Metodele titrimetrice

de analiză. Clasificarea
metodelor titrimetrice.
Metodele de analiză titrimetrică sunt subdivizate în funcție de varianta de titrare și
de acele reacții chimice care sunt alese pentru determinarea substanței
(componentului). În chimia modernă, cantitativă și analiza calitativă.
 Tipuri de clasificare
Metodele de analiză titrimetrică sunt selectate pentru o reacție chimică specifică. În
funcție de tipul de interacțiune, există o subdivizare a determinării titrimetrice în
speciile individuale.
Metode de analiză:
1. Neutralizare
Acidul-titrare de bază permite să se determine cantitatea de acizi anorganici
(alkalimetrie), și, de asemenea, pentru a calcula bazele (acidimetrie), în soluția
dorită. Prin această metodă se determină substanțele care reacționează cu sărurile.
Folosind solvenți organici (acetonă, alcool), a fost posibil să se determine mai
multe substanțe.
2. Complexarea
Care este esența metodei de analiză titrimetrică? Se propune determinarea
substanțelor prin precipitarea ionului dorit ca un compus slab solubil sau
legarea acestuia într-un complex malodisocompatibil.
3. Redoksimetriya
Oxidarea și reducerea titrării se bazează pe reacțiile de reducere și oxidare. În
funcție de soluția titrată a reactivului utilizat în chimia analitică, sunt izolate
următoarele:
Metodele de oxidare-reducere a analizei titrimetrice includ, de asemenea,
procese precum cerimetria, titanometria, vanadometria. Ei presupun oxidarea
sau reducerea ionilor metalului corespunzător.
4. Prin metoda titrării
Există o clasificare a metodelor de analiză titrimetrică, în funcție de metoda
de titrare. În versiunea directă, ionul detectat este titrat cu o soluție de reactiv
selectată. Procesul de titrare în metoda de substituție se bazează pe definirea
unui punct de echivalență în prezența compușilor chimici instabili. Titrarea
pe restul (metoda inversă) este utilizată atunci când este dificil să selectați un
indicator și, de asemenea, când interacțiunea chimică este lentă. De exemplu,
în determinarea carbonatului de calciu, proba substanței este tratată cu un
exces de soluție de acid clorhidric titrat.
5. Valoarea analizei
Toate metodele de analiză titrimetrică presupun:
 determinarea exactă a volumului unuia sau a fiecăruia dintre substanțele
chimice care reacționează;
 prezența soluției titrate, datorită căreia se efectuează procedura de titrare;
 dezvăluind rezultatele analizei.
Titrarea soluțiilor este baza chimiei analitice, deci este important să se ia în
considerare operațiile de bază efectuate în timpul experimentului. Această
secțiune este strâns legată de practica de zi cu zi. Având în vedere absența
principalelor componente și impurități în materiile prime sau produsul, este
dificil să se planifice lanțul tehnologic în industria farmaceutică, chimică și
metalurgică. Elementele fundamentale ale chimiei analitice sunt folosite
pentru a rezolva probleme economice complexe.
6. Metode de cercetare în chimia analitică
Această ramură a chimiei este știința determinării componentei sau substanței.
Fundamentele analizei titrimetrice sunt metodele utilizate pentru experiment. Cu
ajutorul lor, cercetătorul face o concluzie cu privire la compoziția substanței,
conținutul cantitativ al părților individuale din ea. De asemenea, este posibil ca, în
cursul analizei analitice, să se evidențieze gradul de oxidare în care se află
constituentul substanței aflate în studiu. La clasificare metode de analiză chimie ia
în considerare ce fel de acțiune este de așteptat să fie efectuate. Pentru a măsura
masa sedimentelor rezultate, se utilizează o metodă gravimetrică de investigare.
Atunci când se analizează intensitatea soluției, analiza fotometrică este necesară.
Prin magnitudinea emfului prin potențiometrie se determină componentele
medicamentului testat. Curbele de titrare demonstrează clar experimentul curent.
7. Diviziunea metodelor analitice
Dacă este necesar, chimia analitică utilizează metode fizico-chimice, clasice
(chimice) și fizice. Prin metode chimice este obișnuit să se înțeleagă analizele de
tip titrimetric și gravimetric. Ambele metode sunt clasice, bine dezvoltate,
utilizate pe scară largă în chimia analitică. Metodă de greutate (gravimetrică)
implică determinarea masei substanței dorite sau a componentelor sale
constitutive, care sunt izolate în stare pură, precum și sub formă de compuși
insolubili. Metoda volumetrică (titrimetrică) de analiză se bazează pe
determinarea volumului unui reactiv consumat printr-o reacție chimică luată
într-o concentrație cunoscută. Există o subdiviziune a metodelor chimice și
fizice în grupuri separate:
 optice (spectrale);
 electrochimice;
 radiometric;
 cromatografia;
 spectrometrie de masă.
8. Specificitatea cercetării titrimetrice
Această secțiune a chimiei analitice implică măsurarea cantității de reactiv care este
necesară pentru a efectua o reacție chimică completă cu o cantitate cunoscută de
substanță căutată. Esența tehnicii este aceea că un agent cu o concentrație cunoscută
se adaugă prin picurare la soluția substanței testate. Adăugarea acesteia continuă
până când cantitatea acesteia este echivalentă cu cantitatea de substanță detectabilă
care reacționează cu ea. Această metodă permite calcule cantitative de mare viteză în
chimia analitică.
Ca fondator al metodologiilor sunt considerați omul de știință francez Gay-
Lusaka. Substanța sau elementul definit într-o probă dată se numește substanța
care urmează a fi determinată. Printre acestia pot fi ioni, atomi, grupuri
functionale, radicali liberi legati. Reactivii se numesc gaze, lichide, solide, care
reacționează cu o anumită substanță chimică. Procesul de titrare constă în
turnarea unei soluții în alta cu amestecare constantă. O condiție obligatorie pentru
implementarea cu succes a procesului de titrare este utilizarea unei soluții cu o
concentrație stabilită (titrant). Pentru efectuarea calculelor, normalitatea soluției,
adică numărul de echivalenți gram ai substanței conținute în 1 litru de soluție.
Curbele de titrare sunt reprezentate după calcule.
Compușii sau elementele chimice interacționează între ele în cantități de greutate
bine definite, corespunzătoare echivalenților lor gram.
Variante de preparare a soluției titrate în conformitate cu proba de materie
primă Ca prima metodă de preparare a unei soluții cu o anumită concentrație
(un anumit titru), este posibil să se ia în considerare dizolvarea unei probe de
masă exactă în apă sau într-un alt solvent, precum și diluarea soluției
preparate la volumul necesar. Titrul reactivului obținut poate fi determinat din
masa cunoscută a compusului pur și din volumul soluției preparate. Această
tehnică este utilizată pentru a prepara soluții titrate ale acelor produse chimice
care pot fi obținute în formă pură, a cărei compoziție nu se schimbă prin
depozitare prelungită. Pentru a cântări substanțele folosite, ele folosesc bug-
uri cu capace închise. O astfel de metodă de preparare a soluțiilor nu este
adecvată pentru substanțele cu higroscopicitate crescută, precum și pentru
compușii care reacționează chimic cu monoxidul de carbon (4).
A doua tehnologie de preparare a soluțiilor titrate este aplicată la
întreprinderile chimice specializate, în laboratoare speciale. Se bazează pe
utilizarea compușilor solizi, puri, măsurați în cantități exacte, precum și pe
utilizarea soluțiilor cu o anumită normalitate. Așezați substanțele în fiole de
sticlă, apoi sunt sigilate. Acele substanțe care sunt în interiorul fiolelor de
sticlă se numesc fixanale. La efectuarea directă a experimentului, fiolele cu un
reactiv sunt rupte deasupra unei pâlnii care are un dispozitiv de perforare. Mai
mult, întreaga componentă este transferată într-un balon volumetric, apoi
volumul necesar de soluție de lucru este obținut prin adăugarea apei.
Un anumit algoritm de acțiuni este, de asemenea, utilizat pentru titrare. Bureta
este umplută cu soluția de lucru terminată la zero, astfel încât în ​partea
inferioară să nu existe bule de aer. Soluția care trebuie analizată este apoi
pipetată, apoi este plasată într-un balon conic. Adăugați câteva picături ale
indicatorului la acesta. Treptat, soluția de lucru se adaugă prin picurare din
biuretă în soluția preparată, urmată de o modificare a culorii. Când apare o
culoare stabilă, care nu dispare după 5-10 secunde, este evaluată finalizarea
procesului de titrare. Apoi continuați să calculați, să calculați volumul soluției
consumate cu o concentrație dată, să trageți concluziile experimentului.
 Concluzii

Analiza titrimetrică permite determinarea compoziției cantitative și calitative a

analitului. Această metodă de chimie analitică este necesară pentru diferite industrii,
este utilizată în medicină, farmaceutică. Atunci când se alege o soluție de lucru, este
necesar să se ia în considerare proprietățile sale chimice, precum și capacitatea de a
forma compuși insolubili cu substanța studiată.