Analize Instrumentale Moderne

Metode termice

Catedra Chimie Farmaceutică și

toxicologică.
20120
Metode termice

•Termomicroscopia;

•Analiza termogravimetrică (ATG);

•Analiza termodiferentială(ATD);

•Analiza calormetrica diferentială(ACD).

Metode optice nespectrale
 Refractometria;
 Polarimetria;
 Turbidimitria;
 Nefelometria.
Metode electrochimice

 Titrarea potenţiometrică;

 Voltamperometria;

 Titrarea coulometrica.
 Electroforeza
• Electroforeza reprezintă o metodă de analiză și separare bazată pe
migrarea particulelor solide dispersate într-un lichid sub acțiunea
unui câmp electric Denumirea de electroforeză provine din
asocierea cuvântului grec electron (electric) cu cel latin phore
(purtător), evidențiindu-se astfel rolul esențial al câmpului electric
în procedeul descris.
• Deși este cunoscută încă de la sfârșitul secolului XIX, electroforeza
se afirmă ca o metodă analitică de separare abia în urma lucrărilor
referitoare la studiul unor proteine (1937) elaborate de Arne
Tiselius, laureat al premiului Nobel, numit și “părintele
electroforezei”.
• Electroforeza este folosită și în diagnosticare și în supravegherea
terapeutică, prin separarea proteinelor într-un câmp electric. Ea
permite dozarea proteinelor în mielom precum și detectarea
imunoglobulinei monoclonale. O altă proteină de importanță majoră
ce poate fi examinată funcțional prin electroforeză e hemoglobina.
 Metode termice în
controlul medicamentelor

Metodele termice se utilizează în controlul

medicamentelor, deoarece oferă informaţii legate de
comportarea substanţelor medicamentoase la
incalzire, în scopul identificării, determinării
gradului de puritate şi a interacţiunilor fizico-
chimice care au loc în cadrul formelor farmaceutice.
Dintre aceste metode pot fi numite:
1) termomicroscopia;
2) analiza termogravimetrica (ATG);
3) analiza termodiferentiala (ATD);
4) analiza calorimetrica diferentiala. (ACD).
Termomicroscopia

Termomicroscopia constituie o metodă analitică,

care permite observarea schimbărilor de fază,
(desolvatarea, transformarea, topirea) care au loc
sub actiunea încălzirii programate a unei substanţe,
aşezate între lama si lamela microscopică.
Pentru examinarea modificarilor cristaline se
utilizează un microscop cu placuta incalzită, în
lumina polarizată între prisme Nicol;
Examinarea fenomenuiui de topire se face în lumina
naturală.
 Schimbările de faza
observate în cursul încălzirii programate a unui
principiu activ (substanţe medicamentoase),
permit sesizarea unei modificari cristaline sau
topirea parţială a unei forme cristaline.
Analiza termogravimeftrică (ATG)
• Analiza termogravimetrică se bazează pe
inregistrarea variatiei masei substantelor in
functie de temperatură, in cursul încalzirii lor
continue şi uniforme. Se obtine o curba
termogravimetrica: m =f(T), in care pe ordonata
se înscrie pierderea de masă (mg) iar pe abscisă
temperatura (T0C).
Informaţii obţinute:

• Determinarea purităţii, care se referă atât la

substanţa activă, cât şi la impurităţi;
• Determinarea temperaturii de descompunere;
• Stabilitatea termică;
• Stabilitea termooxidativă;
• Efectul mediilor corosive asupra unui material,
• Determinarea conţinutului de umiditate.
Tipuri de reacţii în termogravimetrie

Pot surveni 2 tipuri de reacţie:

• Reagent = produs + gaz
cu scăderea masei probei (deshidratare, oxidare,
evaporare)
• Gaz + reagent = produs
cu creşterea masei probei (recristalizări, transformări
polimorfe)
Aparatajul
• o balanţă termică;
• un cuptor;
• o sursă de gaz care
asigură un mediu
inert şau reactiv în
dependenţă de caz;
• un computator care
supraveghează
aparatajul
Calibrarea balanţei
Curba termogravimetrica a deshidratării
sulfatului de cupru hidrat
Curba termogravimetrică obţinută la
studierea oxalatului de calciu
Descompunerea termică a glucozei
Curbele termice TG şi DTG ale acidului
acetilsalicilic
Analiza termogravimetrică (ATG)
Derivatograma 3-(5-mercapto-4-fenil-
1,2,4-triazol-3-il)-cumarinei 1

Treap Interval Pierdere Frag Efecte

ta de de în mente termice
desco tempco greutate coresp
mpun respunz
teo pra
ere. ător
reti ctic
c% %

I 20-325 11,2 11,1 2H2O 260

1 0 exoterm
II 325-480 41,7 41,2 5C; 3N; 325
4 5 1S endoterm
410
exoterm
III 480-760 47,0 47,6 C6 H 5 ; 520
0 5 6C; 2H endoterm
620
exoterm
Modificările care au loc în 3-(5-anilino-1,3,4-
tiadiazol-2-il)-cumarina 2 în cursul încălzirii

Treapta de Interval de temp. Pierdere în greutate Fragmente Efecte termice

descomp. (C) corespunzător coresp.
teoretic% practic%

I 20-325 11,21 11,10 2H2O 260 exoterm

II 325-480 41,74 41,25 5C; 3N; 1S 325 endoterm

410 exoterm

III 480-760 47,00 47,65 C6H5; 6C; 2H 520 endoterm

620 exoterm
Sistema analizei termice METTLER
TOLEDO (Elveţia)
Modulul TG-50

Caracteristicele tehnice
Temperatura Pînă la 1000 grad.С
Precizia +/- 2 grad.С
Viteza de încălzire 0...100 grad.С/min
Răcirea de la 1000 grad.С pînă la 100 18 min.
grad.С
Mediul aer
Diapazonul de cîntărire 0...5100 mg
 Termogravimetre (aparate)
TG

TG 209 F1 Iris® - Thermo-Microbalance

209 F3 Tarsus - Thermo-Microbalance

TG 449 C Jupiter® - Thermo-Microbalance

TG 409 PC Luxx ® - Thermo-Microbalance
“

TG 429 CD - Thermobalance

TG 409 CD - Thermobalance
Analiza termodiferenfiaia (ATD)

• Analiza Termică Diferenţială (DTA) este o metodă

de cercetare care se bazează pe înregistrarea variaţiilor
de entalpie survenite în probă în cursul unei încălziri
uniforme, cu decelarea (descoperirirea, evidenţierea)
fenomenelor exoterme şi endoterme care însoţesc
schimbările de stare cu sau fără modificarea masei
(deshidratări, desorbţii, topiri, sublimări, transformări
polimorfe, alotrope, recristalizări etc.). Prin înregistrarea
acestor diferenţe de temperatură: DT=f(T) faţă de o
substanţă de referinţă care nu se modifică sub acţiunea
căldurii (DT=0), se obţine curba termodiferenţială şi
derivata ei.
Informaţii obţinute:

• tipul reacţiei;
• cinetica reacţiei;
• tranziţia de fază;
• stabilitatea termică;
• compoziţia şi puritatea;
• diagrama de fază,
 Aparatajul

• o balanţă termogravimetrică diferenţială

• un cuptor
• un înregistrator automat
Semnalele DTA
ESTRADIOL SEMIHIDRAT

a) 10 °C pe minut

b) 2 °C pe minut
 Analiza calorimefrică diferenţială
(ACD)
Analiza calorimetrică diferenţială (,,Deferential
scanning calorimetry", DSC) se bazează pe
măsurarea energiei calorice care însoţeşte
schimbările de stare fizica ca urmare a unei
variaţii de temperatură, pentru o probă
menţinută la acelaşi regim de temperatură cu o
probă de referintă.
Curba de obţinută permite calcularea entalpiei de
topire după raportarea rezultatelor la cele
obtinute pe proba de referintă.
  Formula pentru determinarea entalpiei:

H = Entalpia sistemei
R = sensibilitatea aparatului
60 = factor de conversie din secunde în minute
A = aria picului
Ein = factorul de corecţie ( In): 9.68 mV / mW
Erel = rezistivitatea sistemei: depinde de aparat şi de temperatură, în cazul nostru e 1
Vc = viteza hîrtiei
Lc =lungimea hîrtiei: 25 cm
Ms = masa substanţei de analizat
 Aria picurilor
A= -ΔH*m/g*c
H = Entalpia sistemei
m = masa probei
g = constantă ce depinde de densitatea probei
c = constantă ce depinde de conductibilitatea
termică
Metode termice în controlul
medicamentelor
Vă mulţumesc
pentru atenţie.

Întrebări
?