1.

Turbidimetria şi nefelometria sunt metode optice de analiza ce se bazeaza pe fenomenele de

absorbtie/difuzie ce au loc la trecerea luminii printr-o solutie opalescenta (tulbure).
Turbidimetria se utilizeaza in cazul solutiilor dense, astfel lumina este puternic difuzata.
Legea care sta la baza turbidimetriei este legea Lambert-Beer, iar turbiditatea (S) se defineste ca:
I0
S  log
I

Nefelometria se bazeaza pe masurarea cantitatii de lumina difuzata, de suspensii solide in lichide sau
gaze. Determinarile nefelometrice si turbidimetrice trebuie sa respecte urmatoarele conditii:
Suspensiile sa fie insolubile
Particulele sa aiba aceeasi marime si sa fie stabile
pH-ul solutiilor sa nu se schimbe

Nefelometru electronic:
Turbidimetrul cu fascicul luminos

3.Spectroscopia Raman are aplicaţii în farmaceutică, chimie, biochimie, arheologie, istoria artei,
industria pigmenţilor, chimia alimentelor, semiconductori, explozivi, medicină legală. Efectul Raman
este rezultatul interacţiunii între radiaţia electromagnetică şi materie. La iradierea unei substanţe
lichide cu lumină monocromatică, provenită de la o sursă laser sau de la altă sursă monocromatică, au
loc următoarele fenomene:
Cea mai mare parte a radiaţiei traversează soluţia
O mică parte din radiaţia incidentă este împrăştiată în toate radiaţiile, dar mai păstrează frecvenţa
radiaţiei incidente.
Avantaje:
Este nedistructivă
Nu necesită pregătirea probelor
Poate fi folosită în egală măsură pentru determinări la lichide şi la solide
Măsurătorile nu sunt influenţate negativ de prezenţa apei
Analizele pot fi efectuate prin sticlă sau învelişuri polimerice
Înregistrarea spectrului se face în câteva secunde
Dezavantaje:
Nu poate fi folosită la analiza metalelor şi aliajelor
Sunt necesare detectoare performante
CROMATOGRAFIA
Analiza cromatografica include mai multe metode de separare si totodata de analiza a componentilor
amestecului din proba.
Separarea speciilor chimice dintr-un amestec se petrece în coloana cromatografica, piesa cheie a
întregii metode. Faza mobila,– se scurge continuu, cu viteza constanta, prin interstitiile fazei
stationare, adeseori poroase, provoacă migrarea, cu viteze diferite, a celor n componenti ai amestecului
de separat de-a lungul coloanei
4. CROMATOGRAFIA DE GAZE
Prin cromatografie de gaze pot fi anlizate toate amestecurile de lichide gaze sau solide care pot fi
trecute sau există în stare gazoasă şi care nu se descompun la încălzire în alte specii chimice. Modul
cel mai uzual de analiză este acela în care amestecurile supuse analizei sînt în stare lichidă din care
sînt aduse în stare gazoasă prin evaporare.

Schema de principiu a unui gazcromatograf. 1-butelie de gaz purtător 6- seringă de injecţie

pentru substanţe de analizat în stare iniţială lichidă, 7-dispozitiv de evaporare rapidă , 8-cuptor
termostatat de încălzire, 9- coloană cromatografică tubulară, 10- detector, 11- amplificator electronic,
12- sistem electronic de achiziţie prelucrare şi afişare date, 13 – calculator
5.Detectorul de ionizare cu flacără
Schema de principiu a detectorului gazcromatografic de tip FID. 1-arezător, 2-flacără de hidrogen, 3,4-
electrozi colectori de electroni, 5 – amplificator electronic, 6- sistem electronic de prelucrare şi
afişare
Detectorul de ionizare cu flacără este un detector folosit pentru substanţe organice ( hidraţi de
carbon) ce are aplicaţia de bază la cromatografele de gaze deoarece îmbină o sensibilitate ridicată
cu robusteţea. Un detector de ionizare cu flacără este de cca 1000 ori mai sensibil decît un detector de
conductivitate termică. Alte domenii de aplicare ale acestui detector sînt la supravegherea apelor
privind prezenţa de hidrocarburi volatile precum şi la supravegherea poluării atmosferei şi a aerului
din spaţii interioare cu hidrocarburi gazoase
6.CROMATOGRAFIA DE LICHIDE
Cromatografia de lichide de înaltă performanţă ( engl. HPLC - High Performance Liquid
Chromatography ) cunoscută în literatură şi sub denumirea de cromatografie de înaltă presiune (High
Pressure Liquid Chromatography) este metoda cromatografică cea performantă şi este folosită în
separarea şi identificarea calitativă şi cantitativă a substanţelor din amestecuri lichide. Separări şi
analize de substanţe imposibul de realizat prin alte metode pot fi realizate uşor prin HPLC.
Pe de altă parte la această tehnică pot fi făcute şi multe greşeli. Acesta este motivul pentru care este
nevoie de o experienţă practică bogată dar şi de cunostiinţe stiinţifice fundamentale. Avînd în vedere
că atît în cromatografia de gaze (GC) cît şi in cromatografia de lichide HPLC starea de agregare
iniţială a probelor este cea lichidă trebuie luată decizia asupra metodei cromatografice folosite pentru
acel amestec.
la cromatografia de gaze proba trebuie adusă în stare gazoasă prin încălzire fără ca această operaţie să
ducă la distrugere integrităţii moleculare a speciei anlizate , in practică numai cca 20 % din speciile
moleculare îndeplinesc această condiţie
la cromatografia de gaze detectorii au universalitate mai mare şi au limite de detecţie mai bune decît la
cromatografia de lichide
La cromatografia HPLC faza mobilă purtătoare denumită "Eluent" împreună cu substanţele lichide de
analizat este pompată cu ajutorul unei pompe printr-o coloană cromatografică de separare ce conţine
faza staţionară. În mod obişnuit înaintea coloanei de separare propriu zise se cuplează o pre - coloană
de separare pentru reţinerea impurităţilor, coloană care este sensibil mai ieftină decît coloana de bază.
O coloană de separare într-un cromatograf HPLC are lungimea cuprinsă între 5 şi 30 cm iar debitul
de fază mobilă este cuprins între 1-5 ml/min.
comportarea speciilor moleculare polare sau ionizabile au o comportare cromatografică
necorespunzătoare în gazcromatografie ca urmare analiza lor trebuie făcută in cromatografie lichidă
 Schema de principiu a unui cromatograf de lichide. 7,8- recipiente cu
solvent, 9- filtru, 10-pompă cu sistem de gradient, 11-sistem de măsurare a presiunii şi a debitului, 12-
sistem de introducere probă, 13,14-injector, 15-precoloana cromatografică, 16, 17 regulatoare de
presiune si debit, 18-coloană cromatografică, 19- incinta de termostatare a coloanei, 20-detector, 21-
preamplificator electronic, 22-sistem de achiziţie şi prelucrare date, 23-calculator electronic
7.Detectoare spectrofotometrici în UV-VIS
Acest grup de detectori sunt cei mai folositi detectori pâna în prezent, atât în LC, cât si în HPLC.
Pentru a putea fi utilizati, compusii separati cromatografic trebuie sa fie colorati - adica sa absoarba
lumina pe domeniul de lungimi de unda al detectorului. Pe de alta parte, eluentul trebuie sa fie practic
transparent pentru acelasi domeniu spectral. Legea fizica pe baza careia functioneaza acesti detectori
este legea Lambert-Beer (A=elC). Deci unitatile vor fi unitati de absorbanta, adimensionale.
Se pot distinge si în cazul acestei clase de detectori mai multe tipuri de detectoare:
Detectoare monocromatice au fost primii utilizati, fiind mai ieftini deoarece lucreaza doar la o lungime
de unda. Modelul cel mai raspândit se compune dintr-o sursa luminoasa cu deuteriu sau cu vapori de
mercur, un monocromator care separa un domeniu îngust (de ex. linia 254nm a mercurului) si un
detector.
Detectoare policromatice mai frecvent utilizaţi în cromatografele HPLC moderne permit si selectarea
lungimii de unda la care se lucrează, dar chiar pot înregistra electronic absorbanta celulei la mai multe
lungimi de unda simultan. Acest mod de lucru da o mai mare siguranţa analizei, în sensul ca permite
stabilirea purităţii, adică daca picul constituie un semnal dat de o singura substanţa sau de un amestec
(ceea ce se cunoaşte sub numele de stabilirea purităţii picului).
8.Etapele analizei electrofoterice
Injectarea probei
• Proba nu este mai mare de 100 nl (10 – 20 μl în HPLC), introducerea se face
hidrodinamic sau electrocinetic.
Condiţiile de separare
• Capilarul este confecţionat din silice topită, inert chimic, transparent pentru spectrul
UV şi vizibil. Flexibil, robust şi ieftin. Tensiunea câmpului şi amperajul V 10 – 30 kV, 100 – 500
V/cm, A până la 300 μA.
10. Titrarea amperometrică
Reprezintă o metodă de analiză electrochimică bazată pe măsurarea intensităţii curentului de difuziune
ca urmare a transformărilor chimice ce au loc la adăugarea unui reactiv adecvat. La transformarea
întregii cantităţi din specia de analizat are loc o schimbare bruscă a variaţiei intensităţii curentului de
difuziune. Variaţia concentraţiei ionului de dozat în timpul titrării este urmărită prin variaţia curentului
de difuziune măsurat prin intermediul unui microelectrod adecvat al cărui potenţial este menţinut
constant în tot timpul titrării la o valoare convenabilă în domeniul curentului de difuziune.
După cum substanţa de dozat, reactivul sau ambele se reduc sau se oxidează pe microelectrod la
potenţialul ales, se obţin diferite curbe de titrare.

Deoarece toate curbele prezintă puncte de inflexiune surprinderea sfârşitului titrării se poate realiza cu
precizie ridicată prin derivata a doua a funcţie amperometrice.
Aparatura folosită pentru titrarea amperometrică este o aparatură simplă, constând dintr-o sursă
electronică în măsură să asigure ciclului celulei electrochimice un curent cunoscut şi constant.
Electroforeza capilara
Electroforeza capilară, numită datorită performanţelor sale şi electroforeză capilară de mare
performanţă (HPCE – high performance capillary electrophoresis), realizează separarea electroforetică
pe o capilară foarte îngustă (din silice sau teflon, cu diametrul între 25 şi 75 μm, iar lungimea cuprinsă
între 10 şi 80 cm), în care se găseşte o soluţie tampon. Utilizarea capilarei are multe avantaje, dar
primul şi cel mai important este înlăturarea efectului Joule de încălzire. Rezistenţa electrică mare a
capilarei permite aplicarea unui potenţial electric foarte mare (între 100 şi 500 V/cm), cu generarea
unei cantităţi minime de căldură. In plus, datorită raportului mare suprafaţă/volum în cazul capilarei,
are loc o disipare eficientă a căldurii care este generată la transportul speciilor încărcate prin mediul
lichid.
Contraionii, dispuşi în straturi lângă suprafaţa internă a capilarei de cuarţ, vor genera un potenţial,
denumit potenţial zeta ξ pentru a egaliza sarcina suprafeţei,. Contraionii din stratul rigid (Stern), la
aplicarea potenţialului E, se vor deplasa către catod. Această migrare în câmp electric va atrage după
sine deplasarea ionilor electrolitului, din straturile difuze, dar şi a moleculelor de apă care hidratează
ionii. In consecinţă, va apărea în interiorul coloanei o deplasare de la anod către catod, cunoscută sub
numele de migrare electroosmotică, sau electroendosmotică. Viteza de deplasare electroosmotică este
dependentă de mobilitatea electroosmotică a ionilor din electrolitul suport, potenţialul zeta ξ generat la
interfaţa capilară/electrolit suport, constanta dielectrică ε, vâscozitatea electrolitului suport η şi câmpul
aplicat.
Avantajele electroforezei capilare:
timpi de analiza relativ scurti;
volume mici de proba;
cantitati mici de solventi (tampon);
posibilitatea automatizarii intregului ciclu de analiza;
poate opera atat in medii apoase cat si in medii neapoase;
detectia se face in capilar (UV); sensibilitate inalta. Instrumentaţie Instalaţia implică un capilar ce
trece prin instalaţia optică a unui detector, un dispozitiv de introducere a probei şi o sursă de voltaj

înalt.

Analiza microscopică

Reprezintă o metodă optică de analiză structurală şi de micrografiere a suprafeţei. Fenomenul de

compunere a imaginii microsctructurii examinate în ocularul unui microscop sau pe fotoelementul
CCD al unei camere de luat vederi este un fenomen complex, înglobând reflexii, refacţii şi absorbţii de
lumină.
Din punct de vedere principal şi construvtiv un microscop optic este un ansamblu optomecanic ce are
ca scop obţinerea unui ordin de mărire cât mai ridicat în condiţiile unei rezoluţii (putere de separare) şi
a unei adâncimi de pătrundere cât mai bune. Partea optică a microscopului este formată dintr-un grup
de lentile grupate în două elemente optic principale: obiectivul (partea optică dinspre obiectul
examinat) şi ocularul (partea optică dinspre ochiul omenesc) şi un sistem de iluminare.
11. Microscoapele cu transparenţa, sunt folosite în special pentru examinarea luminii transmise prin
probă. Se folosesc în biologie, hematologie precum şi pentru examinarea altor structuri transparente.
La ora actuală aceste microscoape cunosc o varietate constructivă foarte mare. Plecând de la
microscoape simple cu un singur obiectiv şi iluminare naturală s-a ajuns la ora actuală la microscoape
cu cap revolver pe care se găsesc dispuse mai multe obiective, prevăzute cu sisteme bioculare sau chiar
trioculare care permit, pe lângă vizualizarea, preluarea imaginii direct cu o cameră de luat vederi.
Microscoapele cu reflexie, bazate pe examinarea luminii reflectate sunt folosite în special pentru
examinarea structurii opace (metale, nemetale, alte materiale masive). Alte microscoape cu
transparenţă cât şi cele cu reflexie au ca elemente constructive şi funcţionale o sursă de lumină, un
sistem de susţinere a probei şi un sistem optic în componenţa căruia întră un obiectiv optic, unul sau
mai multe oculare, diverse prisme şi oglinzi.