1.

Definiția turbidimetriei și a nefelometriei

2. Refractometria. Definiție. Legile lui Snellius

3. Spectroscopia Raman – generalități, avantaje și dezavantaje

4. Gaz cromatografia – principiul de funcționare cu schema de principiu

5. Detectorul de ionizare cu flacără

6. Cromatografia de lichide – principiul de funcționare cu schema de principiu

7. Detectorul UV-VIS folosit în cromatografia de lichide

8. Etapele analizei electroforetice

9. Potențialul redox de la metodele electrochimice

10. Titrarea amperometrică

11. Microscoape cu transparență și cu reflexie

Subiecte analiza instumentala

1. Spectroscopia Raman – generalități, avantaje și dezavantaje

2. Spectrometre Raman cu scanare – principiul de utilizare

3. Definiția turbidimetriei și a nefelometriei

4. Schema de principiu a unui turbidimetru

5. Turbidimetru cu două canale

6. Nefelometria. Nefelometrul electronic

7. Refractometria. Definiție. Legile lui Snellius

8. Refractimetrul Pulfrich

9. Interferometrul

10. Polarimetria. Definiție

11. Gaz cromatografia – principiul de funcționare cu schema de principiu

12. Coloanele cromatografice pentru gazcromatografie

13. Detectorul de ionizare cu flacără

14. Detectorul de conductivitate termică

15. Detectorul cu capcană de electroni

16. Detectorul de emisie atomică

17. Cromatografia de lichide – principiul de funcționare cu schema de principiu

18. Detectorul spectrofotometric UV-VIS folosit în cromatografia de lichide

19. Detectorul refractometric

20. Detectorul electrochimic

21. Detectorul conductometric

22. Detectorul diode array

23. Etapele analizei electrofoterice

24. Electroforeza capilară

25. Potențialul redox de la metodele electrochimice

26. Coulombmetria

27. Volampermetria

28. Potențiometria

29. Modalități de fragmentare în spectroscopia de masă

30. Titrarea amperometrică

31. Microscoape cu transparență și cu reflexie

1. Spectroscopia Raman – generalități, avantaje și dezavantaje

Are aplicatii in industria farmaceutica, chimie, biologie , industria alimentara. Efectul raman este
rezultatul interactiunii dintre radiatia electromagnetica monocromatica si materia analizata.

La iradiere unei substante lichide are loc:

- Cea mai mare parte din radiata traverseaza solutia

- O mica parte din radiatie este imprastiata in toate directiile
- O parte si mai mica din radiatia incidenta apare ca radiatie de imprastiere, dar are o distributie
dupa fregventa.

Avantajele constau in simplitate, pretul de cost redus iar timpul de analiza mic. Este nedestructiva,
probele nu trebuiesc pregatite in prealabil , se poate utiliza la probe lichide si solide. Apa nu influenteaza
determinraile, analizele se pot efectua prin sticla. Spectrul se obtine in cateva secunde, se pot dezvolta
aparate portabile. Nu este nevoie de cantitate mare de proba.

Dezavantaje – nu poate fi folosita la analiza metalelor si aliajelor. Efectul Raman este de intensitate mica
si poate fi anulata. Sunt necesare detectoare performante.

2. Spectrometre Raman cu scanare – principiul de utilizare

Radiatia monocromatica emisa de catre sursa este reflectata in scopul maririi intensitatii.

Emisia Raman are loc pe directia de iradiere si este imediat reflectata si focalizata spre proba de catre
oglinda parabolica. Radiatia rezultata este directionata catre spetrometrul propriu zis unde are loc
descompunerea radiatiei cu ajutorul unei retele de difractie.

3. Definiția turbidimetriei și a nefelometriei

Metode de analiza ce se bazeaza pe fenomenul de absorbtie sau difuzie ce au loc la trecerea

luminii printr-o solutie tulbure. O parte din radiate incidenta este absorbita, o parte este transmisa si o
parte difuzeaza.
 Turbidimetria – la baza sta LLB iar turbiditatea S se defineste ca .

4. Schema de principiu a unui turbidimetru

5. Turbidimetru cu două canale

 Radiatia luminoasa emisa de catre sursa de radiatie este directionata prin intermediul celor
doua lentile catre cuvele cu solutie. O parte de radiatie este absorbita de solutie, iar diferenta este
transmisa catre cele doua fotocelule. Instrumentul indicator face o analiza comparativa a celor doua
semnale si afiseaza valoarea concentratiei necunoscute.

6. Nefelometria. Nefelometrul electronic

Nefelometrie – se bazeaza pe masurarea cantitatii de lumina difuzata de spuspensii solide in

lichide sau gaze, se aplica acelasi principiu ca si la turbidimetrie.
 Sursa de lumină 1emite un fascicul luminos care trece printr-o lentilă condensatoare 2 şi un
filtru 3. Pe cuva cu soluţie de analizat 4 cade un fascicul paralel de radiaţie monocromatică. Oьparte din
lumină difuzează şi cade sub un unghi de 45 grade pe fotocelulele 5 şi 7, iar o parte se transmite şi cade
pe fotocelula 6. Fotocurenţiirezultaţi amplificaţi de către două amplificatoare electronice 8 şi 9 sunt
comparaţi în sistem punte cu un logometru 10 care indică curentul de dezechilibru al punţii. Pentru
redarea rezultatelor se poate folosi şi un înregistrator 11.

7. Refractometria. Definiție. Legile lui Snellius

Are la baza fenomenul de refractie a unui fascicul de radiatie luminoasa la limita de separatie
intre doua medii cu indici de refractie diferiti.

Unghiul de refractie a unui mediu depinde de natura si coompozitia acestuia.

1. Raza reflectata si raza refractate sunt in planul de incidenta.

2. Unghiul de incidenta si cel e reflectie sunt egale.
3. Intre unghiul de incidenta si unghiul de refractie este valabila relatia sin i/sin r = n21 = c1/c2.

Desenul

8. Refractimetrul Pulfrich
Radiatia luminoasa emisa de sursa paralel cu planul de separatie dintre prisma si solutia de analizat
sufera la limita celor doua medii o refractie. Este utilizat pentru a determinca concentratia de substante
solide dizolvate iar unitatea de masura este gradul brix. Majoritatea sunt portabile, scara gradata este in
vizor.

9. Interferometrul
Sursa de radiatie emite o radiatie ce este divizata in doua fascicule egale de catre sistemele de fante, un
fascicul trece prin sol. de conc. cunoscuta, iar cel de al 2-a prin solutie de conc. necunoscuta. La nivelul
vizorului se afiseaza valoarea conc. necunoscute. Este folosita pentru analize cantitative si calitative dar
si pentru det. Puritatii substantelor.

10. Polarimetria. Definiție

Polarimetria se bazeaza pe proprietatea unor substante de aroti planul luminii polarizate. Lumina
obtinuta este o radiatie eletromagnetica a carei oscilatii au loc pe toate directiile. Prin eliminare tuturor
directii de oscilatie in afare de una se obtine lumina polarizata.

Poate fi aplicata numai la substante optic active, care rotesc planul cu un unghi alfa.

11. Gaz cromatografia – principiul de funcționare cu schema de principiu

Prin aceasta tehnica pot fi analizate toate amestecurile de lichide, gaze sau solide care pot fi trecute sau
exista sub forma de gaz si care nu se descompun la incalzire in alte specii chimice.

Cel mai utilizat mod de analiza este acela in care amestecurile supuse analizei sunt in stare
lichida, si sunt aduse in stare de gaz prin evaporare.

In cazul in care substanta este instabila dpdv temic(se degradeaza) si se obtin alti compusi, se
utilizeaza un procedeu numit derivatizare. Procedeul consta in combinarea compusilor instabili termici
cu un agent de derivatizare in urma procedeului se obtine o noua substanta cu o stabilitate termica
ridicata.

La cromatografia cu gaze, proba este evaporata la intrarea in coloana cromatografica cu

ajutorul unui dispozitiv special, separarea de-a lungul coloanei are loc cu ajutorul fazei mobile, care
poarta substantele prin coloana cromatografica.

1. Butelia de gaz ; 6. Seringa de injectie a substantei de analizat lichida 7. Dispozitivul de evaporare

8. Cuptor termostat de incalzire 9. Coloana cromatografica tubulara 10. Detector 11.
Amplificator electronic 12. Sistem electronic de achizitie prelucrare si afisare date 13. Calculator
 12. Coloanele gazcromatografice

Se utilizeaza coloane cu diametru foarte mic si cu lungime foarte mare. Datorita diametrului foarte mic,
are denumirea de coloana capilara. La nivelul coloanei capilare are loc separarea substantei pe baza
interactiunii intre faza stationara si subst. de analizat.

13. Detectorul de ionizare cu flacără

Este utilizat pentru analiza substantelor organice. Este folosit si pentru determinarea compusilor din aer.

Principiul de functionare se bazeaza pe masurarea donductivitatii electrice a unei flacari pozitionate

intre doi electrozi.

Substanta de analizat ajunsa la nivelul flacarii cu ajutorul fazei mobile, iar in flacara datorita
aportului termic, ajung in stare ionizata. Intre cei 2 electrozi apare un curent care este masurat in functie
de timp.

Fiecare substanta genereaza un peak situat la un timp de retentie, timp care este utilizat pentru
analiza calitativa.

Inaltimea peak ului sau aria acestuia este direct proportionala cu concentratia.

14. Detectorul de conductivitate teremica

Este cel mai vechi cormator utilizat in cromatografia de baza.

E utilizat la masurarea conductivitatii termica a amestecurilor de gazez compus gaz purtator si subst. de
analizat.

Conductivitatea termica e o marime specifica pentru substant.

Detectirul este realizat din 4 rezistori legate intr o punte Wheatstone

 Principiul de functionare se bazeaza pe masurarea tensiunii de dezechilibru care apare na nivelul
puntii deoarece prin 2 rezistori circula gazul purtator si substana de analizat iar prin ceilalti 2 doar gazul
purtator.

Este format un bloc metalic bine termostata in care se gazesc 4 rezistori cu filamente din platina sau din
wolfram.

In detector se realizeaza o masurare comparativa astgel prin 2 trece gaz purtator iar prin
celelalte doua trece gazul purtator in amestec cu subst de analizat.

Toate filamentele sunt parcurse de curent electric, temperatura filamentelor depinde de

conductivitatea termica a gazelor ce trec prin rezistori, modificare de compozitie provoaca modificari ale
conductivitatii termice si modificare ale rezistentelor electrice. Diferentelor de temperatura duc la un
dezechilibru ce se masoara la nivevlul puntii.

Timpul la care se produce dezechilibrul se utilizeaza la analiza calitativa iar marimea

dezechilibrului este proportionala cu conc subst. analizate.

15. Detectorul cu capcană de electroni

Este un detector specific pentru substante sulfuroase, substante cu azot si substante

halogenante. Este format dintr o camera de ionizare ce contine un catod, un anod si un flux continuu de
gaz pentru ionizare. Sunt folosite radiatii beta emise de o sursa radioactiva sub forma unei folii foarte
subtiri de nichel. Principiul de functionare al detectorului se bazeaza pe masurarea tensiunii electrice
dintre 2 electrozi. In momentul tensiunii intre cei 2 electrozi apare un camp electric, intre anod is catod
daca in amestecul de gaze este introdus un gaz cu afinitate fata de electroni, atunci, aceasta substanta
colecteaza o mare parte dintre el. Liberi, ceea ce duce la miscorarea curentului de baza. Aceasta
micsorare reprezinta semnalul util si se utilizeaza pentru analiza cantitativa.

16. Detectorul de emisie atomica

Eluatul ce paraseste coloana cromatografica este introdus intr-o plasma termica de heliu generata intr-
un cuptor cu microunde. Energia inalta a plasmei atomizeaza toate elementele din proba provocand
emisie atomica specifica a acestora. Prin descompunerea radiatiei rezultate cu o retea de difractie
rezulta spectrul atomic al probei care este preluat de un detector Diode-Array. Avantajele – analiza
multipla fiind posibila detectarea mai multor elemente in acelasi timp.
17. Cromatografia de lichide – principiul de funcționare cu schema de principiu

Acest tip de cromatografie este utilizata pentru separarea si indentificarea calitativa si cantitativa a
subst. din amestecuri lichide.

In cromatografie de lichide atat faza stationara cat si cea mobila pot interactiona selectiv cu
proba, acest aspect duce la posibilitatea separarii amestecurilor complexe.

La cromatografia de lichid faza mobila este numita eluent care impreuna cu subst de analizat
parcurge sistemul cromatografic. Separarea are loc la nivelul coloanei cromatografice a carei lungime
este cuprinsa intre 5-30cm.

Aparatul este format dintr un sistem de vase cu solventi, o pompa de inalta presiune, o coloana
cromatografica, detector, sisteme de prelucrare a informatiilor.

18. Detectorul spectrofotometric UV-VIS folosit în cromatografia de lichide

Acest tip de detector este cel mai utilizat pentru analiza substantelor in domeniul vizibil.

Faza mobila nu trebuie sa absoarba radiatia in domeniul studiat. La baza analizei cantitative se utilizeaza
aceeasi lege ca si in cazul spectroscopiei LLB.

Pot fi utilizate 2 tipuri de detecttori: Monocromatici (la o singura lungime de unda) si

Policromatice – cele mai utilizate avand posibilitatea selectarii undei dorite astfel incat printr-o singura
analiza, se pot analiza mai multe lungimi de unda.
Detectorul este format dintr-o celula cilindrica cu o capacitate de 1-10 microlitri care este intersectata
de coloana cu eulent. Rezele UV sunt aranjate astfel incat sa treaca prin celula si apoi sa cada pe
detector. Semnalul de la detector este amplificat si ulterior prelucrat de catre sistemul de achizitie si
prelucrare a datelor unde fiecare subst apare sub forma unui peak.

19. Detectorul refractometric

Au la baza legile refractiei luminii. Principiul de functionare are la baza legea lui Frensel de transmitere a
luminii prim medii transparente avand un indice de refractie dat, astfel un fascicul luminos trece printr
o celula cu 2 compartimente printr un compartiment trece doar solutia care este faza mobila iar prin cel
de al 2a compartiment trece faza mobila cu substanta de analizat.

Rad. Luminoasa trece prin solventul pur apoi prin peretele din sticla ce sapara cele 2
compartimente si ulterior o parte din rad. Cade pe fotoelement. In cazul in care semnalele electrice de
pe cele 2 fotoelemente sunt egale la nivelul detectorului semnalul e 0. In cazul in care apare o diferenta
de semnal intre cele 2 detectoare, inseaman ca in al 2a compartiment exista o subst optica activa, iar
detectorul va genera un semnal ce va fi repreezntat la nivelul cromatogramei sub forma unui peak a
carui h va fi direct proportional cu conc. subst optica activa.
20. Detectorul electrochimic

Sunt folosite pentru identificarea caliativa si cantitativa a amestecurilor de electroliti si a substantelor

care se pot oxida sau se pot reduce.

Exista 2 tipuri de detectoare:

- Detectoare conductometrice folosita pentru analiza calitativa si cantitativa la electroliti

- Coulometrice, amperometrice – pentru substante care se pot oxida sau reduce.

21. Detectorul conductometric

Este folosit pentru solutii ionice unde substanta disociaza complet.

Acest tip de detector este utilizat in cromatografia pe schimbatori de ioni si sunt sensibile atat la
ioni organici cat si la anorganici. Pot detecta cantitati cuprines intre 500 picograme si 1 nanogram. Acest
detector masoara donductivitatea fazei mobile si sunt realizate din 2 electrozi prin care circula faza
mobila iar cei 2 electrozi sunt conectati la o rezistanta electrica care masoara rezistenta circuitului

1) Generator de inalta frecventa 2) celula conductometrica 3) electroi de platina 4)substanta de

analizat ce vine la coloana cromatografica 5)substanta iese din celula conductometrica
6)amplificator 7)sistem de achizitie 8) cromatograma In coordonate conductivitate si timp

Celula conductometrica este etansa. Substanta de analizat vine de la coloana cromatografica iar in
momentul cand intre 2 electrozi ajunge prima substanta se modifica conductivitatea celor 2 electroz.
Modificarea conductivitatii este reprezentata la nivelul cromatogramei sub forma unui peak a carui h
este direct porortional cu conc. substantei.

Generatorul de inalta frecv este necesar pentru a nu aparea un transfer de electron iintre cei 2
electrozi.
22. Detectorul diode array

Principiul de utilizare se bazeaza pe absorbtia rad luminoasa de catre subst ce se analizeaza care
trec prntr un tub capilar iar la rad transmisa trece printr o retea de difractie si ulterior cade pe detector.

Rezolutia detectorului depinde de nr de dioade si de nr de lungimi de unda acoperite. La

sfarsitula analizei informatiile oferite de fotodiodele sunt afisate de un cromatogram. Intensitatea sau
inaltimea peak urilor sunt utilizate pentru analiza cantitativa iar timpii de retentie ai peakurile se utiliz
pentru analiza calitativa.

23. Etapele analizei electrofoterice

1. Injectarea probei – proba nu este mai mare de 100 nl, introducerea se face hidrodinamic sau
electrocinetic.

2. Conditiile de separare – capilarul este confectionat din silice topita, intert chimic, transparent pentru
spectrul UV-VIS. Tensiunea campului si amperajul 10-30kV, 100-500 V/cm, intensitatea pana la 300
microamperi.

3. Detectia

Absorbtia in UV-VIS este cea mai frecventa, se desfasoara in domeniul sub 200nm pana la vizibil. Timpul
de raspundere trebuie sa fie scurt. Analitul, trecand prin sursa de lumina, absoarbe radiatia UV, ce se
transforma in semnal si evaluarea cantitativa se face prin calibrare.

Fluorescenta clasica si cea indusa cu laser au ca avantaj limita de detectare foarte joasa.
Moleculele se marcheaza cu fluoruri ce sunt excitati de sursa de lumina. Analitii, trecand prin fereastra e
detectorului, determina excitarea fluorurilor ce emit o radiatie de o anumita lungime de unda. In cazul
fluorurilor excitati de laser, sensibilitatea creste semnificativ. Din nefericire, prin laser se limiteaza
lungimile de unda pentru excitare la un numar mic de valori in domeniul vizibil.

Spectrometria de masa, importanta prin sensibilitate, selectivitate, si universabilitatea sa,

furnizeaza informatii asupra greutatii moleculare si a structurii solvitului – date utile identificarii sale.
Pnetru a obtine aceasta, electroforeza capilara se cupleaza cu ionizarea prin electropulverizare si cu
desorbtia cu laser a matritei asistate.

24. Electroforeza capilară

Electroforeza capilara realizeaza separarea electroforetica pe o capilara foarte ingusta cu d-26-

65micrometri, iar lungimea e cuprinsa intre 10-80cm. Prin capilare circula o solutie tampon. Utilizara
capilarei are mai multe avantaje dar cel mai important este faptul ca aceasta nu se incalzeste. Rezistenta
electrica a capilarei permite aplicarea potential electric foarte mare cu generare de cantit. Mici de
caldura.

Avantajele electroforezei capilare:

- Timp de analiza relativ scurt

- Volume mici de proba
- Cantitati mici ed solventi
- Posibilitatea automatizarii intregului ciclu de analiza
- Poate opera atat in mediu apos cat si in neapos
- Detectia se face direct in capilare
- Sensibilitate ridicate a matodei.

25. Potențialul redox de la metodele electrochimice

Potentialul red-ox pentru o reactie de oxidoreducere este valabila cu legea lui Nernst

Unde E este potentialul redox, E0 – porential redox standard al cupluli Red/Ox

R – constanta universala a gazelor

T – temperatura

Z – valenta

F – numarul lui faraday

26. Coulombmetria

Analiza coulombometrica se bazeaza pe electroliza si pe legile lui faraday, fiind folosita pentru det.
Cantitatii de electricitate ce trece printr un circuit de electroliza in cazul cand nu au loc reactii
secundare.

Dupa legea lui Faraday pentru transformarea electrochimica a 1 mol substanta sunt necesari nF
coulombi. Daca pentru o dozare s au consumat Q coulombi, atunci cantitatea de substanta G separata in
electrozi va fi:

G=QM/nF

Unde n- nr de electroni care participa la reactia red ox. F – numarul lui faraday

M – greutataea moleculara a substantei.

Sunt folosite 3 tipuri de coulombometre:

- Coulombometru la care cantitatea de electricitate se determina prin masurarea variatiei masei

electrodului dupa electroliza
- Coulombometru la care se determina volumul gazului degajat
- Coulombometria la care substanta se titreaza in timpul electrolizei

Cele mai utilizate sunt cele din prima categorie, in special coulombometrul de cupru si
coulombometrul de argint. Columbometrul de argint este compuns dintr un catod de platina
umplut cu azotat de argint. Anodul este format dintr o bara de argint pur, asezata intr un vas
poros umplut cu azotat de argint. Cantitatea de electricitate se defineste pe baza cresterii masei
creuzetului.
Coulombometrul din cupru este compus dintr o placa de cupru asezata intre alte 2 placi de
cupru.

27. Volampermetria

Voltampermetria include subramurile ca potentiometria, amperometria si cronopotentiometria.

Celula are 3 electrozi. Electrodul de referinta R este in afara circuitului, inchis intre anodul A si
catodul B prin intermediul electrolitului E. Din circuit mai face parte ampermetrul si voltmetrul si
sursa de curent continuu.
 Potentialul anodului sau al catodului se determina prin masurarea tensiunii intre acest
electrod si electrodul de referinta.
El= E – Er unde El este potentialul electrodului de luccru, Er – de referinta, E – tensiunea
masurata. Din considerentul ca tensiunea intre electrod si electrod de referinta este foarte mica,
se foloseste un milivoltmetru cu impedanta mare de intrare pentru precizie.

28. Potențiometria

Are ca metoda de baza masurarea potentialului unui electrod. Potentiometria poate fi folosita
sub forma determinarii potentiometrice directe sau titrare potentiometrica.
Potentiometria directa se bazeaza pe ecuatia lui Nernst ce consta in determinarea conc.
unei solutii de electrolit prin masurarea potentialului de echilibru al unui electrod indicator al
acestei specii. In urma aplicarii legii lui Nernst unui electrod indicator scufundat intr o solutie
care contine ionii M2+ si a masurarii potentialului acestui electrod se obtine:

29. Modalități de fragmentare în spectroscopia de masă

- Ionizare electrolitica: Molecula intra in camera de ionizare prin injectarea probei sau prin
partea terminala a capilarei cromatografice, unde exista un vin inaintat de circa 10 la -6 torri.
Moleculele de analit se ciocnesc cu un flux ingust de electroni, perpendicular pe directia de zbor
a moleculelor analizate si care este generat de un filament de Re sau de W incalzit. Electronii
sunt accelerati de o diferenta de poetntial de 10-100eV, in momentul impactului energia lor este
de cca 70eV.

- Ionizare chimica: In acest caz moleculele gazoase de substanta de analizat se introduc in

camera de ionizare impreuna cu un gaz reactiv( metan, propan). Gazul reactiv se introduce in
cantitate mai mare in raport cu substanta de analizat, fapt dovedit prin presiunile relative cu cca
10 la -6 torri.
Acest amestec este bombardat cu un flux de electroni, care produc numai fragmentarea
moleculelor de gaz reactiv, aflat in amestec in proprotie mult mai mare decat proba.
Ionii rezultati din gazul reactiv reactioneaza cu moleculele neionizate ale acestui gaz , dand o
plasma, care contine numerosi ioni reactivi.

- Bombardarea cu atomi rapizi: un procedeu de ionizare in care molecula de compus organic este
supusa unui impact cu atomi neutri sau grei, cum sunt atomii de argon sau de xenon, de mare
viteza. Moleculele gazoase de exemplu argon, sunt ionizate prin impact electronic, iar ionii de
argon formati sunt condusi in camera de coliziune, in care ciocnesc alti atomi neutri de argon pe
care-i transmit catre proba de analizat, care este o dispersie a acestuia in glicerina depusa la
extremitatea unui suport introdus in sursa. Acest tip de ionizare este mult mai intrebuinat, mai
ales pentru compusii care nu pot fi adusi in stare gazoasa.
30. Titrarea amperometrică
31. Microscoape cu transparență și cu reflexie

Cu transparenta
Cu reflexie