Infrasunetele sunt sunetele cu frecvența cuprinsă între 0,001Hz și 20Hz și nu pot fi auzite de urechea

umană. Știința care se ocupă cu studiul infrasunetelor se numește infrasonică. Infrasunetele sunt
caracterizate de capacitatea acestora de a acoperi distanțe mari și de a ocoli obstacole fără multă
disipație. Acestea sunt utilizate în special în seismologie la studiul cutremurelor.

Este cunoscut faptul că animalele pot percepe infrasuntele care circulă prin pământ și pot servi ca un
semnal de avertizare.

Ultrasunetele sunt vibrații mecanice cu frecvențe mai mari de 20 000 Hz. Ele au de obicei intensitatea
redusă. Ultrasunetele cu intensitate mare se obțin prin procedee electromecanice care se bazează
pe fenomenul piezoelectric și / sau pe fenomenul magnetostricțiune. Pot fi generate, de asemenea, cu
fluiere.

La om limita superioară a auzului tinde să scadă cu vârsta astfel că omul matur nu mai poate auzi acele
sunete pițigăiate pe care un copil le aude[1]. Anumite companii de telefoane mobile folosesc acest lucru
pentru a crea sonerii de telefon care să fie auzite numai de cei tineri[2], dar ele sunt auzite câteodată și de
cei în vârstă din motive diferite.

Unele animale - cum ar fi câini, pisici, delfini, liliaci și șoareci - au o limită superioară a frecvenței mai
mare decât cea a urechii umane și astfel pot auzi ultrasunete, acesta fiind modul în care un fluier pentru
funcționează.