Spectrofotometria

Masterand:
STRACHINĂ (căs NĂSUI)
MIHAELA CARMEN
MCEPA

Suceava,
2024
Spectrofotometria este o ramură a spectroscopiei moleculare ce se ocupă cu
analiza calitativă şi cantitativă a spectrelor de absorbţie în domeniul UV-VIS a
substanţelor organice sau anorganice în stare lichidă. Din cauză că în domeniul
UV-VIS nu toate substanţele sau elementele chimice au spectre de absorbţie cu
maxime clare analiza calitativă nu este atât de reprezentativă ca cea cantitativă.
Un spectrofotometru sau un colorimetru utilizează transmiterea luminii
printr-o soluţie pentru determinarea concentraţiei unui solut în soluţia
respectivă. Radiaţia ectromagnetică emisă într- un spectru electromagnetic este
desfăcută prin refracţie pe o prismă sau pe o reţea de difracţie Tn în scopul
evidenţierii precise a lungimilor de undă specifice diferitelor elemente, ioni,
radicali sau molecule. La folosirea spectroscopiei în analiza chimică calitativă se
realizează corelarea lungimilor de undă a spectrelor obţinute cu spectre etalon.
La analiza chimică cantitativă se foloseşte dependenţa dintre intensitatea
emisiilor spectrale specifice şi concentraţia elementelor sau substanţelor din
compuşi sau amestecuri de compuşi.
 Un fascicol de radiaţii de intensitate
I0,ce străbate sub o incidenţă normală
un strat absorbant, pierde o parte din
energia sa radiantă prin reflexie Ir iar o
parte din aceasta este absorbită de către
sistem Ia.
 Metoda de analiză chimică a
alimentelor prin spectrofotometrie este
o metodă care are la bază legea
LAMBERT-BEER. Deci din intensitatea
iniţială numai o parte din radiaţie este
transmisă şi ea se notează cu It.
 Gradul de diminuare al intensităţii
radiaţiei incidente este (conform legii
lui Beer-Lambert) proporţional cu
grosimea stratului traversat şi cu
concentraţia speciei absorbante:

lg 1 = lg I 0= kcb = E
T It
Legea Beer-Lambert - exprimă legătura între intensitatea luminii care
traversează o soluţie şi concentraţia soluţiei respective.

În spectrofotometrie se folosesc uzual doi

parametri pentru a cuantifica absorbţia: T
- este transmisia; E - este extincţia .
În chimie şi fizică, diferite tipuri de spectrofotometre
acoperă game largi ale spectrului electromagnetic:
ultraviolet (UV), lumina vizibilă, infraroşu (IR),
sau cu microunde.
Spectrofotometria UV este deosebit de utilă în
detectarea şi cuantificarea substanţelor incolore, în
soluţie.
Spectrofotometrul - instrument care serveşte la
obţinerea spectrelor de emisie sau de absorbţie ale
substanţelor, cu ajutorul căruia se determină atât
lungimile de undă ale liniilor, cât şi intensităţile
acestorlinii.
Principiul spectrofotometrului constă în
determinarea frecvenţelor la care au loc
tranziţii: coeficientul de extincţie
prezintă un salt brusc pentru frecvenţele
cuantelor care provoacă tranziţii în
probă. Pentru aflarea acestor frecvenţe
se fac deci determinări de coeficienţi de
extincţie în funcţie de frecvenţă.
În principiu se foloseşte un calorimetru,
dar în loc să se lucreze în lumină albă,se
Schema de principiu a
fac determinări în lumină obţinerii luminii
monocromatică a cărei frecvenţă se monocromatice pentru un
poate varia continuu. Se utilizează o spectrofotometru cu
sursă de lumină albă, de exemplu un bec monocromator cu reţea
cu filament, şi se selectează pe rând
radiaţiile de diferite frecvenţe cu ajutorul
unui dispozitiv numit monocromator.
 Schema de principiu a unui spectrofotometru

1-sursă de lumină, 2-lentile colimatoare, 3-sistem de fante, 4- sistem

monocromator cu prismă, 5- spaţiu pentru cuvele cu soluţie de analizat,
6- detector de radiaţie luminoasă, 7- amplificator, 8- sistem de afişare

Un astfel de ansamblu format dintr-o sursă albă, un monocromator şi

un colorimetru cu citire directă, constituie cel mai simplu tip de
spectrofotometru.
Spectrofotometrul este un aparat optoelectronic
care măsoară raportul a două valori ale unei mărimi
radiometrice la aceeaşi lungime de undă şi în acelaşi
interval îngust de lungime de undă .
Cu ajutorul unor oglinzi mobile din monocromator se
schimbă în salturi foarte mici frecvenţa luminii
selectate din radiaţia totală a sursei. De fiecare dată se
măsoară absorbţia, transmisia sau extinţia şi se
calculează valoarea coeficientului de extinţie E.
Reprezentând grafic variaţia lui E în funcţie de
frecvenţă sau lungimea de undă se obţine o
spectrogramă (un spectru).
 Corespondenţa tranziţiilor posibile (a) cu liniile spectrale ideale
(b) respectiv benzile reale(c) dintr-o spectrogramă.

În figură se redă o astfel de spectrogramă pentru cazul în care proba prezintă

în domeniul cercetat trei nivele de energie permise, sunt îndeplinite condiţiile de
interacţiune şi nici una din tranziţii nu este interzisă.
Valorile ε nu pot fi trasate direct de aparatele înregistratoare, aflarea lor
necesitând un calcul în funcţie de concentraţie şi grosimea de strat.
Spectrofotometria are numeroase şi variate domenii
de aplicabilitate:
 industria alimentară

 în analiza în urme
 în analizele tehnice metalurgice se aplică

pentru determinarea elementelor de

aliere din oţeluri, fonte, aliaje,
 aplicaţii biologice,

 medicale, clinice,

 de mediu
 Avantajele metodei de analiză prin spectrofotometrie

permite obţinerea de date certe;

pot fi cercetare probe complexe;
permite automatizare şi determinare foarte rapidă;
prezintă o sensibilitate ridicată;
dau un grad mare de siguranţă a rezultatelor măsurătorilor.
precizie mare de determinare;
pot fi utilizate probe mici;
sunt metode rapide, prin măsurarea directă, fără a fi necesară adăugarea de soluţie titrată. În
multe cazuri se poate evita separarea altor componente, iar prin folosirea unor reactivi specifici
şi prin controlul strict al reacţiei se poate elimina interferenţa ionilor străini (controlul pH-ului,
lungime de undă convenabil aleasă, utilizarea solvenţilor organici pentru extragerea
complecşilor coloraţi, utilizarea unor reacţii redox etc.).
folosirea reactivilor organici a condus la realizarea unor metode de determinare a urmelor de
substanţă,
se poate aplica pentru dozarea majorităţii substanţelor. În cazul în care compusul nu absoarbe
lumina, poate fi transformat printr-o reacţie chimică adecvată într-un compus colorat ce
absoarbe lumin
metodele spectrofotometrice pun în evidenţă punctul de echivalenţă într-o metodă titrimetrică
(titrare spectrofotometrică).
  Dezavantajele metodei de analiză prin spectrofotometrie

 precizia finală se află adesea în domeniul ±5%;

 costul iniţial şi pentru întreţinerea echipamentului este ridicat;
 intervalul de concentraţie este limitat (măsurători relative);
 în mod obişnuit, necesită spaţiu destul de mare;
 implică un personal cu o pregătire specială;
 timp mai îndelungat pentru obţinerea rezultatelor;
 necesită un număr mre de determinări pentru o interpretare statistică;
 dă indicaţii asupra unei singure caracteristici.
 analizează doar un element pe rând - echipamentul care este disponibil în prezent este
construit pentru a determina doar un element pe rând. acest lucru nu ar constitui o
problemă, dacă un număr de probe trebuie să fie analizate pentru un singur element. dar, în
cazul în care o probă trebuie să fie analizată de o serie de elemente, ar putea apărea o
dificultate. fiecare element trebuie să fie determinat separat;
 nu determină nemetalele - în prezent, această metodă nu a fost găsită utilă pentru
determinarea directă de elemente nemetalice, cum ar fi halogenurile, oxigenul şi azotul;
 nu analizează direct probele solide şi gazoase - o altă problemă în absorbţia atomică, este
faptul că este foarte utilă pentru analiza probelor de lichid, dar nu a fost utilizată cu succes
pentru analiza directă de solide sau gaze;
  Aparatură utilizată

 Spectro(foto)metrele se clasifică în:

 spectrofotometre de absorbţie:
 spectrofotometre cu absorbţie moleculară în UV-VIZ-IR;
 fotocolorimetre;
 spectrometre cu transformată Fourier;
 spectrofotometre cu absorbţie atomică
 de emisie
 spectrometre de emisie optică în plasmă cuplată inductiv;
 fotometre cu flacără;
 spectrometre de emisie cu fluorescenţă de raze X.
 În laboratoare se întâlnesc diverse tipuri de spectrofotometre în funcţie de domeniul de utilizare:
 spectrofotometrul de fluorescenţă atomică
 spectrofotometrul cu vizibilitate în infraroşu IR
 spectrofotometrul pentru analiza de apă
 spectrofotometrul UV VIS
 spectrofotometrul de rezonanţă electronică de spin
 spectrofotometrul cu monofascicol
 spectrofotometrul cu dublu fascicol
 spectrofotometrul cu şir de diode, etc.
 Spectrofotometrele se compun, în principiu, din următoarele dispozitive esenţiale:
 *o sursă luminoasă,
 un monocromator,
 un recipient cu pereţi transparenţi, numită celulă de absorbţie,
 un detector şi
 un dispozitiv pentru măsurat şi înregistrat efectele detectate.
Schema unui spectrometru de absorbţie
Schema unui spectrofotometru
 Spectrofotometrele pot fi cu două fascicule sau cu un singur fascicul.

Spectrofotometrul cu un Spectrofotometrul cu
singur fascicul dublu fascicul

Acestea sunt componentele unui spectrofotometru cu dublu fascicul

Spectrofotometrul VSU-2G lucrează în
domeniul 200-1600 nm, de la ultravioletul apropiat
la infraroşu.
si pricipiul de bază:
S – sursă; M – monocromatro; E1, E2, E01, E04- motoare electrice; O1, O4 –
oglinzi mobile; O2, O3– oglinzi fixe; C1, C2 – cuve; R – receptor; A –
amplificator; K – compensator; Er – motor reversibil; Di– dispozitiv de
înregistrare
Spectrofotometrul cu şir de fotodiode

La acest tip de spectrofotometre lumina se desparte în lungimile de undă

individuale abia după ce trece prin cuvă. Pentru fiecare lungime de undă
individuală dorită există ca detector al intensităţii luminoase absorbite
câte o fotodiodă individuală.
BIBLIOGRAFIE

 Lorentz Jäntschi -Chimie Fizică. Analize Chimice şi

Instrumentale , Editura AcademicDirect, 2004
 Lorentz Jäntschi ,Sorana Bolboacă - Analiză Chimică şi Instrumentală Aplicată,
Editura AcademicDirect ( pag. 40-42);
 Horea Iustin Naşcu, Lorentz Jäntschi -Chimie analitică şi instrumentală ,
Editura AcademicPres&AcademicDirect 2006
Vă mulțumesc!