Bătălia de la Stalingrad este considerată cea mai sângeroasă și mai mare bătălie din istoria

omenirii. Bătălia a fost marcată de brutalitate și de lipsa de grijă pentru populația civilă.
Unii o consideră un moment decisiv în modul în care s-a desfășurat 2RM și, mai ales, în
câștigarea lui.
Pe 22 iunie 1941, în ciuda clauzelor Pactului germano-sovietic din 1939, Germania nazistă a
iniţiat o invazie masivă a fostului URSS.
Obiectivele generale ale campaniei lui Hitler erau, în ordine, Caucazul, Leningradul şi Moscova.
Pentru cucerirea Caucazului se impunea însă cucerirea Stalingradului, deşi din punct de vedere strategic
acest oraş nu avea o importanţă majoră. „Orasului lui Stalin“, aflat pe Volga, ar fi deschis insa drumul
armatei germane spre petrolul din Caucaz .
La data de 23 august 1942, cea de-a şasea armata germana ajunge la Volga, şi capturează o
bandă largă, de opt kilometri, pe malul râului. În aceeaşi zi, alte unităţi ale armatei a şasea au ajuns la
periferia de la Stalingrad iar din acel moment sute de bombardiere vor începe să atace puternic oraşul,
zile la rând, distrugând şi deteriorând aproape totul, clădire cu clădire. Bătălia de la Stalingrad începuse…

Cât priveşte armatele ruseşti situaţia nu era deloc una îmbucurătoare pentru ele : soldati
neechipati dintre care faceau parte si populatie locala. Astfel soarta Stalingradului a fost pusă în mâna a
două persoane. Stalin va ordona generalului Zukov să părăsească Moscova, să plece în sud şi să salveze
ce mai poate iar generalul Vasily Chuikov, a fost chemat să preia comanda. Se spune că înainte de a
pleca în misiune generalul a afirmat “Voi apăra oraşul sau mor!”.

Mareşalul Ion Antonescu este solicitat sa puna la dispoziţia comandamentului suprem german
două armate române. Ambele armate au ajuns pe front pînă la 15 octombrie 1942. Ele erau lipsite de
armament antitanc pe măsura tancurilor ruseşti. Cel care exista era la nivelul Primului Război Mondial.

La sfârşitul lunii octombrie a anului 1942, ruşii mai deţineau doar o fâşie îngustă de pământ şi
unele locuri izolate din Stalingrad. Germanii au dorit sa intreprinda un atac important, oboseala şi lipsa
tot mai mare de muniţie, însă, i-a oprit. Un factor complet defavorabil trupelor germane l-a constituit şi
iarna dură,grea din Rusia care a redus drastic mobilitatea armatei germane.
La data de 10 ianuarie 1943, 47 de divizii ruse au atacat armata a şasea din toate direcţiile. Chiar
şi în această situaţie, disperată pentru trupele germane, aceştia şi-au continuat lupta, lipsită însă în mod
evident de vreo şansă pentru ei.
Armata a 6-a germana, a fost distrusa la Stalingrad, soldatii fiind nevoiti sa recurga la canibalism
ca sa supravietuiasca. Ascunsi printre ruine in plina iarna, au fost nevoiti sa suporte temperaturi care nu
depaseau -40 de grade Celsius
Pe 22 ianuarie, înfometată, îngheţată şi epuizata armata germană a început însă să se
prăbuşească.
Cea mai cruda lupta din al doilea razboi mondial a durat 6 luni si a luat sfarsit cand feldmaresalul
Friedrich Paulus s-a predat sovieticilor, in ciuda ordinului direct primit de la Hitler, care ii cerea sa se
sinucida.
Ultima rezistenţă germană a luat sfârşit. Ambitiile lui Adolf Hitler de a cuceri Uniunea Sovietica
au fost defintiv spulberate.
În această bătălie germanii au pierdut aproape 150.000 de soldaţi iar 91.000 de persoane au fost
luaţe prizoniere de către ruşi. Din aceştia doar 6.000 dintre ei s-au mai întors acasă, după ani întregi
petrecuţi în lagărele ruseşti.
 Pierderilor umane a fost estimat undeva la aproximativ 3 milioane de persoane, număr care
include atât combatanţii cât şi populaţia civilă, din aceştia în jur de 200.000 fiind şi soldaţi români.
Pentru eroismul apărătorilor sovietici, orașul a fost decorat în 1945 cu titlul de Oraș Erou.