţie gastrică
acidă.

 Pentru eradicarea infecţiei este necesară o polichimioterapie.

 Se pot folosi: subcitratul de bismut coloidal (De nol), metronidazol,

tinidazol, tetraciclină, amoxicilină, claritromicină, precum şi antisecretoare
(ranitidină sau omeprazol).

 Preparatul Helicocin conţine amoxicilină şi metronidazol. O schemă de

tratament cu durată de 10-14 zile asociază omeprazol + De nol + amoxicilină
+ metronidazol.

II. ANTIVOMITIVELE (ANTIEMETICE)

 Aceste substanţe au o frecventă utilizare ca medicaţie simptomatică în

vărsături incoercibile cu dereglări electrolitice.

Scopolamina are proprietăţi anticolinergice, fiind şi un sedativ psihomotor. Este

utilă în voma provocată de răul de mişcare sub formă de plasture.

Antihistaminicele sunt utile împotriva greţurilor şi vomei din răul de mişcare, în

boala Meniere, în vărsăturile din sarcină, în voma produsă de medicamente. Se
foloseşte frecvent prometazina (Romergan), iar în vărsăturile incoercibile
clorpromazina (Plegomazin).

Proclorperazina (Emetiral) se administrează oral, rectal sau în injecţii

intramusculare, fiind folosită şi la copii.

Tietilperazina (Torecan) este antivomtiv activ pe cale orală si parenterală. De

asemenea, se poate folosi si ca antivertiginos în iritaţii vestibulare (ameteli).
8
Metoclopramidul este activ în voma provocată prin iradiere, gastrită, ulcer, cancer
gastric sau intestinal; în doze mari este eficace în voma severă produsă de
citostatice. Are acţiune centrală antivomitivă şi periferică de contracţie a cardiei,
relaxare a pilorului şi creşterea peristaltismului intestinal.

Domperidon (Motilium) este un metabolit al metoclopramidului, cu efect antiemetic

de intensitate medie.

Ondansetronul (Zofran) este un antiemetic eficace faţă de voma intensă produsă de

citostatice şi de radiaţii. Compuşi asemănători sunt granistetronul şi tropisetronul.

Piridoxina (Vitamina B6) ar avea eficacitate în vărsăturile provocate de sarcină şi

boala de iradiaţie.

III. LAXATIVELE ŞI PURGATIVELE

 Grăbesc tranzitul intestinal şi/sau măresc conţinutul in apă al materiilor

fecale.

 Laxativele au un efect mai blând, de uşurare a defecaţiei, iar purgativele au

un efect energic, cu înmuierea materiilor fecale.

 Se indică în: constipaţii acute, constipaţii cronice, în intoxicaţii acute, la

încheierea unei cure de tratament cu antihelmintice, la bolnavii cu hernie,
hemoroizi, fisuri ano-rectale, înaintea unei intervenţii chirurgicale la nivelul
tubului digestiv sau pentru pregătirea examenului radiologic al tubului
digestiv.

 Sunt contraindicate la bolnavii cu apendicită, în ileus mecanic, în abdomen

acut.

 Se administrează cu precauţie la copiii mici (risc de deshidratare), gravide

(pot stimula motilitatea uterină), la batrâni. Nu se administrează la sugari.

a. PURGATIVELE IRITANTE stimulează peristaltismul.

 Sunt indicate mai ales când este necesară evacuarea rapidă a intestinului.

 Uleiul de ricin se administrează în doză de 15-30 g si produce efect în cca 1-

3 ore. Provoacă rareori colici intestinale.

9
 Substanţele active numai în colon îşi produc efectul după cca 8 ore.

 Purgativele antrachinonice sunt reprezentate de câteva produse vegetale:

frangula (scoarţa de cruşin), aloesul, senna. Se elimină prin lapte şi pot
provoca uneori diaree la sugari. Cruşinul intră în preparatele Carbocif,
Cortelax, Normoponderol, iar senna în Regulax, Rixative, Tisasen.

 Substanţe sintetice: fenolftaleina (Ciocolax), bisacodilul (Dulcolax) şi sodiu

picosulfat (Dulcopic).

b. PURGATIVELE OSMOTICE (SALINE)

 sunt săruri care se absorb în mică măsură, rămânând în intestin, unde reţin
apa prin osmoză.

 Provoacă eliminarea de scaune lichide la 1-3 ore de la administrare.

 Se folosesc pentru evacuarea rapidă a intestinului (înaintea examenului

radiologic, intervenţii chirurgicale şi în unele intoxicaţii.

 Sulfatul de magneziu (sarea amară) se administrează în doză de 15 g,

dizolvat cu multă apă. Trebuie evitat la copii mici.

 Asemănător acţionează sulfatul de sodiu (sarea Glauber). Lactuloza

(Duphalac) este o dizaharidă sintetică, care fermentează în acid acetic şi
lactic, indicată în tratamentul constipaţiei produse de opioide şi al
encefalopatiei hepatice, pentru scăderea amoniemiei.

 Macrogolii sunt polietilenglicoli cu lanţ lung, chimic inerţi, care nu se

absorb din tubul digestiv, intrând în preparatele Forlax, Fortrans, alături de
amestecuri de electroliţi pentru a nu tulbura echilibrul ionic. Hexitoli:
manitol, sorbitol.

c. LAXATIVELE DE VOLUM - cuprind fibre vegetale nedigerabile care cresc

conţinutul colonului, stimulând ca urmare peristaltismul. Exemple:
triticum (Diom Fibra) adică tărâţa de grâu, psyllium obţinută din păstaia
seminţelor de Ispaghula în preparatul Mucofalk-orange sau Mucofalk-apple,
o serie de alimente: pâinea integrală, smochinele, curmalele.

10
 d. LAXATIVELE LUBREFIANTE - acţionează prin înmuierea scaunului şi
prin favorizarea progresiei conţinutului intestinal. Docusatul (Sintolax) are
efect slab, care se evidenţiază după 2-3 zile. Uleiul de parafină administrat
oral înmoaie scaunul. Doza este de 30 g. Nu se asociază cu docusatul,
deoarece acesta îi favorizează absorbţia, cu formarea de parafinoame.

e. CU ACŢIUNE RECTALĂ - acţionează prin iritarea mucoasei rectale şi

declanşarea reflexului de defecaţie. Se folosesc supozitoarele de glicerină
(pentru adulţi şi pentru copii).

IV. MEDICAŢIA ANTISPASTICĂ

 Se indică în spasme la nivelul tractului gastro-intestinal, biliar, în caz de

inflamaţii, litiază, tumori, înaintea explorărilor endoscopice.

 În funcţie de mecanismul de acţiune există 2 grupe de antispastice:

neurotrope (parasimpatolitice) şi musculotrope.

 Antispasticele neurotrope parasimpatolitice

- au eficacitate mare la nivelul tubului digestiv şi mai slabă asupra

căilor biliare.

- Reprezentanţi: atropina, se dă la adult şi copii peste 7 ani, bromura

de butilscopolamoniu (Scobutil, Buscopan) se poate da oral, rectal şi
injectabil; propantelina; otilonium.

 Antispasticele musculotrope:

-papaverina este un alcaloid din Opiu, se foloseşte oral şi injectabil (s.c. sau i.m.),
poate produce somnolenţă, constipaţie, cefalee, transpiraţii. Are şi acţiune
vasodilatatoare. Se contraindică la şoferi.

-Drotaverina (No spa) are acţiune antispastică de 2-5 ori mai mare comparativ cu
papaverina. Acţiunile la nivel cardiovascular sunt slabe. Administrarea i.v. se face în
poziţie culcată, se dă cu prudenţă în sarcină şi în timpul alăptării.

-Mebeverina (colospasmin) se foloseşte în colonul iritabil.

 Există preparate combinate ce conţin antispastice parasimpatolitice,

musculotrope în asociere cu antialgice sau sedative. Ex. Scobutil compus
11
 (conţine bromură de butilscopolaminiu şi metamizol - un analgezic), Piafen
(conţine metamizol, pitofenonă şi fenpipramidă- antispastice musculotrope),
Lizadon P (papaverină, atropină, fenobarbital, propifenazonă).

V. MEDICAŢIA ANTIDIAREICĂ ŞI ANTIINFLAMATOARE INTESTINALĂ

Medicaţia simptomatică folosită în tratamentul diareelor acţionează asupra

elementelor neuromusculare, asupra mucoasei sau asupra conţinutului intestinal.

a. MEDICAMENTE CARE MICŞOREAZĂ PERISTALTISMUL

INTESTINAL

 Parasimpatoliticele: atropina, scobutilul.

 Opioidele: Opiul are proprietăţi constipante prin morfină. Se folosesc:

pulberea de opiu, tinctura de opiu (20-25 de picături la nevoie). Se mai pot
administra codeina, dionina. Opioide cu acţiune periferică sunt:
difenoxilatul şi loperamida (Imodium) - aceasta se administrează în doză de
2 mg după fiecare scaun nelegat, maximum 16 mg pe zi. Nu produce
dependenţă.

 Un medicament mai nou este racecadotrilul (Hidrasec) - un inhibitor de

enkefalinază, ce determină creşterea nivelului de enkefaline care acţionează
asupra enterocitelor, reducând astfel hipersecreţia de apă şi electroliţi în
lumenul intestinal. Se poate administra şi la copii.

b. SUBSTANŢE CARE ACŢIONEAZĂ LA NIVELUL MUCOASEI

INTESTINALE (ASTRINGENTE) - materiile tanante au origine vegetală,
acţionează prin precipitarea proteinelor extracelulare. Cel mai cunoscut este
acidul tanic. Se mai pot folosi ceaiuri medicinale, care conţin derivaţi de
tanină - de exemplu de afine, plante care conţin compuşi cu caracter antibiotic,
antiseptic: coada racului, ştevia stânilor.

c. ADSORBANTE ŞI PROTECTOARE - adsorb compuşi toxici din conţinutul

intestinal sau protejează mucoasa.

-Cărbunele medicinal (Norit, Carbomix) adsoarbe substanţe bazice, acide, toxine,

gaze. În intoxicaţii se utilizează ca antidot în doză de 10-15 g odată, după spălătură
gastrică.

12
-Diosmectita (Smecta) este un aluminosilicat natural, care creşte vâscozitatea
gelului mucos de pe suprafaţa mucoasei digestive şi are efect citoprotector, fiind
folosită şi în balonare, colon iritabil.

-Subsalicilatul de bismut (Pink bismuth tablets) este un complex de bismut

trivalent şi salicilat suspendat într-o argilă, având efect antisecretor, antiinflamator,
antimicrobian. Poate produce colorarea scaunului în negru şi se evită :la copii.

Se mai pot folosi substanţele mucilaginoase: polizaharide, pectine (din mere,

morcovi, gutui).

d. ANTIINFLAMATOARE INTESTINALE - se administrează în bolile

inflamatorii intestinale: colită ulceroasă, boala Crohn.

-Sulfasalazina sau salazosulfapiridina (Salazopyrin) se descompune în colon sub

acţiunea enzimelor bacteriene în acid 5-aminosalicilic, care se absoarbe foarte
puţin şi rămâne în contact cu mucoasa colonului, fiind responsabil de efectul
terapeutic şi sulfapiridină (o sulfonamidă antibacteriană), care se absoarbe aproape
complet. Se administrează oral ca preparate enterosolubile, sau rectal sub formă de
clisme şi supozitoare. Sulfapiridina este responsabilă de efectele adverse: cefalee,
greaţă, reacţii alergice, depresie medulară, oligospermie cu sterilitate reversibilă,
anemie hemolitică.

-Mesalazina (Salofalk -250, -500) este acidul 5-aminosalicilic, care are un potenţial
farmacotoxicologic redus comparativ cu sulfasalazina, producând rar greaţă, vomă,
dureri abdominale. Se contraindică în afecţiuni hepatice şi renale grave, la ulceroşi.
Se administrează oral sub forma preparatelor enterosolubile.

-Budesonidul (Budenofalk) este un glucocorticoid folosit pentru inducerea şi

menţinerea remisiunilor în boala Crohn.

VI. PROPULSIVE ŞI REGLATOARE ALE MOTILITĂŢII

GASTROINTESTINALE

 Propulsivele sau prokineticele sunt medicamente care stimulează motilitatea

gastrointestinală, favorizând tranzitul normal.

13
  Se folosesc în sindromul de hipomotilitate gastrică (apare postoperator, în
anorexie nervoasă, neuropatie diabetică), manifestat prin greaţă, vomă, reflux
esofagian, durere retrosternală, pirozis, dispnee.

 Se indică: metroclopramidul, domperidonul, parasimpatomimeticele.

 Acestea din urmă, de ex. neostigmina (Miostin) şi betanecolul se

administrează în ileus paralitic postoperator, distensie abdominală.

 Un reglator al motilităţii gastrointestinale este trimebutinul (Debridat), care

acţionează ca stimulator în hipomotilitate şi relaxant, spasmolitic în
hipermotilitate. Se indică în sindromul colonului iritabil şi în tulburări
digestive funcţionale.

VII. COLAGOGELE

 Sunt stimulatoare ale scurgerii bilei, crescând fluxul biliar.

 Efectele acestora se realizează prin 2 mecanisme: efect coleretic, când cresc

secreţia bilei la nivelul celulei hepatice; efect colecistokinetic prin
contracţia vezicii biliare, respectiv a căilor biliare, bila este evacuată din
vezica biliară şi din coledoc, etc.

 Indicaţii: în stază biliară, diskinezii biliare; în infecţii ale căilor biliare; în

hepatita cronică inactivă cu icter persistent; şi în dispepsii (însoţite de
constipaţii).

 Contraindicaţii: în icter mecanic (se poate produce ruptura căilor biliare),

colici biliare, hepatită acută.

 Acizii biliari şi săruri. Acizii provin din bilă de bou uscată şi purificată.
Colebilul conţine bilă de bou şi se administrează în timpul meselor
principale. Acidul dehidrocolic (Fiobilin) provoacă o secreţie biliară
abundentă, apoasă.

 Droguri vegetale precum anghinarea, cicoare, păpădie se găsesc în preparate

ca Anghirol, Hepatobil, Instamixt, cu acţiune coleretică.

 Substanţe sintetice: salicilaţii şi carbicolul.

14
  Substanţe predominant colecistokinetice: sulfaţii de Mg, de Na. Se mai poate
folosi uleiul de măsline.

VIII. MEDICAŢIA HEPATOPROTECTOARE

 Hepatoprotectoarele sunt medicamente care contribuie la restabilirea

funcţiilor hepatice dereglate şi la creşterea rezistenţei hepatocitului faţă de
factori nocivi.

 Se indică în steatoză hepatică, hepatite toxice, hepatită cronică.

 Arginina intervine în sinteza unor proteine, a hemoglobinei, în metabolismul

amoniacului, diminuând concentraţia lui în sânge. Se indică în hepatita
cronică, ictere severe, hiperamoniemie. Se administrează sub formă de
perfuzie: Aspartat de arginină, Arginină sorbitol.

 Acidul aspartic participă la sinteza proteinelor, leagă amoniacul. Se foloseşte

în hepatita cronică, hiperamoniemie. Se găseşte sub formă de fiole în
asociere cu vitamina B6: Aspatofort.

 Acidul glutamic favorizează sinteza şi utilizarea ATP, fixează amoniacul.

Intră în preparatul Multiglutin, care se administrează în perfuzie diluat în
glucoză în precomă şi comă hepatică.

 Metionina are efect lipotrop (inhibă acumularea grăsimilor în ficat şi le

stimulează metabolizarea) şi stimulator al funcţiei antitoxice a ficatului. Se
foloseşte în hepatita cronică şi stetoza hepatică. Intră în preparatele
combinate Lipovitan, Mecopar forte şi Metaspar alături de colină şi mai
multe vitamine.

 Fosfolipidele sunt o formă biologic activă a lipidelor, care intră în structura

membranelor celulare şi se pot folosi în hepatopatii cronice, steatoză
hepatică: Essentiale forte, Esfogran, Hepatofort.

 Silimarina este obţinută din planta Silybum marianum, stabilizează

membrana hepatocitului, având efect antitoxic. Se foloseşte în hepatita
cronică.

 Mai există un preparat din mai multe plante cu efect hepatoprotector, dar şi
coleretic, colecistokinetic numit Liv 52.
15