Sunteți pe pagina 1din 3

Curs 9 Biofizica

Moduri de masurare spectroscopica


Masuratoarea spectroscopica consta in evaluarea intensitatii unui semnal,de exemplu a
energiei radiatiei care paraseste proba,fie in mod absolut,fie relativ,in comparatie cu
energia radiatiei incidente la o frecventa data.
Pt a efectua acest tip de masuratori,trebuie folosit un dispozitiv experimental care sa
poata masura caracteristicile radiatiei anterior si ulterior interactiei acesteia cu
substanta.Acest dispozitiv experimental se numeste spectrometru.
Proprietatile spectrometrului
-Sa asigure o sursa de radiatii stabila,care sa emita radiatii in domeniul de frecvente de
analizat;
-sa asigure un transfer al fluxului de radiatii in conditii de stabilitate si
reproductibilitate,atat din punct de vedere spectral,cat si geometric;
-sa selectioneze spectral ,spatial si temporal fluxul de radiatie produs in urma interactiei
acestuia cu substanta;
-sa masoare cu un detector marimea fluxului de radiatie rezultat in urma interactiei cu
substanta;
-sa amplifice semnalul detectorului;
-sa indice semnalul detectorului printr-un sistem de inregistrare adecvat.
Componentele spectroscopului:
-sursele spectrale
-instrumentul dispersiv
-camera probelor
-detectorul de radiatii electromagnetice
-sistemul de amplificare
-sistemul de inregistrare
Sursele spectrale
Acestea pot fi monocromatice sau policromatice,dupa cum emit radiatie de o singura
frecventa,sau emit concomitent radiatii de diferite frecvente.
Sursele aproape monocromatice sunt laserii ,tuburile cu descarcare electrica in gaze
inerte,tuburile de radiatii X etc.
Fascicolul de frecventa strict determinata se obtine prin filtrarea optica a radiatiilor emise
de aceste surse.
Sursele policromatice emit o energie radianta distribuita inegal pe un anumit domeniu
spectral.
Natura acestor surse este foarte diferita de la un domeniu spectral la altul.

Instrumentul dispersiv
In cazul surselor policromatice,selectarea radiatiilor monocromatice componente se poate
realiza prin asezarea intre sursa si proba a unui monocromator.
Acest instrument este construit pe baze optice,electrice sau magnetice si are rolul de a
desfasura spatial componentele monocromatice ale radiatiei emise de sursa.
Monocromatorul deviaza componentele monocromatice pe directii diferite,functie de
frecventa lor.
Monocromatoruleste cu atat mai performant cu cat disperseaza radiatiile pe un domeniu
geometric mai lat.
Mijloacele dispersive uzuale sunt:-prisma optica
-reteaua de difractie
Reteaua de difractie
In cazul retelelor ,dispersia radiatiilor este realizata cu atat mai bine cu cat numarul de
trasaturi pe milimetru de retea este mai mare.
Fanta de iesire din monocromator
Plasand o fanta ingusta la iesirea din monocromator,intr-un punct de pe directia de
deviere a radiatiei,se selecteaza un fascicul aproape monocromatic,restul radiatiilor fiind
reflectate in interiorul monocromatorului.
Gradul de monocromaticitate este cu atat mai mare cu cat fanta este mai ingusta.
Pe de alta parte insa, intensitatea radiatiei selectate este cu atat mai mica cu cat fanta este
mai ingusta.
Intensitatea mica a radiatiei selectate constituie un dezavantaj ,caci radiatia obtinuta la
iesirea din monocromator poate fi usor absorbita de substanta din camera
probelor,scazand rapid sub pragul de detectie al detectorului.
In practica,largimea fantei de iesire din monocromator se alege la o valoare de
compromis intre cele 2 comportari,functie de natura si dimensiunile probelor analizate
concret.
Camera probelor
Apoi fascicolul monocromatic este orientat perpendicular pe suprafata probei si
interactioneaza cu aceasta.
Proba trebuie sa fie reproductibil controlata din punctul de vedere al starii fizicochimice ,dimensiunilor,presiunii,pozitiei si temperaturii.
Detectorul de radiatii electromagnetice
Fascicolul emergent este captat si masurat cu ajutorul unui detector de radiatii
electromagnetice capabil sa reactioneze la radiatia de frecventa data.

In functie de natura si energia radiatiei emergente se folosesc diferite tipuri de detectori ,


a caror functionare se bazeaza pe efecte fizice foarte diverse.
-celule fotoelectrice
-fotomultiplicatori(pt radiatii UV-VIZ)
-bolometre
-termocupluri
-celule pneumatice(pt radiatii IR)
-scintilatori(radiatii x)
-cavitati rezonante(microunde)
Din puctul de vedere al numarului de radiatii monocromatice pe care le pot detecta
simultan,detectorii pot fi:
-monocanal(detecteaza ,la un moment dat, radiatie de o singura frecventa)
-multicanal(detecteaza concomitent radiatii de diferite frecvente).
Detectorul monocanal
Un detector monocanal poate fi folosit in regim multicanal inregistrand succesiv radiatii
de diferite frecvente.
Spectrul inregistrat reprezinta dependenta dintre energia radianta si pozitia detectorului
(fantei de iesire din monocormator)sau functie de timp.In acest caz,se spune ca
spectrometrul opereaza secvential sau prin baleiaj.
Detectorul multicanal
In cazul detectorilor multicanal,fanta de selectie se elimina,iar asupra detectorului cad
simultan radiatii din multiple canale de frecvente adiacente.
Cel mai simplu receptor multicanal este placa fotografica,care constituie detectorul cel
mai des folosit pentru inregistrarea spectrelor de emisie.
Emulsia fotografica este un detector foarte sensibil la radiatiile UV,Viz si chiar IR
apropiat.
Intregul spectru se inregistreaza in timpul unei singure expuneri.
Cu cat granulatia placii este mai fina ,cu atat rezolutia masuratorilor de intensitate este
mai mare pt un unmar de canale foarte mare.
Dezavantajele acestui receptor sunt:
-timpul mare necesar prelucrarii sale chimice(pt fotometrarea innegririi)
-costul ridicat datorat faptului ca o placa fotografica developata nu mai poate fi refolosita.