FEBRA TIFOIDA

DEF.: boala infectioasa acuta, transmisibila, sistemica, specific umana, produsa de infectia cu
Salmonella typhi.
ETIOLOGIE:
Salmonella typhi bacil gram , mobil, nesporulat. Contine 3 antigene:

H ( flagelar,

induce formarea de Ac aglutinanti), O ( somatic, identic cu endotoxina), Vi ( antifagocitar).

Rezista la temperaturi scazute in apa, alimente, pe obiecte si pe maini. Sensibil la
dezinfectanti ( cloramina).
Sensibil la AB : Ampicilina, Cloramfenicol, Cefalosporine de gen III, fluorochinolone.
EPIDEMIOLOGIE
1. Sursa de infectie: omul - bolnav, purtator de bacil tific aparent sanatos. Bacilii tifici se
elimina prin fecale, urina, varsaturi; mai pot fi izolati in bila, puroiul de la nivelul
focarelor de osteita, artrita sau abcese.
Purtatorii de bacili tifici pot fi excretori intestinali ( consecinta a unei infectii cronice
colecistice ) sau urinari ( consecinta a unei pielonefrite cronice cu bacili
tifici).Depistarea purtatorilor se face prin coproculturi, uroculturi si biliculturi repetate.
2. Calea de transmitere: digestiva, in mod direct ( contact cu bolnavul) sau indirect ( prin
apa, alimente contaminate).
3. Receptivitatea la boala este generala, dar scade treptat la varstnici, probabil prin
imunizari oculte. Imunitatea dupa boala puternica, pot apare reinfectii in infectarea
masiva.
4. Morbiditatea- in prezent redusa, cu forme sporadice sau atipice de boala. Prezinta risc
epidemiologic major purtatorii necunoscuti de bacil tific si formele atipice de boala.
5. Curba sezoniera- maxim de imbolnaviri: vara si toamna.
PATOGENIE
Poarta de intrare este digestiva. Bacilii se localizeaza in intestinul subtire- reg. ileocecala , unde se multiplica, trec in formatiile limfatice intestinale si ajung in ganglionii
mezenterici, unde se multiplica. De la acest nivel se realizeaza bacteriemia, cu localizari la
nivelul diferitelor organe: ficat, splina, maduva osoasa, placi Peyer, cai biliare.

Un rol important in producerea si simptomatologia bolii o are endotoxina tifica, care

determina leziuni degenerative la nivelul diferitelor organe( miocard, ficat, SNC, tub digestiv,
maduva osoasa).
TABLOU CLINIC
In lipsa tratamentului cu antibiotice evolutia bolii prezenta 4 septenare, cu o curba
termica in forma de trapez. In prezent tratamentul precoce cu AB a modificat evolutia bolii,
spre forme abortive sau atipice.
Incubatia: 10-14 zile( 7-21 zile).
Debutul: de obicei gradat, cu febra ce creste scalariform, asociata cu frisonete, cefalee
persistenta, astenie, mialgii, anorexie, splenomegalie progresiva, uneori epistaxis. Durata 5-7
zile ( septenarul 1 de boala).
Debutul poate fi uneori brusc, cu febra mare de la inceput si frisoane.
Perioada de stare: se caracterizeaza prin:
-febra cu caracter continuu ( in platou);
-stare tifica: apatie, stare de zacere, tulburari de senzoriu ( obnubilare tifos), uneori
delir, miscari carfologice;
-cefalee intensa, cu insomnie;
-tegumente uscate; uneori apare o eruptie formata din macule roz, pe abdomen,
flancuri si baza toracelui, in numar redus- reprezinta rozeola tifica si se datoreaza emboliilor
septice limfatice;
- manifestari digestive: hiposecretie salivara, limba uscata,prajita- de papagal, faringe
hiperemic si uneori o angina cu exulceratii cenusii nedureroase- angina Duguet , anorexie
completa cu hiposecretie gastrica, abdomen dureros difuz si cu zgomote hidro-aerice in fosa
iliaca dreapta, meteorism abdominal, tranzit intestinal variabil ( diaree sau constipatie sau
normal), splenomegalie;
-manifestari cardio-vasculare: zgomote asurzite, bradicardie relativa discordanta cu
febra, puls dicrot ( perete vascular hipoton datorita endotoxinei), hta;
-manifestari de bronsita difuza;
.manifestari neuro-psihice: apatie, hipoacuzie, adinamie, indiferenta iar in formele
toxice prostratie, stare confuzionala, delir; SNC poate fi afectat major, sub forma de encefalita
sau meningoencefalita;
-manifestari renale: oligurie.
Aceasta perioada dureaza 2 saptamani ( septenarele 2-3 de boala).

Perioada de declin: se caracterizeaza prin: scaderea treptata a febrei, ameliorarea starii

generale, disparitia anorexiei, inlocuita de o foama imperioasa, poliurie.
DIAGNOSTIC DE LABORATOR:
1.Nespecifice: leucopenie cu aneozinofilie si limfocitoza, VSH usor crescuta, anemie,
uneori trombocitopenie( toxica), albuminurie, cilindrurie, leucociturie.
2. Specifice: esentiale pentru diagnostic.
a.Examene bacteriologice: au ca scop izolarea bacilului tific.
- hemocultura- in orice stadiu al bolii ( bacteriemie repetitiva). Rezultate pozitive in
100% din cazuri in primul septenar si in pana la 90% in celelalte septenare;
-medulocultura-in perioada tardiva a bolii, cand bacilii tifici se gasesc in special in
sangele profund;
-urocultura;
-coprocultura;
-bilicultura- utila in special in depistarea starii de portaj;
-culturi din petele lenticulare si din diferitele procese supurative.
Izolarea bacilului tific are ca scop diagnosticul pozitiv de boala si stabilirea
sensibilitatii la AB.
b. Examene serologice: testul specific de diagnostic este reactia Widal, care
evidentiaza aparitia Ac specifici( aglutinine) fata de Ag O si H .
Se mai pot utiliza : reactia de fixare a complementului, testul de hemaglutinare, testul
de aglutinare latex, contraimunelectroforeza, testul ELISA.
FORME CLINICE:
1.Forme usoare: simptomatologie atenuata, deseori incompleta;
2. Forme medii : cu simptomatologia descrisa;
3. Forme severe: cu manifestari hemoragice, diaree holeriforma, tulburari encefalitice;
4. Forme prelungite: cu recaderi.
COMPLICATII
1. Digestive:
a. hemoragie digestiva, prin perforarea vaselor sanguine din intestin si prin capilarita
toxica; clinic: paloare, tahicardie, hta, colaps, melena;
b. perforatia intestinala cu semne de peritonita.

2. Cardio-vasculare: miocardita toxica, pericardita, endocardita, arterite.

3. Hepato-biliare: hepatita toxica, angiocolecistita;
4. Respiratorii: pneumonie( pneumotifos), pleurezie, laringita( laringo-tifos);
5. Nervoase: encefalita, mielita, poliradiculonevrita;
6. Osoase: osteita, osteomielita ( cu evolutie spre cronicizare), abcese osoase;
7. Urinare: pielonefrita, prostatita, orhiepididimita.
In evolutie , cu tratament precoce etiologic corect durata bolii este mai scurta, de
obicei spre vindecare. Sunt posibile recrudescente ( revenirea simptomatologiei in
perioada de declin) si recaderi( revenirea simptomatologiei in perioada de
convalescenta), datorate cantonarii bacilului tific in unele zone limfatice mai greu
accesibile antibioticelor. Pot apare si decese in formele severe, rare in prezent.
TRATAMENT:
Boala de grup A izolare in spital, tratament obligatoriu si declarare nominala.
1.Regimul igieno-dietetic:
-repaus la pat obligatoriu pe toata perioada febrila si o parte din convalescenta;
-dieta lichida si semisolida, bogata in calorii, cu alimente sarace in celuloza: lapte si
produse lactate, compot, supe, fainoase cu lapte, oua, carne slaba tocata, cartofi.
In hemoragie sau perforatie intestinala- alimentatie strict parenterala.
2.Terapia etiologica- obligatorie; se poate face cu : Cloramfenicol, Ampicilina, Cotrimoxazol,
Fluorochinolone ( Ciprofloxacina, Pefloxacina), cefalosporine de gen. III( Ceftriaxona,
Cefoperazona).
Durata tratamentului antibiotic este de minim 14 zile.
3.Terapia patogenica:
-corticoterapie in formele clinice cu soc infectios, miocardita, encefalita;
-reechilibrare hidro-electrolitica si acido-bazica;
-transfuzii de sange si hemostatice in hemoragii;
-perforatia intestinala se trateaza de obicei conservator, utilizandu-se AB eficiente si pe
anaerobi. Interventia chirurgicala poate fi necesara.
4.Terapia simptomatica: antitermice, antialgice, antiemetice etc.
Durata spitalizarii pe perioada tratamentului cu AB si inca 21 zile de convalescenta,
cu controlul vindecarii bacteriologice prin 3 coproculturi negative, efectuate
obligatoriu in spital.

TRATAMENTUL PURTATORILOR CRONICI:

Se realizeaza cu AB de tip fluorochinolone, Ampicilina, Cotrimoxazol, timp de 4-6
saptamani.Uneori poate fi necesara colecistectomia.
PROFILAXIE:
1. Masuri in focar: depistarea precoce a cazurilor de boala si izolarea acestora,
dezinfectie continua si terminala, izolarea suspectilor pana la elucidarea dg.,
supravegherea contactilor pe perioada maxima a incubatiei.
2. Purtatorii de bacil tific se inregistreaza, se trateaza , se supravegheaza si primesc
instructiuni necesare( educatie sanitara). Aceste persoane nu vor lucra in sectoare
cu risc : aprovizionare cu apa, sector alimentar, colectivitati inchise.
3. Ancheta epidemiologica in focar.
4. Controlul periodic bacteriologic al personalului din sectorul alimentar, de
aprovizionare cu apa si din colectivitatile umane.
5. Controlul bacteriologic al alimentelor, al apei potabile.
6. Educatie sanitara a populatiei.
7. Vaccinare antitifoidica - utilizare limitata( protectie 70%, efecte sec.), in cazuri de
calamitati naturale, regiuni cu endemie de tifoida, calatorii in zone cu febra tifoida.