Mass spectrometria

2020
 Spectrometria de masă
Spectrometria de masă (simbolizată MS, din engleză
mass spectrometry) este o tehnică analitică prin care
speciile chimice sunt ionizate și sortate pe baza
raportului masă / sarcină (m/z). Altfel spus, un
spectrometru de masă măsoară masele dintr-un
eșantion. Spectrometria de masă este utilizată în diferite
ramuri și poate fi aplicată atât pentru substanțe pure, cât
și pentru amestecuri complexe. Cu ajutorul acestei
tehnici se pot măsura masele moleculare relative ale
unor compuși unitari, dar se și pot pune în evidență
anumite specii atomice și grupe funcționale.
  
Spectrometria de masă

• Spectrometria de masă este o metodă de analiză

care se bazează pe fragmentarea moleculelor de
substanţe organice, sub acţiunea unor energii
mari de până la 100 eV, iar din numărul, sarcina
şi masa fragmentelor rezultate se obţin
informaţii asupra structurii si identităţii
substanţelor cercetate
 Spectrometria de masă
 
• Fragmentarea moleculelor este determinată de
acumularea de energie care produce ruperea
unor legături interatomice, proces din care
rezultă mai ales ioni pozitivi (mai rar negativi),
radicali, ioni radicali şi molecule neutre. Aceste
fragmente constituie „piese" importante de
reconstituire a moleculei, adică a structurii
moleculare.
 Spectrometria de masă
• Deoarece fragmentarea produce mai ales ioni pozitivi,
fragmentele sunt purtătoare de sarcină, au o masă
determinată şi se pot caracteriza prin raportul dintre
masă şi sarcină, m/z. Pentru a se putea produce
fragmentarea moleculelor, substanţa care trebuie
analizată se aduce în stare gazoasă, se introduce într-o
cameră de ionizare în care se produce fragmentarea, iar
fragmentele sunt accelerate de un câmp electric şi
supuse unui proces de separare în funcţie de valoarea
raportului m/z şi concentrate pe un colector,
înregistrându-se abundenţa lor relativă. Toate
operaţiunile se fac în vid înaintat.
 Spectrometria de masă
Prin urmare, în analiza prin spectrometrie de masă se
parcurg câteva etape şi anume:
1) introducerea probei şi aducerea analiţilor în stare de
vapori;
2) ionizarea moleculelor în stare gazoasă cu formarea
unui amestec statistic de ioni proveniţi din fragmentarea
moleculelor;
3) accelerarea ionilor şi focalizarea lor în funcţie de
raportul m/z, prin utilizarea unor lentile electronice,
pentru mărirea energiei lor cinetice;
 Spectrometria de masă
4) separarea fasciculelor de ioni cu acelaşi raport m/z
prin „filtrare" în analizorul de masă, aparatura
automatizată putând conţine mai multe tipuri de
analizoare legate în serie;
5) detecţia ionilor separaţi de către un detector care
cuantifică sarcinile electrice, prin măsurarea curenţilor
ionici daţi de fluxurile separate care au acelaşi m/z şi
care sunt proporţionale cu abundenţa (concentraţia) lor;
6) înregistrarea spectrului de masă, respectiv a
abundenţei ionilor, în funcţie de m/z; prin urmare, este
vorba de intensitatea fiecărui curent ionic care este
funcţie de m/z.
•  
 Spectrometria de masă
• Obţinerea spectrelor de masă se poate face prin
reprezentarea abundenţei ionilor în două moduri şi
anume:
• - sub forma unui spectru continuu, în care semnalele
apar sub formă de picuri cu lărgimi care depind de tipul
de aparat;
• - sub forma unui spectru de fragmentare, numit şi
spectru de bare, a căror intensi­tate se exprimă în
procente în raport cu picul cel mai intens, care se
numeşte pic de bază şi care corespunde ionului
molecular cu cea mai mare abundenţă, numit ion de
bază,
spectru continuu, în care semnalele apar sub formă de
picuri cu lărgimi care depind de tipul de aparat
spectru de fragmentare, numit şi spectru de bare
 Spectrometria de masă

Tehnică analitică pentru determinarea structurii

moleculei.
Spectrometria de masă
Spectrometria de masă
Mass spectrometrie
Mass spectrometru are
trei componente
principale:
1. Surse de ioni
2. Analizator
3. Înregistrator

Practic toate măsurările se

petrec în vacuum (ionii
sunt foarte nestabili)
Mass spectru:
1. Precizarea
structurii
2. Reprezintă
totalitatea
semnalelor ionice
a atomilor
moleculei corelate
cu sarcina ionilor
determinată de
ionizarea probei
Spectrometria de masă
Aplicații practice:
• Determinarea calitativă și cantitativă
• Determinaări ai parametrilor farmacocinetici
• Analiza structurii proteinelor
• Explorarea spațiului comic
Avantaje:
• Sensibilitate înaltă
• Reproductibilitatea datelor
• Determinarea structurii substanței necunoscute
Spectrometria de masă

?
Întrebări
Spectrometria de absorbtie
atomică (AAS) 
2020
Spectrometria de absorbtie atomică
(AAS) 
Spectrometria de absorbtie atomică
(AAS) face parte din metodele optice UV-VIS şi
se bazează pe măsurarea puterii radiante
adsorbite de către o populaţie de atomi liberi.

2. PRINCIPIUL METODEI Spectrofotometria de

absorbţie atomică se bazează pe determinarea
concentraţiei unui element chimic din proba ce se
analizează, prin măsurarea absorbţiei unei radiaţii
electromagnetice cu lungime de undă specifică, la
trecerea acesteia prin mediul în care sunt uniform
distribuiţi atomii liberi ai elementului respectiv.

Emisia
atomica STARE EXCITATA
Nivelul de absorbţie este
proporţional cu
concentraţia atomilor în
mediul de distribuţie. Dacă
STAREA FUNDAMENTALA
lumina doar a lungimii de
undă influenţează drumul
Absorbtia liber, starea de bază a unui
STARE EXCITATA
atomica atom, atomul poate
absorbi lumina şi intră într-
o stare excitată într-un
STAREA FUNDAMENTALA proces cunoscut sub
denumirea de absorbţie
atomică. Acest proces este
Fluoriscenţa STARE EXCITATA ilustrat în fig. 1 Spre
atomica
deosebire de emisie, care
operează cu atomi in stare
excitată, absorbţia atomică
STAREA FUNDAMENTALA
operează cu atomi in stare
fundamentală.
 În condiţii normale, atomii există în cele mai stabile stări ale lor.
Ne referim în special la cel mai stabil nivel şi anume starea de
bază.
 Chiar dacă noi nu putem măsura starea de energie precisă
pentru un atom, putem măsura de obicei, modificări de la
energie sa relativă la starea sa de bază.
 Anumite procese pot schimba starea de energie pentru un atom.
De exemplu, adăugarea de energie termică (căldură) poate
provoca un atom să crească într-o stare mai mare de energie.
 Ne referim la stările de energie, care sunt mai mari decât stările
de bază ca şi stările excitate. În teorie, există stări excitate
infinite, cu toate acestea, există în scădere numeroşi atomi dintr-
o populaţie care ating stări excitate mai mari.
Intrucât la temperatura obişnuită numai
mercurul metalic poate furniza vapori de
atomi liberi, probele trebuie atomizate prin
incălzire. Mijloacele de evaporare şi
atomizare , care s-au impus in AAS sunt
flacăra şi evaporarea electrotermică.
Datorită temperaturii flăcării, solventul se
evaporă şi este descompusă până la faza de
atomi. De asemenea , in funcţie de
temperatura flăcării, atomii pot să rămână
pe nivelul energetic fundamental sau să
sufere un proces de excitare, caz in care trec
pe unul sau mai multe nivele excitate.
In figura dată se prezintă structura generală a unui
spectometru de absorbţie atomică , ce utilizează ca
sursă de atomizare o flacără.
In cazul utilizării unei flăcări ca sursă de
atomizare, caracterizată printr-o temperatură
mult mai mică decât o plasmă, majoritatea
atomilor rămân in starea fundamentală, ceeea
ce conferă o sensibilitate deosebită absorbţiei
atomice.
Cu alte cuvinte, in absorbţie, rolul principal este
atomizarea probei. Sursa de radiaţie de obicei o
lampă cu catod cavitar (HCL) , emite o linie
spectrală ingustă, caracteristică elementului de
analizat. Fasciculul luminos emis, modulat
mecanic sau electronic, străbate flacăra, care
conţine vaporii atomici ai analitului.
Atomii, aflaţi pe nivelul energetic fundamental ,
absorb o parte din radiaţia sursei, ceea ce
determină o scădere a puteri radiante transmise
prin flacără. Prin analogie cu spectofotometria
de absorbţie moleculară, flacăra poate fi
considerată o „cuvă de atomi” dinamica , unde
se formeaza continuu atomi liberi.
 Atomii, aflaţi pe nivelul energetic fundamental , absorb o parte din
radiaţia sursei, ceea ce determină o scădere a puteri radiante transmise
prin flacără. Prin analogie cu spectofotometria de absorbţie
moleculară, flacăra poate fi considerată o „cuvă de atomi” dinamica ,
unde se formeaza continuu atomi liberi.
Semnalul luminos transmis prin flacără este transformat de un
fotodetector , intr-un semnal electric, care apoi este amplificat. După
demodulare , semnalul este inregistrat sau transformat intr-o mărime
digitală care este afişată.
Monocromatorul are rolul de izolare a benzii spectrale şi de poziţionare
pecatod
Lampa cu maximul linei
cavitar analitice,
este selectatăemisă de lampa cu catod cavitar.
in funcţie de elementul de analizat.
Aceasta ii conferă absorbţiei atomice
pe lângă sensibilitate şi o selectivitate
mărită. De obicei, din spectrul de
emisie a lămpii se selectează linia de
rezonanţă. De asemenea ,
monocromatorul rezolva unele
interferenţe spectrale, care pot să
apară intre linia de rezonanţă şi fondul
spectral emis de flacără. Atomic absorption spectroscopy
Aparatura: Spectrofotometrul de absorbţie atomică constă intr-o sursă de
lumină care emite spectrului de frecvenţe linia unui element, un dispozitiv de
vaporizare a probei, un mijloc de a izola o linie de absorbţie şi un detector
fotoelectric cu echipamentul electronic de amplificare şi de măsurare asociate
acestuia. ·
 Arzător: Cel mai frecvent tip de arzător este un "amestec prealabil", dar ar
trebui să fie utilizat capul arzătorului recomandat de către producătorul
spectrofotometrului. · Citire: Cele mai multe instrumente sunt echipate fie cu un
digital sau cu un mecanism citire nul metru , şi instrumentele moderne au
microprocesoare capabile să integreze semnale de absorbţie de-a lungul timpului şi
să liniarizeze curba de calibrare, la concentraţii mari.
◦ ·Becuri: Pot fi utilizate fie o lampă cu catod cavitar sau o lampă cu descărcare
fără electrod. O lampa separată este necesară pentru fiecare element care trebuie
măsurat. ·
◦ Presiune: Reducerea presiunii din supape este necesară pentru a reduce
presiunea ridicată de combustibil şi gaze oxidante din rezervoarele de stocare la
presiunea de funcţionare controlată a instrumentului. ·
◦ Ventil: Un orificiu situat la aproximativ 30 cm deasupra arzătorului va elimina
fumul şi vaporii de la flacără, protejând astfel personalul de laborator de vapori
toxici şi instrumentul de fum coroziv. Un flux de aer este de obicei, recomandat
de producător.
◦ Un flux de aer este de obicei, recomandat de producător
Metode de atomizare:
Conversia din proba de la starea sa nativă la starea atomică
poate fi realizată folosind:

• o flacără (flacără-SAA) (Acetilen – aer 2300C, acetilen –

protoxid de azot 3200C)

• sau un cuptor electric (electrotermic sau SAA cuptor

cugrafit) (2000-3000K) . Spre deosebire de metoda cu
flacără care poate analiza doar soluţii, metoda
cuptorului cu grafit poate analiza soluţii, reziduri sau
probe solide.
AVANTAJELE METODEI
Spectrofotometria cu absorbţie atomică se caracterizează prin:
 rapiditate şi simplitate in execuţie,
o mare specificitate, deoarece deasupra flăcării se proiectează
numai radiaţiile care pot fi absorbite de o specie atomică dată
 o mare sensibilitate, limitele de detecţie ale acestor metode
fiind destul de ridicate (de exemplu: Ag 0,0005 ppm; Ba 0,002
ppm; Ca 0,0005 ppm; Pd 0,02 cantitativă elementară.
SAA

Spectroscopie de absorbţie
atomică a fost folosită pentru
determinarea cantitativă a celor
mai multe metale în tabelul
periodic. Acest lucru ilustrează
aplicarea pe scară largă a
metodei de analiza
AVANTAJELE METODEI
Sensibilitate (S-a demonstrat experimental a fi foarte sensibilă în
comparaţie cu alte tehnici de determinare a urmelor de metale.)
 selectivitate
gradul său ridicat de libertate de interferenţe. Două elemente nu
pot absorbi la aceeaşi lungime de undă de rezonanţă ca unul pe
altul. Ca urmare, prezenţa unui element nu interferează în mod
direct cu absorbţia de radiaţie de către un alt element
Metoda spectrometriei absorbţiei atomice are numeroase şi
variate domenii de aplicabilitate, în special în analiza în urme iar
în analizele tehnice metalurgice se aplică pentru determinarea
elementelor de aliere din oţeluri, fonte, aliaje, aplicaţii biologice,
medicale, clinice, de mediu, industria alimentară
DEZAVANTAJELE METODEI
Nu determină nemetale: În prezent, această metodă nu a fost găsită utilă
pentru determinarea directă de elemente nemetalice, cum ar fi halogenurile,
oxigenul şi azotul.
 Nu analizează direct probe solide şi gazoase: O altă problemă în
absorbţia atomică, este faptul că este foarte utilă pentru analiza probelor de
lichid, dar nu a fost utilizată cu succes pentru analiza directă de solide sau
gaze.
Dificultatea apare în faza de atomizare. ·
Determină doar un element pe rând: Echipamentul care este disponibil în
prezent este construit pentru a determina doar un element pe rând. Acest
lucru nu ar constitui o problemă, dacă un număr de probe trebuie să fie
analizate pentru un singur element. Dar, în cazul în care o probă trebuie să
fie analizată de o serie de elemente, ar putea apărea o dificultate. Fiecare
element trebuie să fie determinat separat.
Interferenţe anionice: Sursa majoră de interferenţă analitică este de la
anionii prezenţi în probă. Anionii nu absorb radiaţia atomică, dar afectează
populaţia de atomi liberi formată în atomizor .
Lungime de unda: Au=252,79nm si Fe 252,82nm
Legea Bugert-Lambert-Beer
Legea de bază folosită în analizele sau determinările
spectrofotometrice, care descrie fenomenul de absorbţie, a fost
găsită experimental şi fundamentată teoretic de către Bouguer
(1729), constituind o legătură între cantitatea de atomi liberi si
itensitatea de lumină de anumita lungime de unda, care
strabate flacara , care conţine vaporii atomici ai analitului.
I=I0 exp (-K*l*Nv)
Io=intensitatea luminii incidente
I = intensitatea luminii transmise
N-cantitate de atomi liberi in proba de analizat
l = grosimea stratului absorbant
K=coeficientul de absorbţie luminii, care este proporţional cu
concentraţia substanţei, care absoarbe lumina,
Metode pentru a calcula C
prin curba de calibrare

prin comparare cu standardul

metoda de adaos
Problema 1
La determinarea cantitativa a magneziului prin medoda de comparație
s –a luat pentru analiza 0,1000 g de aliaj, care se dizolvă într-un
amestec de acizi într-un balon cotat cu capacitate de 200,0 ml. 10,0 ml
solutie obtinute se trec intr – un balon cotat cu capacitate de 100,0 ml.
Se completeaza volumul solutiei pina la cota si se omoginezeaza. S- a
stabilit ca absorbanta solutiei probei de analizat e de 35 de unități
dupa scăra lalungime de unda 285,2 nm. Soluție standard de magneziu
cu concentrație de 1 mcg în 1,0 ml are absorbtia 40 de unități.
Calculati continutul magnesiului din proba de analizat (Aliaj)
a=0,1
Ast=40
Ax=35
Cx=?

Raspuns =1,75%
Problema 2
La determinarea cantitativa a manganului din aluminiu prin metoda
absorbtia atomica a fost construita curba de calibrare
   Concentrația standard de 0,5 1,0 1,5 2,0
  soluțiile Mn, g / cm3
   Absorbția atomică Mn 12 25 37 49
   la 279,5 nm
S –a luat pentru analiza 0,2000 g de proba, care se dizolvă într-un amestec de
acizi într-un balon cotat cu capacitate de 100,0 ml. S- a stabilit ca
absorbanta solutiei probei de analizat e de 23 de unități dupa scăra la
anumita lungime de unda. Calculati continutul manganului din proba de
analizat in %

Cx=0,925mcg/ml

Raspuns = 0,046%
Problema 3
Cite 20ml de solutie de analizat se trec in 2 baloane cotate cu capacitate
pina la 50ml. Intr unul din ele se adauga 5 ml de solutie standardde
Mg cu concntratie de 4mcg in 1 ml. Dupa asta se complecteaza
volumul solutiei pina la cota cu apa purificata si se omoginezeaza. Se
determina absorbante solutiilor Ax=15 si Ax+a=23.
Ax=15
Ax+a=23
Cst=20mcg

Raspuns: 37,5 mcg de Mg in 20 ml

Rezonanța magnetică nucleară

2020
 Scurt istoric:
RMN-ul a fost descoperit în 1946 de Purcell și Bloch. Pentru
această descoperire ei au primit Premiul Nobel în Fizică în anul
1952.
Richard Ernst a contribuit la dezvoltarea metodologiei de lucru
a spectroscopiei RMN de înaltă rezoluție, iar Kurt Wurthrich a
dezvoltat metodologia pentru determinarea structurii
tridimensionale ale macromoleculelor biologice în soluții.
Aceste descoperiri au fost premiate cu Premiul Nobel în Chimie
în 1991 și respectiv 2001.

În prezent, această metodă

este pe larg utilizată în
studiul structurii și
dinamicii moleculelor și
materialelor atît în stare
lichidă cît și solidă.
Actualitatea utilizării:
Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) este o metodă de
analiză, bazată pe proprietăţile magnetice ale nucleelor
atomilor.

RMN oferă informație despre numărul, tipul și poziția

spațială a nucleelor în moleculă.

Prin intermediul RMN pot fi studiate mai multe

tipuri de nuclee, dar cele mai importante sunt Protonii
de Hidrogen(1H 1) și Carbon (13C6).
Structura RMN-ului:

Fig. 1.2. Schema a unui spectrometru RMN:

1,1’ – polii electromagnetului; 2 – generatorul de radiofrecventă; 3 –
tubul de proba; 4 – bobina de radiofrecventă; 5 – detector-amplificator; 6
– înregistrator de semnal; 7 – bobină generatoare a câmpului de bază; 8
– sursă de curent continuu stabilizat; 9 – bobină de variatie a câmpului
magnetic; 10 – generator de curent tip “dinte de ferăstrău”
Aspecte teoretice

Conceptul de spin pentru particule elementare (1H, 13C, 

17O, 19F, 31P, 129Xe)a fost propus inițial de Ralph Kronig, 

George Uhlenbeck, and Samuel Goudsmit, în 1925 ca

fiind o rotație a particulelor în jurul axei proprii, la
aplicarea unui cîmp magnetic din exterior.

Lipsa cîmpului magnetic La aplicarea cîmpului

magnetic
Numărul de Spin cuantic nuclear, I
Numărul de masă Numărul atomicâ Spin
Impar Par sau impar I=1/2; 3/2;5/2
Par Par I=0
Par Impar I=1,2,3,4

Astfel, se distin 3 clase de nuclee:

1. Spin zero (I=0): în care numărul de protoni și neutroni este egal,
de ecemplu: 12C, 16O și 32S. Aceste nuclee, practic nu sunt
studiate prin RMN.
2. Spin fracționar(1/2,1/3,5,2). Circa 110 nuclee
3. Spin întreg : 1,2,3 etc. Ex: 2D, 6 Li, 10B, 14N, 50V, 180Ta)

Protonul -nucleul atomului de hidrogen ,

nu ionul pozitiv H+
Spinul nuclear I 
 Pentru nucleele cele mai des întâlnite 1H, 13C, 19F, 31P,
spinul nuclear I are valoarea , astfel încât rezultă numai
2 orientări posibile (fig. a), una aproximativ în sensul
câmpului (făcând cu aceasta un unghi de 45 grade )
numită şi orientare paralelă şi alta aproximativ opusă
sensului câmpului (făcând un unghi de 126º cu aceasta)
numită şi orientare antiparalela.
Spinul nuclear I 
Spectrul RMN:
• Reprezintă reprezentarea grafică a absorbției
energiei electromagnetice de către molecula
organică în funcție de cîmpul magnetic aplicat
( de frecvența)
Spectrele RMN oferă informații despre stuctura moleculei organice ,
reieșind din:
1. Numărul diferitor semnale în spectru
2. Poziția semnalelor (legături chimice)
3. Intensitatea semnalelor
4. Fenomenul splitting al semnalelor
Interpretarea unui spectru RMN incepe de la evidentierea
intervalelor in care se afla picurile obtinute.

Astfel mentionam faptul ca fiecare grupa functionala are

intervalul sau specific in care se observa picurile. Valorile se
modifică în dependență de mediu.
Astfel fiecare grupa si fiecare tip de proton manifesta
anumita deplasare chimica dupa care putem usor vedea din
care grup face parte picul nostru.
Rezoluție joasă- rezoluție înaltă
• RMN-ul de rezoluție joasă
oferă un pic pentru fiecare
grupă diferită de protoni.

• Rezoluția înaltă oferă mai

multe semnale complexe:
duplete, triplete, cvartete,
multiplete.
Multiplicitatea (spin-spin splitting)
Numărul picurilor=numărul diferitor protoni cu atomii adiacenți (n)+1

Triunghiul Pascal
Semnalele pentru H din grupa OH nu sunt afectate de
hidrogenii atomilor adiacenți și rezultă cu un singlet.
 Integrarea
• Aria suprafeței sub semnalul este proporțională cu
numărul atomilor de prezenți.
• Dispozitivele integrate fac această măsurare
automat.

Grupele OH sunt Acest cvartet demonstrează că atomul

întotdeauna reprezentate ca este înconjurat de 4 atomi de hidrogen.
singlet (lipsește fenomenul Hidrogenul de la grupa hidroxil OH nu
participă la cuplarea semnalului.
splitting)
 Algoritmul pentru interpretarea
spectrului RMN 1H:
1. Numărarea seturilor de semnale
2. Consultarea tabelelor specializatte pentru
depistarea grupelor funcționale în molecula
organică
3. Verificarea integrării fiecărui set de semnale
4. Verificarea fiecărui set privind fenomenul Splitting
Ținînd cont de regulile expuse mai sus putem analiza unele
spectre RMN:
 Aplicații practice:

Proiectarea Determinarea Studiul Industria

medicamentului structurii proteinelor materialelor Diagnostic petrolieră
?