Laborator 1

Solutii. Concentratia solutiilor. Prepararea unor solutii folosite in

medicina
Anul I Medicina Generala. Seria B
Obiective
1. Cunoasterea unitatilor de masura cu care opereaza laboratorul clinic de biochimie
2. Cunoasterea reactivilor de laborator si a ustensilelor folosite in laboratorul de
biochimie clinica
3. Insusirea unor calcule matematice cu care opereaza laboratorul clinic:
concentratii, solutii, dilutii.
4. Deprinderea manualitatii de cantarire, pipetare, masurarea exacta si aproximativa
a volumelor.
Scopul primar al laboratorului clinic de analize medicale este acela de a furniza rezultate
analitice precise si cu o acuratete foarte mare care sa faciliteze diagnosticul si tratamentul
pacientilor. Acest lucru este posibil doar daca medicul de laborator este pregatit sa
inteleaga conceptele fundamentale cu care opereaza laboratorul clinic si sa utilizeze in
mod corect echipamentul si tehnicile de laborator in vederea eliminarii oricarei erori
analitice ce poate sa conduca la un rezultat eronat.
Unitatile de masura
Rezultatul cantitativ al unei analize de laborator consta in doua componente principale:
valoarea (valoare numerica) analitului respectiv si unitatea de masura. Cel mai utilizat
sistem de unitati de masura in laboratorul clinic este Sistemul International de unitati (SI),
adoptat pe plan international in anul 1960 si care are la baza sistemul metric.
Cuprinde 7 unitati de baza, dintre care cele mai folosite sunt: lungimea- metru (m), masa
(Kg), cantitatea de substanta (mol).
SI utilizeaza prefixe standard care adaugate la unitatea de baza ne arata fractii zecimale
sau multiplii ai acelei unitati.

Cum exprimati 1ml in microlitrii?

Factor
10-18
10-15
10-12
10-9
10-6
10-3

prefix
atto
femto
pico
nano
micro
mili

Simbol
A
F
P
N

M
1

10-2
10-1
101
102
103
104
109
1012
1015
1018

Centi
C
deci
D
deka
Da
hecto
H
kilo
K
mega
M
giga
G
tera
T
peta
P
Exa
E
* Dupa Bishop, 2010

Rezultatele analizelor de laborator sunt cel mai adesea exprimate in concentratie de

substanta (mol/l) sau masa de substanta (mg/dl, mEg/l). Este recomandat sa se foloseasca
exprimarea concentratiei analitului in mol de solvat per volum de solutie, litrul fiind
utilizat ca referinta.
Reactivii si chimicalele de laborator.
Astazi, automatizarea metodelor de laborator a redus semnificati stocurile de substante
chimice utilizate si prepararea unor soltuii si substante de catre personalul laboratorului,
reducand astfel semnificativ hazardul si riscurile laboratorului de analize medicale.
Trusele de reactivi contin toti reactivii necesari gata preparati sau necesita doar simpla
adaugare a unor buffere sau apa in rectivii preambalati. Validarea metodelor folosite
necesita totusi utilizarea unor solutii numite calibratori sau solutii standard si a unor
seruri de control. Aceste slutii sunt denumite materiale de referinta.
Standardul reprezinta o substanta de puritate ridicata de concentratie cunoscuta riguros
masurata. Standardul este cantitatea de substanta la care ne raportam in vederea
determinarii acelei substante intr-o proba cu concentratie necunoscuta.
Calibratorul sau standardul este folosit si in scopul etalonarii si calibrarii analizoarelor
automate folosite in laborator. Pentru a ne asigura de corectitudinea calibrarii
analizoarelor folosim seruri de control cu concentratie a analitului riguros cunoscuta.
Serurile de control sunt materiale de referinta secundare a caror valoare se citeste
raportandu-ne la calibrator (referinta primara). Atat valoarea calibratorului cat si a serului
de control sunt cunoscute si precizate in documentele ce insotesc livrarea acestor
materiale.
Apa folosita in laboratorul clinic
La prepararea rectivilor utilizati in analizele de laborator se foloseste exclusiv apa
distilata , apa cu grad ridicat de puritate ce este obtinuta prin procesul de distilare si
purificata prin ultrafiltrare, osmoza inversa. La spalarea sticlariei de laborator se foloseste
apa deionizata ce este purificata prin trecerea prin coloane schimbatoare de ioni.

Sticlaria si instrumentarul de laborator folosite in volumetrie

Instumentarul de laborator include: pipete, sticlarie gradata (baloane cotate, pahare
berzelius, pahare erlenmeyer, cilindrii gradati), dispozitive de filtrare, eprubete,
vacutainere, tuburi eppendorf etc.
Sticlaria utilizata in volumetrie este reprezentata de pahare berzelius, erlenmeyer si
cilindrii gradati. Acesta se foloseste in scopul masurarii unor volume aproximative.
Metodele de laborator utilizate in diagnostic necesita volume riguros masurate pentru
care sunt folosite diferite tipuri de pipete.
Sticlaria de laborator utilizata pentru prepararea unor solutii care nu necesita volume
riguros masurate este inerta din punct de vedere chimic si termostabila.

Pahare Berzelius
Pahar Erlenmeyer
Cilindru gradat

Balon cotat

Tipurile de pipete sunt: pipete de transfer, pipete pentru masurare exacta a volumelor,
micropipete. Fiecare dintre acestea sunt mecanice, semiautomate si pana la roboti de
pipetare care pot controla procesul de pipetare in mod electronic cu ajutorul unui
computer.
Pipetele de transfer (pipete serologice) sunt utilizate pentru transferul unor volume
cunoscute de reactiv. Ele sunt gradate de la 1 la 50 ml si pot fi confectionate din sticla sau
plastic.

Pipete de transfer
tip Pasteur

Pipete serologice. Pipetor automat

(http://www.laboratoronline.ro)

Micropipetele sunt utilizate pentru masurarea unor volume de ordinul microlitrilor (1l =
0,001 ml) si sunt calibrate pentru a masura volume cuprinse intre 0,5 si 1000 l. Ele pot
avea un singur canal sau pot fi pipete multicanal.

Pipete automate. Monocanal si multicanal.

(http://www.laboratoronline.ro)

Solutii. Concentratia unei solutii

Analizele de laborator masoara concentratia unui analit intr-o solutie. Solutiile sunt
reprezentate in acesta situatie de sange, ser, urina, lichid cefalo-rahidian, lichide de
punctie.
O solutie reprezinta un amestec omogen de doua sau mai multe substante (solvat) care se
dizolva omogen intr-o alta subsanta numita solvent.
In laboratorul de biochimie clinica se masoara solvatul care poate fi solid sau gazos.

Concentratia procentuala reprezinta cantitatea de solvat care se gaseste dizolvata in

100ml solutie (concentratie procentuala masa/volum sau volum/volum) sau in 100g de
solutie (ex. Concentratie procentuala masa/masa). Se exprima de obicei in % si nu ia in
calcul masa moleculara a substantei.
Exemplu: atunci cand atat solvatul cat si solventul sunt lichide concentratia solutiei se
exprima ca volum/volum. Daca se dizolva 90 ml etanol in 100ml apa distilata se obtine o
solutie de alcool de concentratie 90%. Acesta concentratie se mai poate exprima ca
900ml/L.
Concentratia alcoolului in sange (alcoolemia) este analiza de laborator frecvent ceruta in
scop medico-legal sau medical (diagnosticarea intoxicatiei etanolice) si este exprimata de
obicei in g/l sau in mmol/L. Mai poate fi exprimata in procente: ex. O alcoolemie de
0,9% inseamna 0,9 g de alcool dizolvat in 100g de sange.
Un conducator auto prezinta la urgenta semnele consumului de alcool (roseata,
incetinirea reflexelor, tulburari ale acuitatii vizuale). Determinarea alcoolemiei in
laborator a indicat o concentratie de 100 mg/dl alcool pur in sange. Care este cantitatea de
alcool exprimata in mmoli/L?
!In Statele Unite ale Americii toleranta concentratiei de alcool in sange este 0,10%, in tari
precum Romania, toleranta este zero.
Concentratia molara (molaritatea) reprezinta numarul de moli de solvat ce se gasesc
dizolvati intr-un litru de solutie (mol/L sau mmol/L).
! De tinut minte: 1 mol de substanta este cantitatea de substanta numeric egala cu masa
moleculara a substantei respective exprimata in grame.
Mol = masa (g)/masa moleculara (g)
Concentratia molala (molalitatea) reprezinta numarul de moli de solvat ce se gasesc
dizolvati intr-un kilogram de solutie (mol/Kg).
Un exemplu il reprezinta osmolaritatea unei solutii in care concentratia solvatului este
raportata la masa de solutie si este exprimata in mmol/Kg sau mOsm/Kg.
! De tinut minte: Solutia de NaCl 0,9% (9) este folosita in medicina ca si solutie
izotona (are aceeasi osmolaritate cu cea a plasmei) in vederea reechilibrarii hidroelectrolitice. Se mai numeste in termeni medicali solutie salina (ser fiziologic).
Concentratia normala (normalitatea) reprezinta numarul de echivalenti gram per litru
de solutie (Eg/L). Echivalentul gram reprezinta masa moleculara exprimata in grame
impartita la valenta elementului respectiv.

In medicina echivalentul gram a fost utilizat in vederea exprimarii concentratiei

electrolitilor in plasma, astazi se recomanda exprimarea in mmol/L (Tietz, 2010).
Notiunea de dilutie
Dilutia reprezinta proportia dintre o substanta mai concentrata (numita de obicei solutie
stoc) si proportia de diluent (de obiecei mai putin concentat decat solutia stoc). Raportul
dintre cantitatea solutiei stoc si cantitatea de solutie finala reprezinta factorul de dilutie.
! De retinut: relatia dintre concentratia substantei si factorul de dilutie este de invers
proportionalitate. Cu cat factorul de dilutie este mai mare cu atat concentratia este mai
mica.
Atunci cand este necesar sa preparam o dilutie simpla, trebuie sa hotaram care este
volumul total necesar din respectiva solutie si care este volumul solutiei stoc ce trebuie
amestecat cu diluent pentru a obtine volumul dorit de solutie finala.
Metoda rapida de a afla cantitatea de solutie stoc necesara si cantitatea de diluent care
terbuie adaugata pana la volumul final al solutiei se obtine aplicand regula:
(V1)(C1)=(V2)(C2)
Preparati o solutie de glucoza 5% avand la dispozitie o solutie stoc de glucoza 20%.
Precizati cate parti de solutie stoc si cate parti de apa trebuie sa folositi pentru a obtine un
volum final de 500 ml glucoza 5%. Care este factorul de dilutie?
Precizati care este concentratia reala glucozei unui pacient daca ati lucrat cu un factor
de dilutie al serului de 1/5 si ati obtinut o valoare de 60 mg/dl?
Dilutiile seriale
Dilutiile seriale reprezinta diluitii multiple progresive ale unei solutii mai concentrate
(solutie stoc). Pentru a prepara dilutii seriale dintr-o anumita substanta trebuie sa stabilim
care este volumul final din fiecare dilutie pe care vrem sa obtinem si care este factorul de
dilutie dorit. Prima dilutie se prepara in acelasi mod ca si dilutia simpla, restul dilutiilor
progresive se face utilizand dilutia anterioara si diluent.
Preparati 3 dilutii seriale cu factor de dilutie 2 ale unei probe de ser recoltat de la
pacient folosind apa distilata. Precizati care este factorul de dilutie al fiecarei dilutii
obtinute.

Bibliografie
1. Carl Burtis, Edward Ashwood, David Bruns. Tietz. Fundamentals of clinical
chemistry. Editia a6a. Editura Elsevier. 2008.
2. Michael Bshop, Eduard Fody, Larry Schoeff. Clinical Chemistry. Tehniques,
principles, Corelations. Editia a6a. Editura Lippincott, 2010.