Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 1 / 26
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - III)
Aprobate
la şedinţa catedrei Chimie farmaceutică şi toxicologică
Proces-verbal № _1_ din 29.08.2017_
Şef de catedră, dr. hab. şt. farm., profesor universitar
CHIŞINĂU 2017
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 2 / 26
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - III)
INTRODUCERE
Către derivaţii arilalchilaminelor şi oxifenilalchilaminelor se referă un grup mare de
substanţe atât de origine naturală cât şi cea de sinteză, cu acţiune farmacologică diferită. Multe
substanţe din grupul dat sunt create pe baza substanţelor naturale care participă în procesele
biochimice ale organismului uman. Pe parcursul ultimilor ani pe baza derivaţilor
arilalchilaminelor şi oxifenilalchilaminelor au fost sintetizate multe substanţe ce ne permit să le
considerăm ca substanţe de bază pentru obţinerea remediilor noi.
Scopul. De a însuşi efectuarea analizei calităţii substanţelor medicamentoase din grupa
arilalchilaminelor, oxilfenilalchilaminelor şi a derivaţilor lor în corelaţie cu
structura lor chimică, ce determină metodele de obţinere, proprietăţile fizico-
chimice, prevederi către calitate, condiţii de conservare şi întrebuinţare.
Scopuri determinate:
1. De a obţine deprinderi în efectuarea analizei substanţelor medicamentoase din tema dată
prin aprecierea comparativă a proprietăţilor fizice, fizico-chimice şi chimice.
2. De a putea efectua determinarea substanţelor studiate în conformitate cu prevederile
DАN cu oformarea documentaţiei necesare.
Planul studierii temei:
Pentru studierea temei se acordă 2 lucrări.
MATERIAL INFORMATIV
Substanţele medicamentoase din grupul studiat se pot diviza în următoarele grupe (tab.1):
1. Simpatomimetice:
Neselective: epinefrină (adrenalina), norepinefrină (noradrenalină) şi sarurile lor,
clorhidrat de dopamină (dofamină).
α-selective: fenilefrina, metoxamina, clorhidratul de clonidină (clofelina).
β-selective: salbutamol, fenoterol.
Neurosimpatomimetice: clorhidratul de efedrină.
2. Simpatoliticele:
Neurosimpatolitice: metildopa.
-blocante neselective: fentolamina.
α-blocante selective: prozosin.
Blocante beta-adrenergice: clorhidratul de propranolol, atenolol.
3. Medicamente care interferă în biosinteza neurotransmiţătorilor adrenergici: levodopa.
4. Aminodibromfenilalchilamine: clorhidratul de ambroxol.
Tabelul 1. Substanţele medicamentoase din grupul arilalchilaminelor,
oxifenilalchilaminelor şi derivaţii lor
Denumirea latină, română şi chimică.
Descrierea, solubilitatea
Formula de structură
Simpatomimetice - Neselective
Epinephrini tartras Pulbere cristalină albă sau puţin roză
Hidrotartrat de epinefrină (Adrenalină) (clorhidrat), albă cu nuanţă cenuşie
Adrenaline tartrate (Ph. Eur.) (hidrotartrat). Uşor îşi modifică
H OH
H H OH
culoarea sub acţiunea luminii. Uşor
N
CH3 solubilă în apă, puţin în alcool
. HOOC COOH
HO H OH
(hidrotartrat).
OH Мr 333,30
L–1(3,4-dihidroxifenil)-2 metilamino-etanol
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 4 / 26
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - III)
сlorhidrat de 2-(31,41-dihidroxifenil)-etilamină
Simpatomimetice - α-selective:
Phenylephrini hydrochloridum Pulbere cristalină albă sau albă cu
Clorhidratul de fenilefrina ( Mesatonum) nuanţă galbuie fără miros. Uşor
Phenylephrine hydrochloride (Ph. Eur.) solubilă în apă şi alcool.
H OH
H Мr 203,7
HO N
CH3 .
HCl [ ]20
D = de la –430 până la –470
(soluţie apoasă 2%, raportat la
clorhidrat de (1R)-1-(3-hydroxifenil)-2-(metilamino)- substanţă anhidră)
etanol
Methoxaminum
Metoxamina OCH3 OH
CH3
OCH 3
2-amino-1-(2,5-dimetoxifenil)propan-1-ol
Clonidini hydrochloridum Pulbere albă cristalină. Solubilă în apă,
Clorhidratul de clonidină (Clofelina) greu în alcool, practic insolubilă în
Clonidine hydrochloride (Ph. Eur.) cloroform şi eter.
Cl H
N Мr 266,6
. HCl
N N
H
Cl
clorhidrat de 2,6-diclor-N-(imidazolidin-2-
ilidene)aniline sau
clorhidrat de 2-(2,6-diclor-fenil-amino)-
imidazolidină
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 5 / 26
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - III)
CH3
CH3 şi enantiomer (soluţie 2% în metanol, raportat la
HO
substanţă anhidră)
(1RS)-2-[(1,1-Dimetiletil)amino]-1-[4-hidroxi-3-
(hidroximetil)-fenil]-etanol
Fenoteroli hydrobromidum Pulbere albă sau aproape albă
Bromhidrat de fenoterol (Birotec) cristalină. Solubilă în apă şi alcool.
Fenoterol hydrobromide H (Ph. Eur.)
OH
Мr 384,3
HO N
. HBr
CH3
OH
OH
bromhidrat de 1–(31,41-dihidroxifenil)-2-(para-
hidroxi--metil-fenetilamino)-etanol
Simpatomimetice - Neurosimpatomimetice:
Ephedrini hydrochloridum Cristale albe aciforme sau pulbere albă
Clorhidrat de efedrină cristalină, cu gust amar. Uşor solubilă
Ephedrine hydrochloride (Ph. Eur.) în apă (1:5), solubilă în alcool (1:5).
H OH H Мr 201,70
N
H CH3
CH3 .
HCl [ ]20
D de la –330 până la –360 (soluţie
apoasă 5%)
clorhidrat de (1R, 2S)-2-metilamino–1-fenil- -
propanol-1
Simpatoliticele – Neurosimpatolitice:
Methyldopum Pulbere cristalină albă, puţin solubilă
Metildopa în apă, insolubilă în alcool, solubilă în
Metildopa (Ph. Eur.) O acizi minerali diluaţi şi soluţii de
C
OH . hidroxizi alcalini.
1,5 H2O
H3C NH 2 Мr 238,2
HO
OH
(2S)-amino-3-(3,4-dihidroxifenil)-2-metil acid
propionic
sau
(-)-3-(3,4-dihidroxifenil)-2-metilalanină
sau
3-hidroxi--metil–L-tirozină
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 6 / 26
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - III)
metansulfonat de 3-[[(4,5-Dihidro-1H-imidazol-2-
yl)metil](4-metilfenil)amino]fenol
Simpatoliticele – α-blocante selective:
Prazosini hydrochloridum Pulbere albă sau aproape albă
Clorhidrat de prаzosin O
cristalină. Foarte uşor solubilă în apă,
Prazosin hydrochloride (Ph. Eur.) solubilă în etanol şi metanol, practic
N
insolubilă în acetonă.
H3CO N N O
. HCl Mr 419.9
N
H3CO
NH2
clorhidrat de 1-(4-Amino-6,7-dimetoxiquinazolin-2-
il)-4-(furan-2-ilcarbonil)piperazine
Simpatoliticele – Blocante beta-adrenergice:
Propranololi hydrochloridum Pulbere cristalină albă. Solubilă în
Clorhidrat de propranolol (Anaprilina) apă şi alcool.
Propranolol hydrochloridе (Ph. Eur.) Мr 295,8
H OH CH3
O - CH2 - C - CH2 - NH - CH . HCl
CH3
clorhidrat de ()-1-izopropilamină-3-(1-naftoxi)-2-
propanol sau clorhidrat de (2RS)-1-[(1-
metiletil)amino]-3-(1-naftoxi)propan-2-ol
Atenololum H OH CH3
Pulbere albă cristalină. Hidrofilă.
Atenolol O - CH2 - C - CH2 - NH - CH Solubilă în apă, uşor solubilă în acizi
Atenolol (Ph. Eur.) CH3 diluaţi, puţin solubilă în cloroform.
Мr 266,3
O Punct de topire: 152-1550C (Ph. Eur.
CH2 - C 7.0)
NH2
(±) 4-(2-hidroxi-3-izopropilaminopropoxi)-fenil-
acetamidă
sau
2-[4-[(2RS)-2-hidroxi-3-[(1-metiletil)amino]-
propoxi]fenil]-acetamidă
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 7 / 26
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - III)
clorhidrat de trans-4-[(2-amino-3,5-dibrombenzil)-
amino]-ciclohexanol
Proprietăţi fizico-chimice
După aspectul exterior substanţele medicamentoase din rândul arilalchilaminelor,
oxifenilalchilaminelor şi derivaţii lor prezintă pulberi albe cristaline, uneori cu nuanţe gălbuie,
fără miros. Majoritatea substanţelor sunt solubile în apă şi unele în solvenţi organici.
Pentru analiza substanţelor medicamentoase, din rândul arillalchilaminelor,
oxifenilalchilaminelor şi derivaţii lor sunt utilizate metodele fizico-chimice (spectrofotometria
(tab. 2), polarimetria, CGL, HPLC, CSS etc.).
Lungimea de undă,nm
Substanţă Solvent
Max. Min.
Clorhidrat de ambroxol Soluţie 0,01 mol/l acid clorhidric 245, 307 -
Clorhidratul de clonidină Soluţie 0,01 mol/l acid clorhidric 272, 279 -
Salbutamol Soluţie 1% acid clorhidric 276 -
HO pH 3,56 ; 6,5 O OH
H3C N
epinefrin (adrenalin ) adrenocrom
Coloraţia se menţine (la рН-ul 3,56) şi după adăugarea 0,1 mol/l soluţie tiosulfat de
sodiu. Norepinefrina formează noradrenocromul (coloraţie rosu-violetă) doar în soluţii cu рН-
ul 6,5: O
OH
HO NH2 I2
O OH
HO pH 6,5 H N
Epinefrina şi norepinefrina reduc argintul din soluţia amoniacală, dau reacţie pozitivă cu
reactivul Fehling.
Reacţia de culoare cu 1,2-dinitroclorbenzen este bazată pe oxidare în mediu bazic cu
formarea ulterioară a orto-chinonei:
OH H OH H
N O N
HO [O] CH3
CH3
+ 2H
HO OH - O
epinefrina
Are loc reducerea 1,2-dinitrobenzenului până la compuşi cu structura о-chinoidă coloraţi în
albastru-violet :
NO2 2H NH - OH N - OK
KOH
NO2 NO2 +
N - OK
1,2-dinitrobenzen O-
Dacă la soluţia de epinefrină de adaugat un volum neesenţial de hidroxid de sodiu, are loc
oxidarea până la adrenolutin, care fluorescează în galben-verzui:
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 10 / 26
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - III)
OH H OH
HO N HO
CH3 -4H
HO OH
H3C N
K3[Fe(CN)6] O
CH - CH - CH3 + H3C - CH2 - NH - CH3
C
H
OH NH - CH3
efedrina benzaldehida
Descompunerea hidraminică. Substanţele din grupul arilalchilaminelor se supun
hidrolizei în mediu bazic sau acid cu eliminarea aminei respective. Derivaţii α-aminoalcoolilor
(ex.,efedrina) se supun diferitor tipuri de descompunere hidramină în funcţie de condiţiile de
efectuării reacţiei:
O [O]
C CH - CH - CH3
H t0
OH NH - CH3
+ O
CH3 - C HCl
NaOH încălzire uscată
H
+ 0
t t
0
CH3NH2 H3PO4
C - CH2 - CH3
0
t
O
+ C - CH2 - CH3
+
[CH3NH3] CH2 - C - CH3 O +
+ O CH3NH2
+
[CH3NH3]
H2SO4
OH O H2SO4 OH OH OH OH
3 + HC -2H
OH - 2 H2O
OH
HO HO OH NaO HO ONa
compus aurinic
Metode de dozare
Determinarea cantitativă a derivaţilor arilalchilaminelor şi hidroxifenilalchilaminelor se
efectuează prin diferite metode: fizico-chimice - spectrofotomertia în UV, FEC, CSS, HPLC etc.
sau titrimetrice (titrarea acido-bazică în mediu apos şi anhidru, nitritometria, argentometria etc.).
Titrarea acido-bazică în mediu anhidru. Prin această metodă se dozează majoritatea
substanţelor din grupul arilalchilaminelor şi hidroxifenilalchilaminelor. Aşa, dozarea
clorhidratului de efedrină se efectuează în mediu acidului formic cu adăugarea anhidridei
acetice:
HCOOH
CH - CH - CH3 . Cl - + (CH3CO)2O + HClO4 CH - CH - CH3 . ClO4- + CH3COCl + CH3COOH
+ +
OH NH - CH3 OH NH - CH3
H H
KIO4 O O
CH - CH - CH3 C + CH3 - C + H3C - NH2 + KIO3
NaHCO3 H H
OH NH - CH3
În intestin, catecolaminele administrate pe cale orală, sunt inactivate în mare parte prin reacţii
catalizate de sulfataze ale florei intestinale.
Receptorii adrenergici se împart în 2 clase mari:
Receptori de tip α - se împart în 2 subclase:
1. Receptori α1
2. Receptori α2
Receptori de tip β – se împart în 3 subclase:
1. Receptori β1
2. Receptori β2
3. Receptori β3
I. Receptorii de tip α adrenergici
1. Receptorii α1 – sunt receptori cuplaţi cu proteina G ce activează fosfolipaza C. Cuplarea
mediatorilor cu receptorii α1 mai pot activa: fosfolipaza A2 – hidrolizează acidul arahidonic şi
iniţiază producerea de prostaglandine şi leucotriene; fosfolipaza D – se formează acid fosfatidic.
Activarea receptorilor α1 provoacă efecte α1 adrenergice :
- vasoconstricţie cutanată, pe mucoase, renală şi splanhnică.
- contracţia capsulei splenice;
- contracţia musculaturii tractului genito-urinar;
- midriază prin contracţia muşchiului radiar al irisului;
- relaxarea musculaturii tubului digestiv;
- hiperglicemie prin glicogenoliză şi gluconeogeneză.
2. Receptorii α2 – sunt cuplaţi cu proteine Gi ce inhibă adenilatciclaza şi duce la scăderea
concentraţiei de AMPc.
Receptorii α2 sunt de 3 feluri: presinaptici, postsinaptici, extrasinaptici (nesinaptici).
Efectele activării receptorilor α2 presinaptici - inhibă eliberarea de noradrenalină.
Efectele activării receptorilor α2 postsinaptici:
– relaxează musculatura netedă a tractului gastrointestinal;
– stimularea secreţiei salivare;
– inhibarea secreţiei de insulină;
– inhibarea secreţiei de renină;
– scăderea intensităţii procesului de lipoliză la nivelul adipocitelor.
Receptorii α2 extrasinaptici – se găsesc la nivelul plachetelor sanguine, iar stimularea lor
produce agregare plachetară.
II. Receptorii de tip β adrenergici
Receptorii β adrenergici – sunt cuplaţi cu proteinele G, iar activarea lor provoacă
stimularea adenilatciclazei → se formează o cantitate crescută de AMPc care activează
proteinkinaze adenilat dependente.
Efectele stimulării receptorilor β1:
- stimulează activitatea cardiacă, cu creşterea contracţiei miocardice şi tahicardie;
- stimularea SN, anxietate;
- lipoliză şi creşterea concentraţiei acizilor graşi liberi în sânge.
Efectele stimulării receptorilor β2:
- relaxează musculatura netedă bronşică cu bronhodilataţie;
- relaxează musculatura netedă a tractului genito-urinar;
- creşte secreţia de renină, insulină şi glucagon;
- relaxează musculatura netedă vasculară (din muşchii striaţi);
- provoacă tremor al extremităţilor;
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 15 / 26
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - III)
R1 R2 R3
1. Prezenţa structurii feniletilamine condiţionează efectul simpatomimetic direct.
2. Prezenţa grupei aminice alifatice libere condiţionează efectele terapeutice α 1, α2, β1
adrenergice (Norepinefrina).
3. Substituţia grupei amine alifatice duce la apariţia efectelor terapeutice α 1, α2, β1, β2
adrenergice (Epinefrina).
4. Substituţia grupei amine alifatice cu structuri alchilice superioare: izopropil, izobutil duce
la micşorarea efectelor α şi mărirea efectelor β, în special β2 (Salbutamol), iar substituţia
cu radicalul fenil contribuie la mărirea efectelor β2 de circa 200 ori (Fenoterol).
5. Prezenţa grupelor hidroxile fenolice în poziţiile 3 şi 4 în inelului benzenic condiţionează
efectele terapeutice α, iar în poziţiile 3 şi 5 – efectele terapeutice β.
6. Prezenţa grupelor hidroxile fenolice contribuie la scăderea lipofilităţii substanţei
medicamentoase şi respectiv la mărirea hidrofilităţii. Se măreşte solubilitatea acestor
substanţe în apă, ceea ce a dus la apariţia formelor farmaceutice lichide.
7. Substituţia la atomul de carbon din poziţia α contribuie la prelungirea duratei de acţiune a
substanţelor medicamentoase, datorită inhibiţiei MAO.
8. Substituţia la atomul de carbon din poziţia β cu gruparea hidroxilică condiţionează
efectul adrenomimetic, iar lipsa grupei hidroxilice în această poziţie (Dopamina)
contribuie la scăderea efectelor β, efectele α fiind prezente, dar de o durată mai scurtă.
Clasificarea farmacologică a substanţelor medicamentoase
Există substanţe medicamentoase care activează sau blochează receptorii adrenergici,
reprezentând agoniştii sau antagoniştii din domeniul adrenergic.
A. Simpatomimeticele (stimulante adrenergice, adrenomimetice) sunt substanţe care
provoacă efecte asemănătoare celor ale stimulării nervilor simpatici acţionând agonist la nivelul
sinapselor simpatice terminale.
Marea majoritate a simpatomimeticelor au în structura lor un nucleu feniletilaminic. La
catecolanime (adrenlină, noradrenalină) şi izoprenalină, la nucleul feniletilaminic se mai adaugă 2
grupări OH- fenolice în poziţiile 3 şi 4. Aceste grupări permit fixarea la receptorii adrenergici
determinând efectele α şi β adrenergice.
Lipsa unui OH- reduce efectele, mai ales pe cele β, iar absenţa ambilor OH- (la amfetanimă
şi efedrină) conferă proprietăţi simpatomimetice indirecte.
I. Simpatomimeticele directe – acţionează direct asupra receptorilor adrenergici α şi β
membranari; unele au efecte predominant α, altele au efecte predominant β adrenergice.
II. Simpatomimeticele indirecte – pătrund în terminaţiile simpatice şi eliberează
noradrenalina în fanta sinaptică, acţionând prin intermediul ei.
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 16 / 26
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - III)
Indicaţii: se foloseşte limitat în tratamentul unor stări hipotensive, astm bronşic, în miastenia
gravis. Nu poate fi folosită timp îndelungat: după 7-10 zile apar fenomene de tahifilaxie (fenomen
de toleranţă rapidă a organismului faţă de un medicament a cărui eficacitate descreşte pe măsură
ce se inmultesc crizele, obligând ca dozele să crească).
Reacţii adverse: anxietate, insomnie, uneori palpitaţii.
Mod de administrare: subcutanat (fiole de 10 mg şi 50 mg) , oral (comprimate 50 mg), local
pe tegumente şi mucoase (soluţii 1%) ca decongestiv.
II. Simpatomimetice folosite ca antihipotensive şi vasoconstrictoare
Hidrotartrat de norepinefrină (noradrenalină)
Efectele:
vasoconstrictoare în teritoriile cutanate, ale mucoaselor cu consecinţe hipertensive;
efectul cardiac este mic, deoarece efectul cardiostimulator de tip β1 este în mare parte
mascat prin reflexe cardioinhibitoare (declanşate de creşterea tensiunii arteriale) şi prin
rezistenţa periferică crescut.
Indicaţii: este utilă în tratamentul colapsului.
Reacţii adverse: dozele mari pot creşte mult tensiunea arterială cu risc de accidente
cerebrale, cardiace, vasculare. În cazul perfuziei prelungite, întrerupte brusc, poate surveni
hipotensiunea arterială. Provoacă uneori fenomene ischemice, în regiunea venei în care este
perfuzată. Pentru evitarea acestui fapt, este necesară infiltrarea locală de fentolamină care
împiedică vasoconstricţia.
Mod de administrare: nu se administrează oral (este polară); se administrează în perfuzie
intravenoasă lentă (soluţie 4 mg la 1000 ml).
Clorhidrat de dopamină (Dofamină) stimulează atât receptorii adrenergici cât şi pe cei
dopaminergici din periferie.
Efectele:
creşte forţa contractilă a miocardului crescând debitul cardiac (efect β 1 adrenergic);
scade rezistenţa periferică, producând vasodilataţie mezenterică şi renală (efecte
dopaminergic);
dozele mari măresc rezistenţa periferică totală prin efect vasoconstrictor α adrenergic.
Se foloseşte sub formă de perfuzie i.v. mai ales în şoc cardiogen.
III. Simpatomimetice folosite ca bronhodilatatoare, vasodilatatoare şi relaxante
uterine au acţiuni β2 adrenergice fiind utile în astmul bronşic, afecţiuni vasculospastice periferice
sau în iminenţa de avort sau de naştere prematură.
Structural, conţin un substituent voluminos la gruparea amină care nu permite fixarea pe
receptorii α.
Bromhidrat de fenoterol (Birotec) este un compus necatecolaminic cu efect
bronhodilatator (are predoninant acţiune β2 adrenergică; acţiunea β1 cardio stimulatoare este
foarte slabă). Molecula este stabilă; efectul este durabil. Principala indicaţie este astmul bronşic.
B. Simpatolitice
Simpatoliticele sunt substanţe care inhibă funcţia sinapselor adrenergice.
Sunt clasificate în:
I. Blocantele adrenergice, sau inhibitoare adrenergice sau adrenolitice – blochează direct
receptorii adrenergici, împiedicând astfel efectele substanţelor simpatomimetice şi efectele
stimulării simpaticului.
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 18 / 26
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - III)
Partea practică
Problema 1. De apreciat calitatea substanţelor medicamentoase după indicii
„Descriere” şi „Solubilitatea”. Rezultatele se prezintă sub formă de tabelă.
Adnotare: Solvenţii se utilizează conform prevederilor DAN.
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 19 / 26
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - III)
Precipitatul se spală cu 10 ml soluţie acid azotic. La filtrat se adaugă alăuni de fier amoniacale şi
se titrează cu soluţie 0,1 mol/l tiocianat de amoniu până la coloraţie slab- cafenie.
1 ml soluţie 0,1 mol/l nitrat de argint corespunde la 0,003545 g clor, care în preparatul
prealabil uscat trebuie să fie cel puţin 30,2% şi cel mult 31,4%.
6. Salbutamol
6.1. Identificare.
6.1.A. Spectrul IR al salbutamolului trebuie să corespundă cu spectrul probei standard în
dispersie de comprimate cu bromură de potasiu.
6.1.B. Spectrul UV al soluţiei 0,008% în acid clorhidric 1% prezintă un maxim la 276
nm.
6.1.C. Reacţia сu aminopyrazolonă (aminofenazone). 0,01 g preparat se dizolvă în 50
ml 2% soluţie tetraborat de sodiu. Se adaugă 1 ml soluţie aminopyrazolonă, 10 ml cloroform şi
10 ml soluţie hexacianoferat (III) de potasiu 2%. Se agită şi se lasă să se separe. Stratul de
cloroform se colorează în roşu-portocaliu.
6.2. Dozare.
6.2.A. Metoda de titrare anhidră. Circa 0,2 g preparat se dizolvă în 30 ml acid acetic
anhidru şi se titrează cu soluţie 0,1 mol/l acid percloric. Punctul de echivalenţă este determinat
potenţiometric.
1 ml 0,1 mol/l soluţie de acid percloric corespunde 0,02393 g C13H21NO3.
8. Clorhidrat de efedrină
8.1. Identificare.
8.1.A. Reacţia cu sulfatul de cupru (II). 0,01 g preparat se dizolvă în 1 ml apă, se
adaugă 0,1 ml soluţie sulfat de cupru şi 1 ml soluţie hidroxid de sodiu; apare o coloraţie albastră.
La agitarea acestei soluţii cu 1 ml de eter, stratul de eter se colorează în roşu-violet, stratul apos
rămâne albastru.
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 22 / 26
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - III)
9. Metildopa
9. 1. Identificare.
9.1.A. Spectrul IR al metildopa trebuie să corespundă cu spectrul probei standard.
9.1.B. Putere rotatorie specifică: D = de la -250 până la -280 (2,2 g substanţă anhidră
20
13. Atenolol
13.1. Identificare.
13.1.A. Spectrul IR al atenololului trebuie să corespundă cu spectrul probei standard în
dispersie de comprimate cu bromură de potasiu.
13.1.B. Spectrul UV al soluţiei 0,1% în metanol prezintă doua maxime: la 275 nm şi 282
nm.
13.1.C. Punct de topire: 152-1550C (Ph. Eur. 7.0)
13.2. Dozare.
14.2.A.Metoda de titrare anhidră. Circa 0,2 g substanţă (masa exactă) se dizolvă în 80
ml acid acetic anhidru şi se titrează cu soluţie 0,1 mol/l soluţie de acid percloric. Punctul de
echivalenţă este determinat potenţiometric.
1 ml 0,1 mol/l soluţie de acid percloric corespunde 0,02663 g C14H22N2O3.
2.14. Levodopa
14.1. Identificare.
14.2.A. Spectrul IR al levodopei trebuie să corespundă cu spectrul probei standard.
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Facultatea Farmacie
Catedra Chimie farmaceutică şi toxicologică Pag. 24 / 26
09.3.1-12
Elaborare metodică pentru studenţi şi profesori
(Chimie farmaceutică - III)
14.2. Dozare.
14.1.A. Metoda de titrare anhidră. Circa 0,18 g substanţă (masa exactă), se dizolvă în 5
ml acid formic anhidru, încălzind la necesitate. Se adaugă 25 ml de dioxan şi 0,1 ml soluţie de
cristal violet. Se titrează cu soluţie 0,1 mol/l acid percloric până la coloraţie verde.
1 ml 0,1 mol/l acid percloric corespunde 0,1972 g C9H11NO4.
Control de totalizare
1. Controlul cunoştinţelor teoretice după întrebările pentru pregătire de sine stătătoare.
2. Controlul dărilor de seamă la lucrarea practică efectuată.
BIBLIOGRAFIE
1. Conspectul lecţiei.
2. Babilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 1994.- 675 р.
3. European Pharmacopoeia 7.0th Edition, 2010. – 3310 p. (varianta electronică).
4. European Pharmacopoeia. Ediţia a 8,0. 2014.
5. Farmacopea Română. Ediţia X-a –Bucureşti: Editura medicală, 1993.-1315 p.
6. Matcovschi C., Safta V. Ghid farmacoterapeutic. – Ch.: “Vector V-N” SRL, (F.E.-P.
«Tipografia centrală»), 2010. – 1296 p.
7. Беликов В.Г. Фармацевтическая химия.- М.: МЕДпресс-информ, 2007. – 624 с.
8. Вартанян Р.С. Синтез основных лекарственных средств. – М.:МИА, 2004. – 844 с.
9. Машковский М.Д. Лекарственные средства. – 16-е изд., – М.: ООО «Издательство
Новая Волна», 2013. – 1216 с.
10. Фармацевтическая химия. Под ред. Арзамасцева А.П. – М.: ГЭОТАР-Медиа, 2006. –
640 с.
Reactivii:
1. Acid acetic anhidru 17. Soluţie de amoniac
2. Acetat de mercur (II) în acid acetic 18. Soluţie hidrogenocarbonat de sodiu
anhidru 0,1 mol/l
3. Alcool 19. Soluţie hidroxid de sodiu
4. Butanol 20. Soluţie hidroxid de sodiu 10 %
5. Clorură de potasiu 21. Soluţie iod 0,1 mol/l
6. Dioxan 22. Soluţie iodat de potasiu 1%
7. Eter 23. Soluţie nitrat de argint
8. Fericianură de potasiu 24. Soluţie nitrit de sodiu
9. Indicator amidon 25. Soluţie periodat de potasiu 0,1 mol/l
10. Indicator cristalin violet 26. Soluţie sulfat de cupru
11. Indicator fenolftaleină 27. Soluţie tampon cu рН 6,5
12. Indicator metiloranj 28. Soluţie tampon hidrgenotartrat cu
13. Soluţie acid azotic diluat рН 3,56
14. Soluţie acid clorhidric diluat 29. Soluţie tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l
15. Soluţie acid percloric 0,1 mol/l 30. Soluţie tiosulfat de sodiu 0,1 mol/l
16. Soluţie clorură de fier (III) 31. Sulfat de sodiu anhidru
Veselă, aparatura:
1. Aparatul pentru determinarea 8. Eprubete
punctului de topire 9. Etuvă de uscare
2. Baie de apă 10. Fiole de cîntărire cu dop rodat
3. Balanţă analitică 11. Hîrtie de filtru
4. Balon cotat cu volumul de 100 ml 12. Pâlnii de filtrare
5. Balon cotat cu volumul de 250 ml 13. Spectrofotometru
6. Balon cu dop rodat 14. Polarimetru
7. Cuve pentru spectrofotometru 15. pH-metru