OPORTUNITĂŢI ÎN MESERIA DE :

- Tehnician ecolog şi protecţia

calităţii mediului
 Tehnician ecolog şi protecţia calităţii
mediului
 Factorii de mediu sunt:
 Apa
 Aerul AER

Solul
Efectele poluării se
răsfrâng asupra:
 sănătăţii oamenilor,
 atmosferei,
 plantelor,
APA SOL
 animalelor,
 construcţiilor
 etc.
 Tehnician ecolog şi protecţia calităţii
mediului

Monitorizarea
factorilor de mediu
prin analize de:
-Apă
-Aer
-Sol
 Tehnician chimist de laborator

 Determinarea calității

 Materiilor prime
 Produselor intermediare
 Produselor finite
 Determinarea unor indicatori fizici şi
chimici
1. Determinarea indicatorilor fizici:
- pH;
- turbiditate
2. Determinarea alcalinităţii şi acidităţii
3. Determinarea regimului de mineralizare:
- Ca2+, Mg2+, Cl-
- duritate totală, temporară, permanentă
4. Determinarea suspensiilor totale
Determinarea turbidităţii

 Determinarea cantitativă a
turbidităţii se realizează în
laborator cu turbidimetrul
sau spectrofotometrul.
 Determinarea turbidităţii
cu turbidimetrul are la
bază efectul Tyndall
conform căruia apa tulbure
devine strălucitoare dacă
este traversată de un
fascicul luminos, datorită
faptului că particulele în
suspensie difuzează
lateral o parte din razele
luminoase.
 Măsurarea pH-ului

Măsurarea pH-ului unei soluţii poate fi realizată în

mai multe moduri:
 Calitativ, pH-ul se determină folosind hârtia
indicatoare de pH sau soluţii de diferiţi indicatori
acido-bazici.
 Cantitativ, măsurarea cu exactitate a pH-ului se
realizează cu ajutorul electrozilor potenţiometrici.
Cu aceşti electrozi se urmăresc pur şi simplu
schimbările de tensiune cauzate de schimbarea
activităţii ionilor de hidrogen din soluţie.
Măsurarea pH-ului folosind pH-metrul
portabil
 Determinarea suspensiilor din apă

 Determinarea conţinutului de particule în

suspensie , presupune separarea acestora prin
filtrare sau centrifugare, urmată de uscarea şi
cântărirea reziduului până la masă constantă
 Determinarea alcalinităţii
 Principiul determinării alcalinităţii constă în
neutralizarea unei cantităţi din apa de analizat cu
un acid diluat în prezenţa de indicator acido-
bazic(metiloranj).

înainte de titrare la echivalenţă după echivalenţă

 Determinarea acidităţii

 Determinarea acidităţii se bazează pe

neutralizarea unei probe din apa de analizat cu o
bază în prezenţă de indicator (fenolftaleină).

Înainte de titrare Punctul final al

titrării
 Determinarea ionilor de calciu

 Titrarea ionului de calciu cu soluţie de complexon

III în prezenţa indicatorului murexid

Înainte de titrare Punctul final al titrării

 Determinarea ionilor de magneziu

 Virajul culorii la titrarea ionului de magneziu cu

soluţie de complexon III în prezenţa indicatorului
negru eriocrom T.

Înainte de titrare La finalul titrării

 Determinarea clorurilor
 Ionul clorură prezent în apă se determină prin
metode volumetrice bazate pe reacţii de
precipitare. Ionul Cl- reacţionează cu AgNO3 în
mediu neutru pentru a forma clorura de argint
insolubilă. Ca indicator este folosită soluţia de
cromat de potasiu. Apariţia culorii cărămizii a
cromatului de argint va indica punctul final al
titrării.

Înainte de titrare Sfârşitul titrării

 Determinarea durităţii

Duritatea este dată de totalitate sărurilor de calciu şi magneziu din

apă;
 Determinarea experimentală:
- temporară: titrarea unei probe de apă de volum cunoscut cu o
soluţie de acid tare de concentraţie şi factor de corecţie cunoscute
în prezenţă de metiloranj
- totală: titrarea unei probe de apă de volum cunoscut cu o
soluţie de EDTA de concentraţie şi factor de corecţie cunoscute în
mediu bazic şi în prezenţă de negru eriocrom T)
- permanentă: prin diferenţa dintre duritatea totală şi cea
temporară
 Exprimarea durităţii: grade de duritate
(1 grad german=10mg CaO/l apă)
Vă mulţumesc pentru atenție!