• Curs 1

• Chimie analitica
• F II-sem. I
• Coordonator curs:
Prof. Univ. Dr. Chim. Farm. Maria Cioroi
 OBIECTUL CHIMIEI
ANALITICE CANTITATIVE
Obiectul chimiei analitice constă în stabilirea bazelor
teoretice şi practice ale metodelor de analiză chimică,
care furnizează informaţii calitative, semicantitative şi
cantitative despre compoziţia elementară, funcţională
şi structurală a oricărui compus natural sau sintetic.
• Analiza chimică poate fi definită ca fiind un ansamblu de metode:
• - metode de identificare (identificare anioni, cationi, radicali liberi,
particule elementare, etc.),
• - metode de dozare (gravimetrice, volumetrice, electrometrice,
optice, cinetice, enzimatice, radiochimice)
• - metode de separare (distilare, extracţie cu solvenţi, schimbători de
ioni, electroforeza, cromatografie pe hârtie, pe strat subţire,
cromatografie de gaze, cromatografie de lichide, electroforeză etc.).
• Analiza chimică calitativă se ocupă de identificarea elementelor,
grupelor de atomi (ioni) care există într-o substanţă naturală, produs
artificial sau sintetic.
• Analiza chimică cantitativă are drept scop determinarea cantităţii din
fiecare component prezent în substanţa analizată.
• Având în vedere cele două tipuri de analiză chimică (calitativă şi
cantitativă), chimia analitică poate fi divizată în două ramuri:
• chimia analitică calitativă
• chimia analitică cantitativă
• Chimia analitică cantitativă are ca scop determinarea proporţiei
diferitelor elemente din substanţa de analizat sau diferitelor
substanţe din amestecul de analizat, prin metode de analiză
cantitativă.
 TIPURI DE METODE ANALITICE
• Metodele analitice pot fi împărţite în metode chimice
şi metode instrumentale.
• Metodele chimice se bazează pe diferite operaţii chimice,
folosind sticlăria de laborator formată din aparate simple. In general,
în metodele chimice se măsoară masa sau volumul.
•
• Metodele instrumentale implică utilizarea unui echipament mult mai
complicat, bazat pe principii electronice, optice sau termice. In
aceste cazuri, se măsoară diferite proprietăţi (electrice, optice,
termice), corelate cu compoziţia probei. Cele mai bune rezultate ale
unei analize se obţin prin folosirea tehnicilor chimice cuplate cu
tehnicile instrumentale.
•
• In chimia analitică cantitativă există patru tipuri
principale de metode de analiză:
• 1. analiza gravimetrica,
• 2. analiza volumetrica,
• 3. analize electrometrice,
• 4. analize de separare.
 Efectuarea reactiilor
• La scara macro reacţiile se efectuează în eprubete obişnuite (macro)
sau vase (pahare Berzelius, Erlenmeyer), iar precipitatele se
separă prin filtrare.
• La scară micro, reacţiile se desfăşoară pe hârtie de filtru,
eprubetă de centrifugă sau pe placă microscopică, iar precipitatele
se pot separa prin centrifugare.
• La scară submicro reacţiile se efectuează în tuburi capilare cu
observare microscopică.
• La scară semimicro se folosesc ustensilele de la scara macro dar cu
dimensiuni reduse.
• Alegerea metodei de analiză se face în funcţie de domeniul de
concentraţie, precizia şi sensibilitatea cerută, selectivitatea şi
rapiditatea.
• In functie de concentraţia (cantitatea) substanţei din proba de
analizat, metodele de analiza sunt:
• macroanalize(100 mg)
• microanalize (1 mg)
• semimicroanalize (0,001 mg = 1 μg)
Tabel – Indicarea cantităţii relative a componentelor dintr-o probă
de analizat

Raportul Notarea Observaţii

în valoare absoluţă %
1:100 10-2 1 % la sută
1:103 10-3 10-1 %o, ppt parts per thousand
1:106 10-6
10-4
ppm *
parts per million
9
1:10 10-9 10-7 ppb* parts per billion

* ppm = μg/mL; ** ppb = 10-3μg/mL; 1μg= 10-6g;

 Clasificarea componentilor

• Componenţii prezenţi în proba de analizat pot fi

componenţi principali, dacă sunt în cantităţi mai mari de
1%, componenţi secundari dacă sunt în cantităţi
cuprinse în domeniul 1% şi 0,01%. Componenţii
principali şi componenţii secundari se numesc
macrocomponenţi.
• Componenţii prezenţi, în proporţie mai mică de 0,01% se
numesc microcomponenţi sau urme.
• Cantitatea relativă a unui component nu este totdeauna
şi un indiciu pentru importanţa acelui component.
• De exemplu, microelementele cu rol important pentru
plante se găsesc în cantităţi de ordinul ppm, prezenţa în
cantităţi mai mari având efect fitotoxic.
Aplicaţiile chimiei analitice
în numeroase domenii de activitate:
• industria extractivă (cărbuni, minereuri feroase şi neferoase, săruri
etc.);
• industria chimică anorganică şi organică;
• metalurgie şi siderurgie;
• industria textilă, pielărie, încălţăminte;
• industria alimentară;
• industria medicamentelor;
• domenii de activitate biologică;
• medicină şi toxicologie judiciară;
• laboratoare pentru studiul mediului înconjurător.

Cercetători chimişti din ţara noastră care au lucrat în

domeniul chimiei analitice se numără: Petru Poni (a
înfiinţat primul laborator de chimie analitică), G.G.
Longinescu, Gheorghe Spacu,
R. Cernătescu, Raluca Ripan, C. Liteanu şi alţii.
 Metoda gravimetrică
Gravimetria
• Gravimetria este un procedeu analitc cantitativ
care se bazează pe cântărirea substanţei de analizat
obtinută prin precipitare, electrodepunere sau după
un proces de volatizare (descompunere termică sau
pierderea substanţelor volatile din constituţia probei).
• Prin volatizare se înregistrează o diferenţă de
greutate, descompunere termică, eliminarea apei de
cristalizare.
• Precipitarea este procedeul analitic de separare
a unui component dintr-un mediu, sub forma unei
substanţe insolubile în acel mediu.
• Electrodepunerea este procesul prin care se
poate separa elementul dorit, dintr-un mediu de
reactie, pe un electrod, prin trecerea curentului
electric în sistemul studiat.
• Metode volumetrice
• Metodele volumetrice cuprind procedeele bazate pe măsurarea
volumelor unei soluţii de reactiv a cărei concentraţie este cunoscută
si care se adauga probei de analizat într-o anumită proporţie,
corespunzatoare relaţiilor stoechiometrice ce se stabilesc în reacţia
chimica dintre speciile chimice studiate.
• Operaţia cea mai importanta din analiza volumetrică poartă numele
de titrare.
• Titrarea constă în adăugarea unei soluţii de reactiv de concentraţie
cunoscută (soluţie titrată) peste soluţia de analizat (proba) de
concentraţie necunoscută.
•
• Operaţia de titrare se realizează cu biureta. Biuretele sunt de mai
multe feluri; după capacitate acestea sunt macrobiurete(100 mL, 50
mL, 25 mL, 10 mL) şi microbiurete(volume mai mici de 10 mL şi
anume 1, 2, 3, 5 mL). Pentru microanalize se folosesc biurete
automate şi pipete automate.
• Titrarea necesită folosirea unei metode adecvate pentru
determinarea punctului în care reacţia este completă conform legii
echivalenţilor (punctul de echvalenţă).
 Tipuri de titrari
• Există patru tipuri de titrări volumetrice, în funcţie de tipul de reacţie:
• 1) titrare acid-bază: se bazează pe reacţia de neutralizere;
• 2) titrare oxidant-reducator: se bazează pe reacţia cu transfer de
elecroni;
• 3) titrare prin precipitare: se bazează pe reacţia de precipitare a unui
component cu ajutorul unui reactiv adecvat;
• 4) titrare chelatometrică: se bazează pe reacţia cu schimb de liganzi
- cu formare de combinaţii complexe.
• Calculele chimice în analiza volumetrică se bazează pe legea
echivalenţilor chimici care spune că substanţele reacţionează în
cantităţi proporţionale cu echivalenţii lor chimici.
• Într-o reacţie stoechiometrică de tipul: A + B = Produşi,
• un echivalent de reactant A va reacţiona cu un echivalent de
reactant B.
• Reacţia chimică va implica întotdeauna un număr egal de
echivalenţi chimici, chiar dacă unul din ractanţi este în exces.
 ANALIZA GRAVIMETRICĂ
Variante de analiză gravimetrică aplicate în laborator
a) Creşterea masei unei instalaţii analitice capabile să absoarbă o substanţă gazoasă rezultată din
proba cântărită supusă analizei
• Poate fi dozat carbonul din substanţele anorganice(carbonaţii) supuse calcinării sau substanţele
organice supuse combustiei şi absorbit cantitativ pe CaO trecând în CaCO3. Hidrogenul se poate
determina din substantele organice prin combustia acestora când se obţine H2O care este
absorbită intr-o instalaţie cu CaCl2 care se hidratează la CaCl2. H2O.
b) Pierderea de masă a substanţei analizate
• Proba iniţial cântărită se supune descompunerii termice când se pot volatiliza produşi ca: H2O,
CO2, NH3, SO2 etc. Recântărindu-se după terminarea descompunerii, proba de analizat va avea
o greutate mai mică, astfel prin diferenţă se determină cantitativ gazul rezultat. Exemple:
determinarea apei de cristalizare din cristalohidraţi, descompunerea substanţelor anorganice,
determinarea umidităţii solului, materialelor vegetale şi animale.
• c) Creşterea masei catodului
• Se realizează electroliza cantitativă în soluţie apoasă a unei substanţe de analizat. Cationul de
analizat se depune pe elctrod în prelabil cântărit. La sfârşitul procesului de electrodepunere se
recâtăreşte electrodul şi prin diferenţă se obţine cantitatea de cation analizat, obţinut sub formă de
metal pur. Deoarece potenţialele de descompunere a cationilor sunt diferite în cazul amestecurilor
de cationi se recomandă fixarea densitatăţii de curent şi tensiunea la care trebuie lucrat pentru o
separare electrogravimetrică cantitativă totală.
• d) Cântărirea produsului de reacţie insolubil
• Soluţia de analizat ce conţine cation, anion sau fucţie organică, se precipită total cu exces de
reactiv precipitant, rezultând un precipitat tip hidroxid, sare sau combinaţie complexă insolubilă.
Urmează filtrarea, spălarea, uscarea şi calcinarea precipitatului(atunci când este cazul) până la
greutate constantă, după care urmează cântărirea la balanţă analitică şi efectuarea calculului
analitic.