Farmacoterapie curs nr.

14

2. VITAMINE HIDROSOLUBILE
2.1. VITAMINA B1, TIAMINA, ANEURINA
Vitamina B1 este o vitamina hidrosolubila, termolabila, distrusa la 100 C.
Au fost obtinuti si derivati tiaminici de sinteza printre care se numara:
benfotiamina,bisbetiamina, fursultiamina, cetotiamina, cicotiamina, acetiamina,
prosultiamina, octotiamina.
Acestea au toate proprietatile vitaminice si farmacodinamice ale tiaminei.
2.1.1. Surse de vitamina B1
Este sintetizata de plante, microorganisme, alge si unele ciuperci.
**Omul nu poate sintetiza aceasta vitamina, pe care o preia din alimentele consumate
cum ar fi:
Drojdia de bere;
Cereale nedecorticate;
Paine integrala;
Legume;
Nuci;
Came de porc;
Organe animale: ficat, rinichi.
2.1.2. Farmacocinetica
Absorbtie. Vitamina B1 se absoarbe rapid din tubul digestiv dupa administrare orala.
Absorbtia se face printr-un mecanism activ, insa la folosirea de doze mari pot intervenii
si mecanisme pasive. Absorbtia parenterala este rapida si completa.
Distributia se face larg in organism, fara a se acumula in anumite organe, excesul de
vitamina eliminandu-se renal.
Metabolizarea se realizeaza la nivel hepatic.
Eliminarea este renala, in principal sub forma de metaboliti, dar si netransformata.
Cresterea dozei de vitamina B1 administrata atrage cresterea concentratiei de forma
netransformata eliminata in urina.
2.1.3. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei B1
Tiamina se combina cu ATP si formeaza in organism tiamin-pirofosfatul, forma
activa
a tiaminei, numita si tiamin-difosfatul sau cocarboxilaza. Tiamin-pirofosfatul nu se
poate folosi ca atare, deoarece nu penetreaza membrana celulara, lucru esential pentru
activitatea sa.
Tiamin-pirofosfatul (TPP) are rol de coenzima, intervenind in metabolismul
carbohidratilor. El participa:
la decarboxilarea acizilor -cetonici, cum ar ti acidul piruvic care este transformat
in acetilcoenzima A;
1

 la reactii de transcetolizare a glucidelor in calea pentozofosfatica.

Vitamina B1, este implicata in:
Transformarea glucidelor in lipide;
Favorizarea depunerii glicogenului in ficat;
Transformarea acidului piruvic in aminoacizi;
Sinteza acetilcolinei.
**De asemenea, vitamina B1, este implicata in transmisia sinaptica, moduland
activitatea unor canale membranare.
2.1.4. Farmacoterapie
Vitamina B1, se indica pentru prevenirea si tratarea carentelor acestei vitamine.
Hipovitaminoza B1, imbraca mai multe forme printre care:
Beri-beri;
Sindrom Wernicke-Korsakoff;
Deficitul de B1, in care se impune administrarea preparatelor cu vitamina poate avea
diferite cauze:
Alcoolismul, ciroza si afectiunile gastro-intestinale in cadrul carora apare un
proces de Malabsorbtie;
Aportul insuficient la persoanele in varsta sau cele care sunt hranite parenteral;
Necesarul crescut la femeile insarcinate, care alapteaza, la copii in crestere, in
hipertiroidism, infectii si afectiuni hepatice;
Aport crescut de glucide;
Consum de alimente care contin substante asa numite antitiamine: ceaiul, carnea
unor pesti.
Se mai poate administra in: nevrite, nevralgii, in reumatism, boli cardiace, diabet
zaharat.
2.1.5. Farmacotoxicologie
Administrarea vitaminei B1, prezinta risc scazut de reactii adverse si supradozare,
excesul eliminandu-se renal.
Pot apare reactii nespecifice care nu sunt doza dependente cum ar fi:
Greata;
Anxietate;
Transpiratie;
Senzatii de caldura;
Reactii alergice la administrare parenterala, plecand de la urticarie, pana la
insuficienta cardiaca si moarte.
2.1.6. Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamina B1 este:
Copii pana la un an: 0,3-0,4 mg;
Copii intre 1-10 ani: 0,7-1 mg;
Barbati: 1,2-1,5 mg;
Femei: 1,0-1,1 mg;
2

 Femei gravide: 1,5 mg;

Femei care alapteaza: 1,6 mg.
Vitamina B1 se administreaza oral sub forma de clorhidrat la adulti 30-100 mg/zi si la
copii 5-20 mg. Ea poate fi administrata si parenteral s.c., i.m., i.v. 1-2 fiole pe zi.

2.2. VITAMINA B2, RIBOFLAVINA

Vitamina B2 este o substanta sensibila la lumina, dar stabila la caldura. Are culoare
galben-portocalie in forma oxidata si este un leucoderivat in forma hidrogenata.
2.2.1. Surse de vitamina B2
Omul are nevoie de un aport exogen de vitamina B2 deoarece, desi vitamina este
produsa de flora intestinala, ea nu se absoarbe la acel nivel. Vitamina B2 este
sintetizata de plante si microorganisme. Principalele surse de vitamina sunt:
o lactatele;
o oul ;
o carnea, ficatul;
o pestele;
o cerealele integrale;
o ciupercile;
o legumele verzi;
o drojdia de bere.
2.2.2. Farmacocinetica
Absorbtia dupa administrare orala este buna si se realizeaza in partea superioara a
tractului gastro-intestinal, fiind proportionala cu doza administrata. Absorbtia creste la
administrarea vitaminei B2 impreuna cu alimente si scade in cazul persoanelor cu
hepatita, ciroza, obstructie biliara. Absorbtia se face bine si dupa administrare i.m.
Distributie. Aceasta vitamina este larg distribuita in organism sub formele sale active.
Cantitati limitate sunt stocate in ficat, splina, rinichi, inima. Vitamina B2 trece placenta si
se regaseste in laptele matern.
4

Metabolizare. Este metabolizata in ficat si celulele mucoasei gastro-intestinale.

Eliminare. Riboflavina si metabolitii sai sunt eliminati in urina, care se coloreaza in
galben.Riboflavina este eliminata si in fecale (cea sintetizata de flora intestinala si
neabsorbita).
2.2.3. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei B2
Prin fosforilare riboflavina se transforma in flavin mononucleotid FMN si flavinadenindinucleotid FAD, formele biologic active.

Cele doua forme ale vitaminei, FAD si FMN, sunt utilizate ca si grupari prostetice de
catre enzimele de oxido-reducere, acestea din urma fiind numite enzime flavinice sau
flavoproteine. Flavoproteinele sunt reprezentate de: monoaminoxidaze,
xantinoxidaze,aldehidoxidaze, glutationreductaze, dehidrogenaze.
FMN si FAD ca si coenzime ale flavoproteinelor asigura intrarea electronilor in
lantul respirator si anume, FMN primeste un electron de la NADH si FAD primeste un
electron de la succinat si acetilcoenzima A si il transfera coenzimei Q (ubiquinona),
care il transfera la randul ei citocromilor. Vitamina B2 este importanta pentru:
procesul de crestere;
asigurarea integritatii epiteliilor;
protectia celulei hepatice de actiunea diferitelor toxice;
absorbtia lipidelor din tubul digestiv.
2.2.4. Farmacoterapie
Vitamina B2 este indicata pentru a preveni si trata deficitul acestei vitamine, care se
intalneste destul de rar, dar si pentru cazurile in care apar deficite complexe cu a altor
vitamine din grupul B.
Deficitul vitaminei se caracterizeaza prin cateva manifestari clinice cum ar fi:
o La nivelul pielii si mucoaselor: buze uscate, stomatite, seboreea fetei,
dermatite;
o La nivelul ochiului: lacrimare, fotofobie, inflamarea corneei, scaderea
acuitatii vizuale,favorizarea cataractei;
o La nivel SNC: astenie, tremuraturi, pareze, depresie, amnezie, cefalee;
o La nivel sanguin: anemie normocroma.
Vitamina B2 se mai indica in:
o tratamentul unor dermatite, eczeme, glosite, stomatite;
o tratamentul unor keratite, irite, conjunctivite;
o tulburari de crestere la copil;
o neurologie;
o insuticienta hepatica, avand efect hepatoprotector;
o tratamentul unor anemii hipoproliferative din unele boli infectioase.
5

2.2.5. Farmacotoxicologie
Vitamina B2 este lipsita de toxicitate, neaparand reactii adverse nici la administrarea de
doze mari.
2.2.6. Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat pentru vitamina B2 este:
o Copil pana la un an: 0,4-0,5 mg;
o Copil 1-10 ani: 0,8-1,2 mg;
o Barbati: 1,4-1,8 mg;
o Femei: 1,2-1,3 mg;
o Femei insarcinate: 1,6 mg;
o Femei care alapteaza: 1,7-1,8 mg.
ln tratamentul diferitelor afectiuni se administreaza oral si i.m. pentru adulti 5-10 mg/zi
si pentru copii 0,5-5 mg/zi.
2.3. VITAMINA B3, VITAMINA PP
Sub denumirea de vitamina PP sau factor pelagro-preventiv sunt cunoscuti acidul
nicotinic(niacin) si nicotinamida (niacinamida). Ca si vitamine acesti doi compusi au
comportare asemanatoare, dar ca agenti farmacologici sunt diferiti.
2.3.1. Surse de vitamina PP
Vitamina PP este sintetizata de plante, animale si om. Ea se gaseste in:
o Carne;
o Oua;
o Lapte;
o Peste;
o Legume;
o Cereale integrale;
o Drojdie de bere.
**ln organism ea este generata plecand de la triptofan.
2.3.2. Farmacocinetica
Absorbtie. Acidul nicotinic si nicotinamida se absorb repede si bine din tubul digestiv
dupa administrare orala. Administrate s.c. si i.m. se absorb la fel de bine.
Metabolizare. Prin metabolizare acidul nicotinic si nicotinamida formeaza in principal
N-metil nicotinamida.
Eliminare. Metabolitii se elimina renal. O mica parte din vitamina se elimina
netransformata, iar o data cu cresterea dozei administrate creste si cantitatea
nemetabolizata eliminata renal.
6

2.3.3. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei PP

Acidul nicotinic este convertit in organism in nicotinamida, iar aceasta este incorporata
in NAD (nicotinamid-adenin dinucleotid) si NADP (nicotinamid-adenin dinucleotid
fosfat). Acesti ultimi doi compusi sunt formele biologic active ale vitaminei PP,
participand la transferul de electroni. Ele actioneaza ca si coenzime in procese de
oxido-reducere cum ar fi: respiratia tisulara, metabolismul lipidic si glucidic. Coenzimele functioneaza ca si oxidanti, acceptand electroni si hidrogen de la diverse substrate, iar formele reduse rezultate sunt reoxidate de flavoproteine.
Vitamina PP are efecte trofice pe tubul digestiv si SNC.
Doze mari de acid nicotinic scad TG, LDL si VLDL, inhiband fluxul de acizi grasi
liberi din tesutul adipos. Acidul nicotinic are si proprietati vasodilatatoare.
2.3.4. Farmacoterapie
Carenta vitaminei PP poate fi rezultatul:
o Deficitului alimentar;
o Sindromului de malabsorbtie;
o Alcoolismului cronic;
o Tratamentului cu izoniazida, o antivitamina PP;
o Neoplasmelor;
o Hipertiroidismului,
o Aminoaciduriei.
Carenta acestei vitamine se manifesta prin tulburari:
o Cutanate: piele aspra, dermatita;
o Gastro-intestinale: diaree, stomatita, glosita, enterita, greata, voma;
o Nervoase: dureri de cap, insomnii, depresie, tulburari de memorie si chiar
dementa.
Vitamina PP este indicata pentru a trata sau preveni carenta de acid nicotinic si
pelagra.Poate fi folosita in tulburari cutanate si mucoase, in enterocolite, etc. Se prefera
administrarea nicotinamidei, fiindca riscul de reactii adverse de tip vasodilatatie este mai
redus.
Se mai indica ca:
hipolipemiant in tratamentul diferitelor tipuri de dislipidemii;
in tulburari de circulatie periferica si cerebrala, inclusiv tulburari de circulatie
retiniana si in sfera ORL.
2.3.5. Farmacotoxicologie
Reactiile adverse produse de nicotinamida sunt mai reduse. La administrarea acidului
nicotinic pot apare:
o Congestia pielii la nivelul fetei, gatului, pieptului;
o Senzatie de caldura;
7

o
o
o
o
o
o
o

Prurit;
Hipotensiune arteriala;
Tahicardie;
Greata, voma, diaree, dureri abdominale;
Hiperglicemie; .
Hiperuricemie;
Cresterea bilirubinei serice.

2.3.6. Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamina PP este:
- Copil pana la un an: 5-6 mg;
- Copil 1-10 ani: 9-13 mg;
- Barbati: 15-20 mg;
- Femei: 13-15 mg;
- Femei insarcinate: 17 mg;
- Femei care alapteaza: 20 mg.
Vitamina PP se administreaza oral dupa mese si parenteral: s.c., i.m., i.v. Dozele orale
sunt pentru adulti 6-100 mg/zi, iar pentru copii 25-100 mg/zi.
2.4. VITAMINA B5, ACIDUL PANTOTENIC
Aceasta vitamina ca atare sau sub forma de pantotenat de calciu face parte din
grupul vitaminelor hidrosolubile, fiind larg raspandita in diverse alimente, de unde si
numele sau. Ea nu este sintetizata in organism, fiind introdusa in organism o data cu
alimentele sub forma de coenzima A.
2.4.1. Farmacocinetica
Vitamina, sub forma de coenzima A este hidrolizata la nivel intestinal, se absoarbe, iar in
tesuturi se transforma in doi cofactori enzimatici: coenzima A si fosfopanteteina
(grupul prostetic al ACP, acil-carrier protein). Se elimina renal.
2.4.2. Farmacodinamie. Rolurile acidului pantotenic
Acidul pantotenic isi exercita rolul prin intermediul coenzimei A si ACP (acil-carrier
protein), participand ca si cofactor al unor enzime implicate in transferul unor grupari
acetil in metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor, porfirinelor. Astfel el joaca un rol
important:
In ciclul Krebs;
Pentru sinteza extramitocondriala a acizilor grasi;
Pentru sinteza hidroxi-metil-glutaril coenzimei A (HMG-CoA), precursorul colesterolului;
Pentru sinteza acetilcolinei;
Pentru sinteza hormonilor steroizi;
8

 Pentru sinteza hemoglobinei.

2.4.3. Farmacoterapie
Carenta acidului pantotenic este rar intalnita. Atunci cand apare este insotita de
astenie,cefalee, acroparestezii, furnicaturi, senzatie de arsuri la nivelul membrelor,
greata, voma, dureri epigastrice.
Terapia cu acid pantotenic se indica in:
o Policarente B;
o Stomatite, glosite, colite, hepatite cronice;
o Nevrita diabetica;
o Sindromul picioarelor arzande (burning feet).
Dexpantenolul, alcoolul acestui compus se indica pentru a evita albirea si caderea
parului,pentru regenerarea epiteliilor cailor respiratorii si pentru cicatrizarea plagilor.
2.4.4. Farmacotoxicologie
Terapia cu acid pantotenic nu prezinta reactii nedorite.
2.4.5. Farmacografie
Necesarul zilnic de acid pantotenic este de 4-10 mg. Pantotenatul de calciu se foloseste
in farmacoterapie oral, i.m., i.v. in doze de 0,5 g/zi pentru adulti si 0,25-0,5 g/zi pentru
copii. Dexpantenolul se administreaza local de cateva ori pe zi sub forma de unguent,
crema, solutie 2-5%.
2.5. VITAMINA B6, PIRIDOXINA, ADERMINA
ln natura, vitamina B6 se gaseste sub trei forme: piridoxina, piridoxal si
piridoxamina. Cele trei forme au acelasi profil biologic.
2.5.1. Surse de vitamina B6
Vitamina B6 este larg raspandita in organismele vegetale si animale; in organismele
vegetale predomina piridoxina, iar in cele animale piridoxalul si piridoxamina. Flora
intestinala umana sintetizeaza de asemenea vitamina B6.
Aceasta vitamina este prezenta in:
o Carne (vita, porc, pui, peste);
o Ficat;
o Drojdie de bere;
o Cereale integrale;
o Polen;
o Galbenus de ou;
o Nuci;
o Soia;
o Legume verzi.
** Prelucrarea alimentelor (fierbere, prajire, conservare, rafinare) duce la pierderi
importante de vitamina B6.
9

2.5.2. Farmacocinetica
Absorbtie. Vitamina B6 se absoarbe bine la nivelul intestinului subtire, sub forma
nefosforilata, printr-un mecanism pasiv. Formele fosforilate ale vitaminei B6 sunt
hidrolizate de fosfatazele alcaline intestinale. Absorbtia este scazuta la cei cu sindrom
de malabsorbtie si rezectie gastrica.
Distributie. Forma care predomina in plasma este piridoxal-fosfatul legat de albumina,
pe cand in hematii se concentreaza o cantitate mai mare de vitamina B6 nefosforilata.
Piridoxal-fosfatul se concentreaza in ficat. Poate trece placenta si se poate regasi in
laptele matern.
Eliminarea. Se face in cea mai mare parte pe cale renala si intr-o mai mica masura prin
fecale. Formele de eliminare renala sunt compusii rezultati din conjugarea piridoxinei,
acidului 4-piridoxic si lactonei acestuia cu acidul glucuronic, precum si alti compusi.
Metabolitul majoritar eliminat renal este acidul piridoxic.
2.5.3. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei B6
ln citoplasma celulara piridoxalul si piridoxamina sunt fosforilate sub actiunea piridoxalkinazei, formand piridoxalfosfatul (PLP) sau codecarboxilaza si piridoxaminfosfatul
(PMP). Cele doua au rol de coenzime, participand la procesele metabolice in care sunt
implicate proteinele, glucidele, lipidele.
Rolul principal al vitaminei B6 este in metabolismul aminoacizilor si substantelor proteice, cum ar ti metabolismul triptofanului, aminoacizilor cu sulf si hidroxiaminoacizilor,
ea participand la reactii de :
o Transaminare;
o Decarboxilare;
o Racemizare.
Prin aceste reactii vitamina B6:
participa la formarea acidului Y-aminobutiric (GABA), si de aici un usor efect
sedativ;
participa la formarea histaminei, serotoninei, dopaminei, acidului 5,10metilentetrahidrofolic;
este implicata in biosinteza hemului, mai precis in etapa limitanta din sinteza
porfirinelor hemice; asa se explica efectul benefic al acestei vitamine in unele
forme de anemie;
este factor de crestere pentru microorganisme si intervine in dezvoltarea celulelor
tumorale;
intervine in metabolismul lizinei, hidroxilizinei care sunt incorporate in
tropoelastina si tropocolagen, un deficit al acestei vitamine putand conduce la
alterarea matricei osoase;
intervine in metabolismul homocisteinei, diminuand concentratia plasmatica a
acesteia;
ar putea reduce efectul nuclear al glucocorticoizilor si s-ar opune agregarii
plachetare (PLP);

10

 are o actiune usor anticoagulanta (la doze mari).

2.5.4. Indicatii terapeutice

Avitaminoza B6 nu a fost semnalata la om, deoarece cantitatea de vitamina produsa de
flora intestinala si introdusa in organism prin intermediul alimentelor este suficienta.
Carente de vitamina B6 au fost totusi observate in anumite situatii in care este necesara
instituirea unei terapii cu vitamina:
o Pelagra;
o Insuficienta renala (este inhibata piridoxalkinaza);
o Alcoolici;
o Femei gravide;
o Boli genetice;
o Ciroza;
o Sindrom de malabsorbtie;
o Administrarea unor medicamente cum ar ti: izoniazida, cicloserina,
hidralazinele, penicilamina, contraceptivele orale timp indelungat.
Manifestarile clinice ale deficitului de vitamina B6 sunt reprezentate de dermatita
seboreica,polinevrite, convulsii (mai ales la copii prin scaderea sintezei de GABA),
anemie, scaderea eliminarii renale a acidului 4-piridoxic.
lata de ce vitamina B6 poate fi prescrisa intr-o serie de afectiuni cum ar fi:
o Pelagra (alaturi de vitamina B1, B2 si PP);
o Anemii hipocrome microcitare;
o Afectiuni cardio-vasculare: infarct, insuficienta cardiaca, hipertensiune
arteriala, ateroscleroza;
o Afectiuni cutanate si mucoase: dermatite, eczeme, acnee, glosite,
stomatite;
o Afectiuni neurologice si psihice: depresii, insomnii, epilepsie, encefalita,
astenie, paraplegie spastica, nevrite, polinevrite;
o Hiperhomocisteinemie;
o Hiperoxalurie;
o Infectii, refacerea florei intestinale dupa antibiotice cu spectru larg;
o Sarcina, varsaturi din sarcina;
o Astm bronsic;
o Hepatita epidemica ;
o Diabet zaharat;
o Sindrom premenstrual.
2.5.5. Farmacotoxicologie
Toxicitatea celor trei forme ale vitaminei B6 este redusa. Astfel pot apare functie de doza
la o administrare indelungata
crampe musculare;
11

 neuropatie periferica senzoriala severa, pierderea simtului pozitiei si vibratiilor,

modificarea perceperii durerii, temperaturii, simtului tactil, pierderea reflexelor
membrelor,parestezii.
La administrare intravenoasa pot apare efecte sedative. Pot apare de asemenea
fenomene de dependenta la administrarea indelungata a vitaminei B6.
2.5.6. Interactiuni medicamentoase
Doze mari de vitamina B6 inhiba activitatea fosfokinazelor implicate in fosforilarea
vitaminei B1 si formarea TPP, iar excesul de vitamina B1 inhiba fosforilarea vitaminei B6
si formarea PLP. Doze mari de vitamina B6 inhiba absorbtia intestinala a vitaminei B1,
iar vitamina B1 in exces scade activitatea transaminazelor.
**Vitamina B6 scade efectul: barbituricelor, Levodopa, fenitoinei.
**Efectul vitaminei B6 este scazut de contraceptive orale, hidralazina, izoniazida,
penicilamina, cicloserina.
2.5.7. Farmacografie
Necesarul zinic recomandat pentru vitamina B6 este:
o Copil pana la un an: 0,3-0,6 mg;
o Copil 1-10 ani: 1,0-1,4 mg;
o Barbati: 1,7-2,0 mg;
o Femei: 1,5-1,6 mg;
o Femei insarcinate: 2,2 mg;
o Femei care alapteaza: 2,1 mg.
Piridoxina sub forma de clorhidrat se poate administra oral, intramuscular si
intravenos.
Dozele recomandate sunt de 250 - 500 mg pe zi pentru adulti si 100 250mg pe zi
pentru copii.
**ln voma din sarcina se administreaza 10-30 mg/zi i.v.
2.6. VITAMINA B8, BIOTINA, VITAMINA H
Biotina este o vitamina hidrosolubila, din grupul vitaminelor B.
2.6.1. Surse de biotina
Biotina este adusa in organism prin aport alimentar. Alimentele cu continut ridicat de
biotina sunt: fructele, legumele, cerealele, carnea, ficatul, drojdia de bere. Ea este
sintetizata si de flora intestinala umana.
2.6.2. Farmacocinetica
Biotina se absoarbe digestiv printr-un proces activ, la nivel tisular formand metaboliti
activi. Ea este metabolizata si se elimina in principal renal.
2.6.3. Farmacodinamie. Rolurile biotinei
La nivelul tesuturilor, biotina prin combinare cu ATP formeaza biotinilAMP care apoi
prin combinare cu apocarboxilaza formeaza holocarboxilaza.
Aceasta vitamina este coenzima carboxilazelor care catalizeaza introducerea unui
grup carboxil pe diferite substrate in metabolismul glucidic si lipidic.
12

Holocarboxilaza fixeaza ionul carboxilat pe care-l cedeaza apoi diferitelor substrate.

Astfel de reactii au loc in:
Transformarea acidului piruvic in oxalacetat sub actiunea piruvat carboxilazei in
ciclul Krebs;
Transformarea acetilCoA in malonilCoA in sinteza acizilor grasi;
Transformarea propionil CoA in metil-malonil CoA;
Transformarea -metilcrotonil-CoA in -metilglutaconil- CoA in catabolismul
leucinei.
2.6.4. Farmacoterapie
Carenta biotinei poate apare in cateva situatii cum ar fi:
Persoanele ce consuma timp indelungat oua crude (albus);
Bolnavii care sunt hraniti timp indelungat parenteral si care prezinta in acelasi
timp si afectiuni intestinale ;
Sugarii cu seboree;
Pacienti cu anomalii genetice ale enzimelor pentru care biotina este coenzima.
Carenta in biotina se manifesta prin
o tulburari dermatologice cum ar fi: dermatita exfoliativa,alopecie, glosita
atrofica;
o tulburari neurologice: hipotonie, ataxie, retard psihomotor, precum si alte
tulburari cum ar ti oboseala si anorexia.
Aceasta vitamina poate ti indicata in:
o Carenta vitaminica;
o Ca adjuvant in terapia unor afectiuni muco-cutanate;
o La diabetici non-insulinodependenti care sunt sau nu sunt tratati cu
sulfamide hipoglicemiante, pentru a scadea nivelul glicemiei, probabil prin
activarea piruvat carboxilazei.
2.6.5. Farmacotoxicologie
La administrarea preparatelor cu biotina nu au fost inregistrate reactii adverse
semnificative.
2.6.6. Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de biotina este de 0,1-0,3 mg. in terapie biotina se poate
administra oral si parenteral in doze de 5-10 mg/zi.
2.7. VITAMINA B12, COBALAMINELE, COBAMIDE
Vitamina B12 face parte din grupul vitaminelor complexului B, vitamine hidrosolubile. In
functie de substituentii fixati de ionii de cobalt din structura sa, avem:
o cianocobalamina (grupare cian);
o hidroxocobalamina (grupare hidroxil);
o metilcobalamina (grupare metil);
13

o 5-dezoxiadenozilcobalamina (grupare 5-dezoxiadenozil).

In terapie sunt folosite cianocobalamina si hidroxocobalamina, forme stabile si bine
tolerate, celelalte doua forme fiind active la nivel celular, dar instabile la lumina.
2.7.1. Surse de vitamina B12
Organismul uman este dependent de sursele exogene de vitamina. Vitamina B12 este
sintetizata de bacteriile anaerobe. Ea se gaseste de asemenea in lapte, oua, peste si in
diferite organe,mai ales ficat. Tocmai de aceea, initial ea a fost obtinuta prin extractie din
ficatul de bovine,astazi obtinandu-se in culturile de Streptomyces griseus, ca
subprodus la fabricarea streptomicinei.
2.7.2. Farmacocinetica
Absorbtie. Absorbtia orala a vitaminei B12 necesita prezenta factorului intrinsec al lui
Castle, o glicoproteina secretata de celulele parietale gastrice. Factorul intrinsec
prezinta doua locuri de legare, unul pentru vitamina B12, altul pentru un receptor al
mucoasei intestinale, permitand absorbtia specifica a vitaminei.
*Absorbtia poate ti diminuata in caz de: aclorhidrie, secretie scazuta de factor
intrinsec, formarea de anticorpi contra celulelor parietale sau factorului intrinsec,
afectiuni pancreatice, paraziti intestinali, leziuni ale mucoasei ileale.
Vitamina se absoarbe bine si dupa administrare i.m. si s.c.
Distributia. Dupa absorbtie, vitamina B12 ajunge in circulatia portala unde este
transportata cu ajutorul unei glicoproteine transcobalamina II. Este stocata in ficat prin
Iegarea de transcobalamina I si este distribuita tesuturilor. Neuronii din creier contin de
asemenea vitamina B12.O mica parte din vitamina este secretata in bila si poate
participa Ia circuitul entero-hepatic.In tesuturi se transforma in metilcobalamina si 5dezoxiadenozil-cobalamina.
Eliminarea. Se face prin bila, urina si diverse secretii.

14

2.7.3. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei B12

Vitamina B12 este cofactorul reactiilor de transmetilare si izomerizare. Ea
si acidul folic intervin in transformarea homocisteinei in metionina, vitamina B12
acceptand gruparea metil a metiltetrahidrofolatului si transferand-o
homocisteinei care devine metionina.
**Deficitul de cobalamina afecteaza deci sinteza de metionina si implicit
biosinteza proteica si regenerarea tetrahidrofolatului. Se produce astfel un
defect secundar de utilizare al acidului folic, blocat sub o forma
indisponibila, ceea ce explica aparitia anemiei megaloblastice.

lata de ce se poate afirma ca vitamina B12:

15

este implicata in transformarea acidului folic in folinic si respectiv in sinteza

nucleoproteinelor, a ADN-ului, in cresterea si maturarea celulara;
influenteaza activitatea maduvei hematopoietice, respectiv hematopoieza;
este un factor lipotrop, protejand ficatul prin participarea la sinteza metioninei.
Vitamina B12 (5-dezoxiadenozilcobalamina) este implicata in transformarea
(izomerizarea) metilmalonil-CoA in succinil-CoA, reactie importanta pentru
sinteza acizilor grasi implicati in normalitatea membranelor neuronale si tecilor de
mielina de la nivelul SNC.
Un alt rol important al vitaminei B12 este in mentinerea troficitatii mucoasei
digestive.

2.7.4. Farmacoterapie
Carenta de vitamina B12 este relativ rara, deoarece alimentatia pe baza de carne ofera
cantitatea suficienta de vitamina. Ea poate totusi sa apara in diferite conditii:
o Aport insuficient la cei cu regim vegetarian total ;
o Absorbtie deficitara;
o Defecte genetice in metabolismul celular al vitaminei B12;
o Absenta congenitala a transcobalaminei Il.
Carenta de vitamina B12 produce anemie pernicioasa sau anemie Biermer, care face
parte din grupul anemiilor megaloblastice. Manifestarile clinice ale carentei sunt:
o Sindrom anemic cu paloare, astenie;
o Tulburari digestive cu greata, voma, balonari, tulburari de tranzit,
uscaciunea gurii;
o Neuropatie senzitiva bilaterala simetrica, cu parestezii si simptome
spastice;
o Afectare muco-cutanata cu limba neteda, depapilata, etc..
Tinand cont de aceste aspecte, vitamina B12 se indica in:
o Anemie megaloblastica datorata deficitului de vitamina B12;
o Neuropatii la alcoolici, diabetici, pacienti cu scleroza in placi, nevralgii,
sciatica, afectiuni psihiatrice;
o Ciroza, hepatita;
o Tulburari de crestere;
o Stari de malnutritie.
2.7.5. Farmacotoxicologie
Vitamina B12 este bine tolerata. Poate produce hipokaliemie si reactii alergice.
**Ea nu trebuie administrata la cei cu tumori, fiindca poate favoriza evolutia
acestora prin cresterea sintezei de ADN.

2.7.6. Farmacografie
16

Necesarul zilnic recomandat de vitamina B12 este:

o Copil pana la un an: 0,0004 0,0005 mg ( 0,4-0,5 g);
o Copil 1-10 ani: 0,0009 0,0012 mg (0,9-1,2 g)
o Barbati: 0,0018 0,0024 mg (1,8-2,4 g);
o Femei: 0,0018 0,0024 mg (1,8-2,4 g);
o Femei insarcinate: 0,0026 mg (2,6 g);
o Femei care alapteaza: 0,0028 mg (2,8 g).
Cianocobalamina si hidroxocobalamina se administreaza in general i.m. si s.c profund.
Cianocobalamina poate fi administrata si oral ca supliment alimentar singura sau in
asociere cu vitamine si minerale. In formele medii de anemie, cianocobalamina se
administreaza 0,001 mg (1 g) zilnic timp de 10 zile, iar in formele complicate 0,050 mg
(50 g) 5-10 zile. Aceste doze sunt urmate de doze de intretinere 0,03 - 0,1 mg (30-100
g) o data pe luna. ln alte afectiuni cum ar fi cele neuronale si hepatice se foloseste
1 mg la 2-3 zile.
2.8. ACIDUL FOLIC, ACIDUL PTEROILGLUTAMIC
Acidul folic este o vitamina hidrosolubila din grupul vitaminelor B. ln structura sa intra
pterina si acidul para-aminobenzoic, formand acidul pteroic, care apoi se leaga de
una sau mai multe grupari de acid glutamic formand acidul folic.
**Acidul paraaminobenzoic (PAB) este factor de crestere a microorganismelor, deci
acidul folic poate antagoniza efectul sulfamidelor antimicrobiene.
Pentru activitate biologica sunt importante formele reduse ale acidului folic: acidul
dihidrofolic (DHF) si acidul tetrahidrofolic (THF).
2.8.1. Surse de acid folic
Acidul folic este sintetizat de plante si microorganisme, dar nu este sintetizat de om.
Sunt bogate in acid folic:
o Vegetalele proaspete, nefierte;
o Drojdia de bere;
o Cereale integrale;
o Carnea;
o Ficatul.
2.8.2. Farmacocinetica
Absorbtia. Absorbtia digestiva se realizeaza la nivelul duodenului si jejunului printr-un
proces specific, saturabil si dependent de energie. In enterocite acidul folic este redus si
metilat,rezultand metiltetrahidrofolatul.
Distributia. Tetrahidrofolatul este transportat cu ajutorul sangelui, gasindu-se atat in
plasma, cat si in eritrocite. In lichidul cefalo-rahidian se gaseste de trei ori mai mult folat
decat in plasma. Dintre organe, ficatul este cel mai bogat in folati.
Excretia. Folatii se elimina renal in procent redus, deoarece sufera reabsorbtie tubulara.
Se elimina si biliar, insa pot fi reabsorbiti intestinal, prin participare la circuitul enterohepatic.
17

2.8.3. Farmacodinamie. Rolurile acidului folic

Folatii sub forma de acid tetrahidrofolic sunt implicati in reactiile enzimatice de transfer a unor grupe monocarbonate (metil, metilen, metenil, formil, formimino, hidroximetil). Tetrahidrofolatul care a fixat o grupare metil formeaza metiltetrahidrofolat. El
va ceda aceasta grupa metil cobalaminei, rezultand metilcobalamina, iar tetrahidrofolatul rezultat este implicat in sinteza bazelor purinice si pirimidinice.
Acidul folic este implicat in:
Sinteza ADN, prin participarea la sinteza bazelor purinice si pirimidinice;
Transformarea homocisteinei in metionina cu participarea vitaminei B12 (5-metil
tetrafolatul);
Conversia serina-glicina (tetrahidrofolatul care se transforma in acid folinic);
Catabolismul histidinei cu formarea acidului glutamic;
Metilarea aminelor biologic active (metiltetrahidrofolatul).
2.8.4. Farmacoterapie
Carenta in acid folic este consecinta unui aport scazut, unei absorbtii
necorespunzatoare sau unei nevoi crescute. Ea poate apare la:
Cei cu rezectii intestinale;
La cei cu ciroza alcoolica si la alcoolici in general;
La femeile insarcinate, prematuri, nou-nascuti;
La hipertiroidieni;
La cei cu anomalii ereditare in metabolismul folatiilor in sensul deiicitului unor
enzime cum ar fi dihidrofolat reductaza;
Cancer cu evolutie rapida;
La cei ce fac tratament cu anticonvulsivante, datorita efectului inductor enzimatic
al unora dintre acestea;
ln caz de intoxicatii cu metotrexat si pirimetamina.
Carenta se manifesta prin
o tulburari hematologice: anemie megaloblastica;
o tulburari neurologice;
o tulburari digestive;
o risc crescut de avort sau malformatii la fat (malformatii de tub neural).
Acidul folic se utilizeaza:
o ln tratamentul carentelor;
o ln tratamentul anemiei megaloblastice.
**Atentie, deoarece tratamentul doar cu acid folic a unei anemii
megaloblastice prin deficit de vitamina B12 poate produce
imbunatatiri hematologice, dar poate produce agravari neurologice;
o la femei insarcinate pentru a reduce riscul de malformatii;
o In prevenirea accidentelor cardiovasculare legate de
hiperhomocisteinemie moderata.
18

Acidul folinic sub forma de folinat de calciu (leucovorinul) care este

formiltetrahidrofolatul de calciu se utilizeaza in:
Carente congenitale de dihidrofolatreductaza;
Prevenirea accidentelor toxice ce pot fi produse prin inhibarea
dihidrofolatreductazei de metotrexat, trimetoprim, pirimetamina;
Pentru potentarea fluorouracilului in tratamentul cancerului de colon;
Pentru prevenirea cancerului de colon si de san.

2.8.5. Farmacotoxicologie
Acidul folic este bine tolerat, formele injectabile fiind uneori mai putin bine tolerate.
2.8.6. Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat pentru acidul folic este:
Copil pana la un an; 0,065 - 0,08 mg;
Copil 1-10 ani: 0,15 - 0,2 mg;
Barbati: 0,3 - 0,4 mg;
Femei: 0,3 - 0,4 mg;
Femei insarcinate: 0,6 mg;
Femei care alapteaza: 0,5 mg.

Administrarea se face in general oral 5-15 mg/zi intr-o priza, insa in stari acute se poate
incepe cu administrare intramusculara 1-5 mg si apoi sa se continue cu administrarea
orala.
**Acidul folic poate fi asociat in tratamentul anemiei megaloblastice cu vitamina
B12 si preparate cu fier.

19

20

2.9. VITAMINA C, ACIDUL ASCORBIC

Vitamina C este o vitamina hidrosolubila numita si vitamina antiscorbutica. Ea exista
sub trei forme:
o Forma redusa - acidul ascorbic,
o Forma semiredusa, monooxidata - acidul mono-dehidroascorbic,
o Forma oxidata - acidul dehidro-ascorbic.
2.9.1. Surse de vitamina C
Vitamina C nu este sintetizata la om, ea provenind doar din aport exogen. Un continut
ridicat de vitamina prezinta: citricele, rosiile, capsunii, varza, cartofii, ficatul.
**Uscarea, conservarea sau fierberea la temperaturi mai mari de 200 C pot duce
la distrugerea vitaminei din aceste produse.
2.9.2. Farmacocinetica
Absorbtia se face la nivel intestinal (duoden si jejun proximal) si este un proces
saturabil. Ea diminua o data cu cresterea dozei, scade in caz de hipoaciditate si
peristaltism intestinal crescut.
Distributia. Se distribuie larg in organism si se gaseste in concentratii crescute in ficat,
leucocite, plachete, hipofiza, suprarenale, cristalin.
*Vitamina C nu este stocata in organism. Trece placenta si apare in laptele matern.
Eliminarea se realizeaza renal in proportie mare netransformata si sub forma de
metaboliti,din care unul este acidul oxalic.
2.9.3. Farmacodinamie. Rolurile vitaminei C
Vitamina C poseda cateva actiuni farmacologice, insa ea intervine ca si coenzima si
agent reducator intr-o serie de procese biochimice, Astfel:
Participa la diferite reactii de hidroxilare in:
o Biosinteza colagenului (colagenul intrand in structura oaselor, dintilor,
cartilajelor, pielii);stimuleaza si direct sinteza colagenului;
o Biosinteza carnitinei;
o Transformarea dopaminei in noradrenalina si adrenalina;
o Transformarea triptofanului in 5 hidroxi-triptofan, implicat in formarea
serotoninei;
o Transformarea colesterolului in acizi biliari.
Are efect antioxidant si uneori prooxidant:
o Interactioneaza cu radicalii liberi OH, O2, transformandu-i in molecule
netoxice;
o ln prezenta cuprului, fierului favorizeaza formarea O2 si are efect prooxidant;
o Regenereaza vitamina E antioxidanta in membrane.

21

 Favorizeaza absorbtia digestiva a fierului transformand Fe3+ in Fe2+, creste

incorporarea fierului in feritina, forma de depozit a acestuia si este implicata in
hematopoieza
Favorizeaza depunerea calciului in oase
Participa la transformarea methemoglobinemiei in hemoglobina
Scade permeabilitatea si creste rezistenta capilara, inhiba agregarea plachetara
Intervine in transformarea acidului folic in acid folinic
Stimuleaza formarea glucocorticoizilor
Are actiune antialergica
Favorizeaza vindecarea ranilor
Are rol in procesele de aparare imuna
2.9.4. Farmacoterapie
Vitamina C se foloseste pentru prevenirea sau tratamentul deficitului acestei vitamine.
**Carenta severa se numeste scorbut si este foarte rar intalnita.
Carenta medie este insotita de hematoame, hemoragii gingivale, iar carenta usoara de
astenie, pierdere in greutate, cefalee,dureri osoase, tulburari hemoragice, scaderea
rezistentei la infectii, anemie.
Ea mai poate fi folosita :
o ln cursul starilor gripale si racelilor, in infectii pentru a stimula apararea
organismului;
o ln stari astenice;
o ln anemie in asociere cu preparate cu fier;
o ln methemoglobinemie;
o ln diateze hemoragice,
o ln osteoporoza si fracturi;
o ln sarcina.
A fost studiata relatia cancer-vitamina C, boli coronariene-vitamina C fara rezultate
foarte clare in acest sens.
2.9.5. Farmacotoxicologie
Fiind o vitamina hidrosolubila ce se elimina usor, riscul de reactii adverse grave este
redus.
Vitamina C in doze mari poate da:
o Tulburari digestive (in special diaree);
o Hiperexcitabilitate si insomnii;
o Cresterea riscului de formare a calculilor renali oxalici;
o Eroziuni dentare la administrarea indelungata a formelor masticabile.
2.9.6. Farmacografie
Necesarul zilnic recomandat de vitamina C este:
o Copii pana la un an: 30-35 mg;
o Copii 1-10 ani: 40-45 mg;
o Barbati: 50-60 mg;
22

o Femei: 60 mg;
o Femei insarcinate: 70 mg;
o Femei care alapteazaz 90-95 mg.
Vitamina C se poate administra oral, intramuscular, intravenos si chiar subcutanat.
La adulti: 0,1-1 g/zi, la copii 0,05-0,3 g/zi functie de varsta.
Vitamina C intra intr-o serie de preparate in asociere cu:
calciu, magneziu, fier;
lecitina;
vitamina E, alte vitamine;
substante analgezice-antipiretice, antihistaminice H1, pseudoefedrina, etc. in
preparate pentru raceala si gripa.
Dictionar:
Acneea rozacee (cuperoza): Leziune cutanata faciala care se caracterizeaza prin
congestie cu dilatatie vasculara. Se poate insoti de seboree, papulo-pustule acneice.
Acroparestezie: Parestezie a extremitatilor. Daca este nocturna, localizata la nivelul
mainilor, la femeie dupa 40 de ani, reprezinta de obicei consecinta compresiei nervului
median in canalul carpian.
Azoospermie: Absenta totala a spermatozoizilor din sperma. Este determinata in
majoritatea cazurilor de leziuni inflamatorii care produc ocluzia canalelor deferente si a
epididimului.Exista o forma autoimuna si cateva ereditare.
Boala beri-beri: Afectiune determinata de carenta cronica in vitamina B1 in relatie cu
unele obiceiuri alimentare (alimentatie bazata pe un consum de alimente sterilizate prin
caldura, care distruge vitamina B1, sau doar de orez decorticat, invelisul bobului de orez
continand tiamine.A fost observata in Extremul Orient. Se manifesta in doua forme: beriberi atrofic sau paralitic (nevrita a nervilor periferici) si beri-beri hidropic sau cirsoid
(tulburari cardiace, edeme ale membrelor inferioare, transsudat la nivelul seroaselor).
Fibroplazie retrolenticulara: Consta in dezvoltarea de tesut fibroplastic vascular
posterior cristalinului, la prematuri.
Leucemie acuta: Proliferarea clonala a celulelor hematopoietice imature (sau blaste),
ce determina o insuficienta medulara profunda. Apare in urma transformarii maligne a
unui singur precursor hematopoietic, urmata de replicare celulara si expansiune. Cea
mai importanta caracteristica a celulelor neoplazice din leucemia acuta este un deficit al
maturatiei. In functie de acest deficit se disting: Leucemia mieloblastica acuta (cand
deficitul maturatiei se produce inainte de stadiul de mieloblast sau promielocit) si
Leucemia limfoblastica acuta (deficitul se produce inainte de stadiul de limfoblast).
Celulele leucemice proliferante se acumuleaza in maduva osoasa, inhiband
hematopoieza normala si inlocuind in final toate elementele normale. Scaderea
23

consecutiva a precursorilor normali duce la anemie, infectii si complicatii hemoragice

caracteristice leucemiei acute.Diagnosticul necesita demonstrarea prezentei celulelor
leucemice in maduva osoasa, sangele periferic sau tesuturi extramedulare.
Malabsorbtie: Alterarea resorbtiei sau absorbtiei intestinale a grasimilor, proteinelor,
glucidelor, vitaminelor (in special a vitaminei B12).
Oligospermie: 1.Scaderea numarului spermatozoizilor in ejaculat. 2. Cantitate mica de
ejaculat prin scaderea secretiei prostatice.
Osteomalacie: Osteopatie demineralizanta a adultului localizata in corticala osoasa
matura sau in tesutul osos spongios. In osteomalacie sunt respectate grosimea si
numarul de travee osoase spre deosebire de osteoporoza. Termenul de osteomalacie
reprezinta la adult echivalentul rahitismului copilului si adolescentului. Exista mai multe
tipuri: O. din hipofosfatemia familiala, O. hepatica (complicatie a bolilor hepatice
colestatice), O. oncogena (din neoplasmele benigne mezenchimale care ar putea
produce o substanta care afecteaza functiile tubulare renale de transport al fosfatului si
de hidroxilare a 25-hidroxivitaminei D), O. puerperala (prin epuizarea stocurilor de
calciu si fosfor in cursul sarcinilor repetate), O. renala (consecutiva acidozei si
hipercalciuriei din cauza alterarii functiei tubilor renali), O. senila (prin deficit de vitamina
D). Majoritatea sunt curabile prin doze fiziologice de vitamina D.

Pelagra: Maladie determinata de carenta in vitamina PP sau in triptofan, afectand

indeosebi femeile. Boala este endemica la nivelul populatiilor care se hranesc
predominant cu derivate din porumb sau din alte cereale sarace in vitamin PP. Semnele
clinice constau in leziuni mucoase (glosita, stomatita uscata cu ulceratii afioide), eritem
al partilor descoperite ale pielii (fata,gat, maini, brate), accentuat prin expunerea la
lumina solara, prurit intens urmat de aparitia unor placi rosii eczematiforme ale pielii.
Apar frecvent tulburari digestive (gastrita, enterocolita sanguinolenta), tulburari
neurologice (astenie, cefalee, tulburari senzoriale, parestezii) si psihiatrice (instabilitate
emotionala, sindroame depresive). Formele clinice sunt extrem de diverse, de
la cele monosimptomatice pana la formele acute febrile, in pelagra infantila denumita si
kwashiorkor.
Psihoza (sindromul) Korsakoff: Sindrom determinat de o leziune bilaterala a corpilor
mamilari, secundara unei carente in vitamina B1. Se manifesta prin amnezie
anterograda cu dezorientare temporo-spatiala, confabulatie, absenta initiativei si a
spontaneitatii, conservarea functiilor cognitive care nu sunt in relatie cu memoria. Clasic,
sindromul apare in alcoolism (insotit si de semne de poliradiculonevrita), dar poate
aparea si in caz de traumatisme craniocerebrale, leziuni vasculare la nivelul lobilor
temporali, tumori cerebrala, encefalite, intoxicatie cu oxid de carbon. Sinonim: Sindrom
Wanicke-Korsakoff.
24

Scorbut: Denumire pentru ansamblul tulburarilor provocate de carenta vitaminei C, din

cauza unei alimentatii lipsite de vegetale proaspete. Se disting 2 forma: Scorbut
Infantil sau Boala Barlow si Scorbutul Adultilor in care domina semnele
stomatologice si hematologice: gingivita iar ulterior edentatie, hemoragii spontane
cutanate (petesii), anemie, la care se adauga astenie,dureri articulare, depresie,
predispozitie la infectii.
Xeroftalmie: Uscare si retractie a conjunctivei si a corneei determinata indeosebi de o
carenta in vitamina A, mai rar in relatie cu o conjunctivita cronica sau cu un glaucom.
Debuteaza cu tulburari ale vederii nocturne si xerosis conjunctival, la care se adauga
ultarior xerosis corneean si mai tarziu keratomalacia, care se poate complica cu
perforatia corneei si panoftalmie.

25