Apa – noțiuni

generale
 Apa este un lichid inodor, insipid și incolor, de cele mai multe ori, sau ușor
albăstrui sau chiar verzui în straturi groase. Apa este o substanță absolut
indispensabilă vieții, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai
universali solvenți. Apa este un compus chimic al hidrogenului și al oxigenului,
având formula chimică brută H2O. Apa este una din substanțele cele mai răspândite
pe planeta Pământ, formând unul din învelișurile acesteia, hidrosfera.
 Metode de analiză a apelor

Tehnicile moderne de analiză a apelor uzate sunt continuu dezvoltate, cu scopul

de a creşte sensibilitatea şi a scădea limita de detecție, precum și pentru
îmbunătățirea preciziei și acurateței. Dezvoltarea de echipamente de caracterizare cu
sensibilitate deosebit de ridicată a permis în ultimul deceniu identificarea poluanţilor
în urme (părţi pe miliard) şi monitorizarea acestora şi a dus la extinderea listei de
compuşi poluanţi şi/sau toxici, prin includerea unor compuşi periculoşi la
concentraţii extrem de scăzute, nedetectabile anterior din lipsă de aparatură.
 Costul analizelor este determinat de reactivii utilizați şi de aparatura necesară
care este operată de personal specializat.
În Tabelul 4 sunt prezentate metodele de analiză cele mai des utilizate pentru
evaluarea câtorva parametri uzuali de calitate a apei.
 Tabelul 4 Metode de analiză utilizate pentru determinarea
parametrilor de calitate
ai apelor.
Parametrul Meteode de analiză
Sodiu Gravimetric, spectroscopic
Calciu Titrimetric, gravimetric, spectroscopic
Magneziu Titrimetric, gravimetric, spectroscopic
Fier Colorimetric, titrimetric, spectroscopic
Bariu Turbidimetric, spectroscopic
Stronțiu Spectroscopic
Clorură Titrimetric
Sulfat Turbidimetric, gravimetric
Bicarbonat Titrimetric
Carbonat Titrimetric
pH Potenţiometric, colorimetric, hârtie de pH
Bacterii Cultură, microscopic
Solide în suspensie Gravimetric
Turbiditate Turbidimetric
Oxigen dizolvat Potenţiometric, titrimetric, colorimetric
Dioxid de carbon Titrimetric
Sulfuri totale Colorimetric, titrimetric
Uleiuri Colorimetric, spectroscopic, gravimetric
Total solide dizolvate Gravimetric, conductometric
Gravimetria
 Metodele gravimetrice sunt printre cele mai uzuale metode standardizate deși
acestea au fost înlocuite cu metode volumetrice și instrumentale. Metodele
gravimetrice au devenit din ce în ce mai exacte datorită posibilității de cântărire la
balanțe analitice de mare precizie.

Scopul analizei gravimetrice este de a determina concentrația unui component A

dintr-o anumită probă de apă.
 Rezultatul se determină pe baza a două cântăriri
 precise, conform ecuației:
 Unde:
 A = conținutul procentual al componentului (sau speciei) A prezent inițial, %;
 mA = masa de component A, mg;
 m0 = masa inițială a probei (determinată stoechiometric), mg;
 a = masa substanței cântărită după precipitare și uscare, mg;
 f = factorul stoechiometric.
 Titrimetria
Titrimetria sau volumetria este o metodă de determinare a concentraţiei
(cantității) de constituent analizat, prin măsurarea volumului de soluție de reactiv de
concentrație cunoscută (soluție standard), consumat în reacția cantitativă cu un
volum cunoscut în care este dizolvat compusul de analizat. În volumetrie, soluția de
reactiv se adaugă în proporție stoechiometrică (echivalentă).
 Pentru a efectua o titrare:
 Biuretele se fixează într-un stativ în poziţie verticală. Biuretele cu tub de cauciuc
se folosesc pentru măsurarea volumelor de soluţii alcaline sau alte soluţii care nu
distrug cauciucul. Cu biuretele cu robinet de sticlă se pot măsura orice fel de
soluţii cu excepţia acelora cu caracter alcalin.
 Umplerea biuretelor se face pe la partea superioară, folosind un pahar Berzelius
de 25 – 50 mL şi o pâlnie de laborator. Umplerea se face pâna deasupra cotei
zero;
 Se evacuează bula de aer din ciocul biuretei;
 Se aduce biureta la cota zero sau la altă cotă de la care se va începe titrarea. Se
notează această cotă;
 Se efectuează titrarea până la punctul de echivalenţă;
 La sfârşitul titrării se citeşte cota la care a ajuns lichidul în biuretă.
 Spectroscopia
Metodele spectrometrice se bazează pe interacţia mediului de analizat cu
radiaţia electromagnetică.
Spectroscopia de emisie implică excitarea probei în flacără sau în plasmă,
urmată de emisie de radiaţie cu lungimi de undă specifice speciilor de analit.
Spectroscopia de absorbţie, mult mai des utilizată, permite analiza speciilor de
analit prin identificarea lungimii de undă a radiaţiei absorbite (analiza calitativă) şi a
cantităţii de radiaţie absorbită (analiza cantitativă).
 Turbidimetria
Turbidimetria este o metodă de analiză a sistemelor heterogene, bazată pe
capacitatea unei particule solide de a împrăștia lumina şi este influențată de
dimensiunea, culoarea, forma și indicele de refracție ale particulelor, precum și de
indicele de refracție al mediului de dispersie. Cauza principală a turbidităţii în ape
este prezenţa speciilor coloidale, a suspensiilor şi a microorganismelor.
Turbiditatea este corelată în cele mai multe cazuri cu conținutul de solide în
suspensie iar măsurătorile de turbiditate conduc la obținerea curbelor de distribuție
ale particulelor în suspensie.
 Turbiditate se exprimă în grade de turbiditate. Unităţile de turbiditate sunt
definite standardizat pentru o concentraţie a apei de analizat diluată 1:1 cu apă pură
iar calibrarea este recomandată cu formazină sau cu caolin. Unităţile poartă
denumiri diferite şi echivalente: unităţi Jackson de turbiditate (JTU), unităţi
nefelometrice de turbiditate (NTU) sau unităţi de turbiditate cu formazină (FTU).
O metodă simplă de estimare a turbidităţii apei din lacuri sau râuri este discul
Secchi cu diametrul de 0,2 m, de culoare albă sau cu cadrane alternante albe şi
negre. El este legat de o frânghie având marcate punctele de măsurare a adâncimii şi
se imersează în apă măsurând adâncimea până la care mai este vizibil. Adâncimea
Secchi este invers proporţională cu turbiditatea şi variază între câţiva centimetri
pentru ape tulburi şi câţiva metri pentru ape limpezi.
 Aparatele bazate pe măsurătorile electronice implică transmisia, reflexia sau
refracţia luminii. Valorile mari ale turbidităţii se estimează prin evaluarea
transmisiei luminii. Echipamentele corespunzătoare pot fi absorbtiometru, bazat pe
transmisia luminii prin probă, nefelometru bazat pe dispersia la 90˚ a luminii prin
probă sau aparate bazate pe reflexie.
Buletin de analiză a apei