Suport de curs la disciplina Analize Instrumentale Moderne

Tema: Rezonanță Magnetică Nucleară (RMN)

Scurt istoric:
RMN-ul a fost descoperit în 1946 de Purcell și Bloch. Pentru această descoperire ei au primit
Premiul Nobel în Fizică în anul 1952.
Richard Ernst a contribuit la dezvoltarea metodologiei de lucru a spectroscopiei RMN de înaltă
rezoluție, iar Kurt Wurthrich a dezvoltat metodologia pentru determinarea structurii
tridimensionale ale macromoleculelor biologice în soluții. Aceste descoperiri au fost premiate cu
Premiul Nobel în Chimie în 1991 și respectiv 2001.

Actualitatea temei:
Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) este o metodă de analiză, bazată pe proprietăţile
magnetice ale nucleelor atomilor.
RMN oferă informație despre numărul, tipul și poziția spațială a nucleelor în moleculă.
Prin intermediul RMN pot fi studiate mai multe tipuri de nuclee, dar cele mai importante
sunt Protonii (1H 1) și Carbon (13C6).
Structura RMN-ului:

Aspecte teoretice
Conceptul de spin pentru particule elementare (1H, 13C, 17O, 19F, 31P, 129Xe)a fost propus inițial
de Ralph Kronig, George Uhlenbeck, and Samuel Goudsmit, în 1925 ca fiind o rotație a
particulelor în jurul axei proprii, la aplicarea unui cîmp magnetic din exterior.

1
Numărul de Spin cuantic nuclear, I
Astfel, se distin 3 clase de nuclee:
1. Spin zero (I=0): în care numărul de protoni și neutroni este egal, de ecemplu: 12C, 16O și
32S. Aceste nuclee, practic nu sunt studiate prin RMN.
2. Spin fracționar(1/2,1/3,5,2). Circa 110 nuclee
3. Spin întreg : 1,2,3 etc. Ex: 2D, 6 Li, 10B, 14N, 50V, 180Ta)

Protonul -nucleul atomului de hidrogen, nu ionul pozitiv H+

Spinul nuclear I
Pentru nucleele cele mai des întâlnite 1H, 13C, 19F, 31P, spinul nuclear I are valoarea , astfel încât
rezultă numai 2 orientări posibile (fig. 5.1.a), una aproximativ în sensul câmpului (făcând cu
aceasta un unghi de ) numită şi orientare paralelă şi alta aproximativ opusă sensului câmpului
(făcând un unghi de 126º cu aceasta) numită şi orientare antiparalela.

Spectrul RMN:
Reprezintă reprezentarea grafică a absorbției energiei electromagnetice de către molecula
organică în funcție de cîmpul magnetic aplicat (de frecvența) .

Spectrele RMN oferă informații despre stuctura moleculei organice , reieșind din:
1. Numărul diferitor semnale în spectru
2. Poziția semnalelor (legături chimice)
3. Intensitatea semnalelor
4. Fenomenul splitting al semnalelor

2
Rezoluție joasă- rezoluție înaltă
RMN-ul de rezoluție joasă oferă un pic pentru fiecare grupă diferită de protoni.
Rezoluția înaltă oferă mai multe semnale complexe: duplete, triplete, cvartete, multiplete.

Multiplicitatea (spin-spin splitting)

Numărul picurilor=numărul diferitor protoni cu atomii adiacenți (n)+1.

Semnalele pentru H din grupa OH nu sunt afectate de hidrogenii atomilor adiacenți și rezultă cu
un singlet.

3
Integrarea
Aria suprafeței sub semnalul este proporțională cu numărul atomilor de prezenți.
Dispozitivele integrate fac această măsurare automat.

Grupele OH sunt întotdeauna reprezentate ca singlet (lipsește fenomenul splitting).

Acest cvartet demonstrează că atomul este înconjurat de 4 atomi de hidrogen. Hidrogenul de la
grupa hidroxil OH nu participă la cuplarea semnalului.

Algoritmul pentru interpretarea spectrului RMN 1H:

1. Numărarea seturilor de semnale
2. Consultarea tabelelor specializatte pentru depistarea grupelor funcționale în molecula
organică
3. Verificarea integrării fiecărui set de semnale
4. Verificarea fiecărui set privind fenomenul Splitting