Note de curs 1.

Extractia principiilor active din surse

naturale

Conf. dr. ing. Claudia Cobzaru

 Capitolul 1. MATERIA PRIMĂ VEGETALĂ

1.Generalitati

Materia prima:
partea plantei sau planta întreagă, atât în stare proaspătă cât şi uscată
din care se obţine prin prelucrare, extractul natural utilizat ca atare sau ca
materie primă la prepararea numeroaselor produse din industria
farmaceutică, cosmetică şi alimentară.

constituie de milenii sursa majoră de obţinere a unor bio-produse

esenţiale necesare atât organismului uman cât şi a celui animal.

sintetizează o mare varietate de compuşi şi anume: zaharide,

proteine, lipide, enzime, vitamine, acizii organici, alcaloizi, taninuri,
rezine, oleore-zine, substanţe antibiotice etc., şi sunt surse de neînlocuit
pentru obţi-nerea uleiurilor volatile, aromelor, parfumurilor, răşinilor,
coloranţilor, pesticidelor, medicamentelor şi al altor produse.
 Acţiunea terapeutică a materialului vegetal se poate datora:

•unei singure substanţe, de regulă organică (principiu activ);

•unui grup de substanţe cu aceeaşi structură de bază, deosebindu-se

prin natura radicalilor;

•unui complex fitochimic (fitocomplex) format dintr-un principiu

dominant şi principii secundare (efect sinergetic).

Prin cunoaşterea substanţelor biologic active conţinute în plante se

poate aprecia corect valoarea terapeutică şi modul de extracţie sau
izolare, astfel încât acţiunea lor să fie cât mai eficientă.

Expl. sunătoarea conţine hipericină care este eficientă pentru

scăderea acidităţii sucului gastric având efect sedativ şi calmant al
durerilor dar şi antidepresiv. De asemenea, valeriana conţine uleiuri
volatile care au efect sedativ.
2. SURSE DE MATERII PRIME VEGETALE

1.Flora spontană - 3700 de specii cu proprietăţi curative deosebite, iar

370 de specii au însuşiri farmacodinamice.
2.Flora cultivată este de preferat deoarece:
•se dezvoltă uniform;
•se pot alege condiţii climatice favorabile;
•se pot aplica măsuri agrotehnice adecvate (îngrăşăminte, combaterea
dăunătorilor, lucrări de întreţinere a terenurilor etc.);
•recoltarea se face mecanizat;
•nu se crează un dezechilibru ecologic, prin dispariţia parţială a unei
anumite specii de plante;
•se utilizează soiurile superioare de plante obţinute prin selecţie pentru o
noua cultura.
În funcţie de principiul activ dorit, de la un material vegetal se poate folosi:

-partea aeriană sau planta întreagă;

-partea subterană (rădăcină, rizom, tubercul şi bulb);

-frunzele;

-mugurii;

-florile;

-fructele;

-seminţele;

-scoarţa de pe trunchi sau de pe rădăcină.

3. CLASIFICAREA MATERIILOR PRIME VEGETALE

Criterii:
3.1. După tipul de clasificare:

3.1.1. Clasificare morfologică- intra toate părţile componente ale plantei care
se pot utiliza separat şi anume: frunze, flori, fructe, rizomi, rădăcini, tuberculi şi
bulbi.

3.1.2. Clasificarea botanică - se bazează pe înrudirea filogenetică a plantelor.

Expl: plante din familia Apiaceae, si din familia Lamiaceae.

3.1.3. Clasificare farmacodinamică şi farmacoterapeutică- produsele vegetale

sunt grupate după acţiunea lor farmacodinamică sau după folosirea lor în
terapeutică.

3.1.4. Clasificare chimică - clasificarea produselor vegetale se face după

natura chimică şi includ grupuri de plante pe baza principiilor active
corespunzătoare acţiunii farmacodinamice şi utilizării lor în terapeutică. Expl:
produsele vegetale cu conţinut de terpenoide, alcaloizi, heterozide, compuşi
fenolici etc.
 3.2. După utilizările pe care le au:

3.2.1. Plante alimentare - fac parte 106 specii de plante utilizate în

alimentaţie, atât în stare proaspătă cât şi sub formă conservată. De la aceste
plante se folosesc fructele, frunzele, rădăcinile şi tuberculii.

3.2.2. Plante oleaginoase -fac parte 24 specii de plante ce sunt utilizate pentru
extracţia uleiurilor vegetale sau a substanţelor grase din seminţe sau fructe.

3.2.3. Plante aromatice şi condimentare - fac parte 48 de specii de plante ce

sunt folosite pentru aromatizarea şi condimentarea alimentelor, mâncărurilor şi
băuturilor, datorită conţinutului de uleiuri volatile sau al altor substanţe ce le
conferă o aromă sau gust specific.
 3.2.4. Plante tinctoriale - fac parte 48 specii de plante ce conţin substanţe cu o
mare capacitate de colorare şi sunt utilizate, atât în industria textilă pentru
vopsitul fibrelor, cât şi în industria alimentară pentru colorarea alimentelor şi
băuturilor.

3.2.5. Plante tanante - fac parte 32 specii de plante folosite în industria

pielăriei pentru tăbăcitul pieilor datorită substanţelor tanante conţinute.

3.2.6. Plante medicinale - sunt folosite în industria farmaceutică pentru

extracţia de substanţe necesare preparării medicamentelor sau utilizate în
medicina populară datorită conţinutului lor în vitamine, uleiuri volatile, glucide,
heterozide fenolice, cumarine, flavonozide, antociani, derivaţi ai acizilor
polifenolcarboxilici, heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide, rezine
(răşini), principii amare, alcaloizi şi alte principii active cu propri-etăţi de natură
vegetală.
 3.3. După provenienţă:
3.3.1. Cerealele -fac parte: grâul, porumbul, secara, orzul, orezul, ovăzul, in,
meiul, orzoaica etc. Se extrag: pentoze, amidon, proteine, albumine, prolamine,
gluteline etc.

3.3.2. Legumele- fac parte: roşiile, ardeii, ceapa, usturoi, castraveţi, salata,
broccoli, varza de Bruxelles, prazul, vinete, spanacul, varza, cartofii etc. Se
extrag: vitaminele, proteinele, albuminele, glucoză, hexoze, globuline etc.

3.3.3. Leguminoase pentru boabe - sunt reprezentate în special de mazăre,

fasole şi linte care sunt utilizate în industria alimentară atât pentru consumul lor
în stare proaspătă cât şi prin fierbere sau conservare. Se pot extrage: vitamine,
proteine, albumine etc.
 3.3.4. Legumele rădăcinoase sunt utilizate în special la condimentarea hranei şi
anume: morcovi, păstârnac, pătrunjel, mărar, ţelină, hrean, usturoi, ceapă, sfecla de
zahăr. Se extrag: substanţele antibiotice, vitaminele, proteinele, zaharoza etc.

3.3.5. Fructele – se consumă în stare proaspătă şi conservată sub formă de

compoturi, gemuri sau dulceţuri. Se extrag: vitamine, zaharoza etc.

3.3.6. Plantele oleaginoase - sunt plantele ale căror seminţe sau fructe (măsline) au
un conţinut ridicat de lipide (ulei). Expl: floarea soarelui, inul pentru ulei, ricinul,
rapiţa, susanul, muştarul negru, măslinul, cocotierul şi palmierul de ulei, soia, arahide,
bumbac porumb (din germeni), mac, dovleac, nuc, viţa de vie etc.

3.3.7. Plantele medicinale - reprezintă materii prime de bază, atât în industria

farmaceutică pentru obţinerea de ceaiuri, medicamente, unguente, cât şi în industria
cosmetică pentru obţinerea de creme, paste de dinţi, săpunuri, şampoane etc.
 4. COMPOZIŢIA CHIMICĂ A MATERIALELOR VEGETALE

S-au identificat 21 de elemente, dintre care:

-16 elemente: H, C, N, O, P, S, Na, K, Ca, CI, Mn, Fe, Co, Cu, Zn şi Mg se
întâlnesc în toate sistemele vii,
- 5 elemente : B, Al, V, Mo şi I se gasesc numai la câteva specii.

Compuşi anorganici simpli:CO2, H2O, NO3, SO42- şi PO43- furnizează plantei 6

elemente de bază (C, H, O, N, S şi P) din care se formează majoritatea compuşilor
ţesuturilor: albumine, acizi nucleici, glucide, lipide etc.

Plantele sintetizează compuşi (terpenoide, alcaloizi, compuşii fenolici etc.)

care, la prima vedere, nu ar fi importante pentru acestea.
Factori care influenţează compoziţia chimică a plantelor:
Lumina
Căldura
Umiditatea
Solul
Longitudinea geografică
Altitudinea

Substanţele care intră în componenţa plantelor se împart în două grupe:

A.Substanţe organice;
B.Substanţe anorganice sau minerale.

Pe lângă substanţele organice şi minerale, se mai gasesc:

- apa;
- substanţa uscată
- substanţele însoţitoare şi de balast.