UNITATEA

DE ÎNVĂȚARE 1 / COMPUȘI HETEROCICLICI

COMPUŞI HETEROCICLICI. SUBSTANȚE MEDICAMENTOASE,

DERIVAȚI AI FURANULUI ȘI BENZOPIRANULUI.

UNITĂȚI DE CONȚINUT
1. Compuşi heterociclici. Particularități structurale. Clasificare.
2. Substanţe medicamentoase, derivaţi ai furanului. Furacilina. Furadonina. Furazolidona.
3. Substanţe medicamentoase, derivaţi ai benzopranului:
3.1. Derivaţi ai cumarinei. Acenocumarol.
3.2. Compuşi cromanici. Acetatul de tocoferol.
3.3. Compuşi fenilcromanici. Rutozida.

1. COMPUŞI HETEROCICLICI. PARTICULARITĂȚI STRUCTURALE. CLASIFICARE.

COMPUŞII HETEROCICLICI reprezintă substanţe organice ciclice, moleculele cărora conţin

inele alcătuite nu numai din atomi de carbon, dar şi din alte elemente, în special n, s, o, numiţi
heteroatomi (de la cuvântul grecesc ”heteros” – diferit).

În funcţie de componenţa chimică compuşii heterociclici se deosebesc prin numărul de

atomi în ciclu şi natura heteroatomului.


O S
N
piridina furan tiofen
piridina furan tiofen
Există cicluri cu doi, trei sau mai mulţi heteroatomi:
N N N
N

S S
N
tiazol tiadiazol
pirimidina tiazol tiadiazol
pirimidina

Heterociclurile pot fi şi sub formă de sisteme condensate alcătuite din două, trei, patru
cicluri. Exemplu: indol, chinolina, fenotiazina:
S

N
H N N
indol chinolina fenotiazina H
indol chinolina fenotiazina

Compuşii heterociclici stau la baza structurii chimice a multor substanţe
medicamentoase atât de origine naturală (alcaloizi, vitamine, fermenţi, antibiotice) cât şi
sintetică (furacilina, analgina, barbiturice, dibazolul, ş.a.).
Substanţele medicamentoase din grupul compuşilor heterociclici se clasifică în funcţie
de sistemele heterociclice ce stau la baza structurii lor.

 2. SUBSTANŢE MEDICAMENTOASE, DERIVAŢI AI FURANULUI
FURACILINA / FURADONINA / FURAZOLIDONA

FURANUL – compus heterociclic pentaatomic care conţine în calitate de heteroatom

O oxigenul.

Ca şi benzolul, furanul manifestă caracter aromatic. Însăşi furanul nu posedă activitate

fiziologică, dar nitroderivaţii său şi anume derivaţii 5-nitrofuranului se deosebesc prin
activitate antibacteriană puternică şi toxicitate mică.
În practica medicală se utilizează numeroase substanțe medicamentoase, derivaţi ai 5-
nitrofuranului (furacilina, furadonina, furagina, furagina solubila, furazolidona, ș.a.).
Denumirea română, latină şi chimică
Descrierea / Solubilitatea
Formula de structură
Preparatele medicamentoase, derivaţi ai 5-nitrofuranului
4 3
5 1 2
O2N O CH = N - R
Nitrofuralum / Nitrofuralul (Furacilină) Pulbere microcristalină, galbenă sau galbenă-
verzuie, fără miros.
O2N O CH = N - NH - C - NH2 Foarte puţin solubilă în apă, puţin solubilă în
O
alcool 95%, solubilă în alcali.
semicarbazona 5-nitrofurfurolului Мr =198,14
Nitrofurantoinum /Nitrofurantoină (Furadonină) Pulbere microcristalină, galbenă sau galben-
O portocalie, fără miros.
. H2O
O2N CH = N - N NH Foarte puţin solubilă în apă, puţin solubilă în
O
O alcool 95%, puţin solubil în acetonă.
N-(5-nitro-2-furfuraliden)-1-aminohidantoină Мr =256,18
Furazolidonum / Furazolidonă Pulbere microcristalină, galbenă sau galben-
verzuie, fără miros.
O2N O CH = N - N O Practic insolubilă în apă şi eter, foarte puţin
O solubilă în alcool 95%.
N-(5-nitro-2-furfuraliden)-3-aminooxazolidonă-2 Мr =225,16
Þ Proprietăţi / Metode de analiză
Proprietăţi fizico-chimice. Derivaţii 5-nitrofuranului sunt substanţe cristaline
galbene cu nuanţă portocalie sau verzuie, fără miros. Sunt foarte puţin solubile sau practic
insolubile în apă şi etanol, puţin solubile în dimetilformamidă.
Nitrofuralul (furacilina) posedă în soluţii proprietăţi acide (grupa imidă) şi mai bine ca
alte preparate se dizolvă în alcalii.
Proprietățile acide se manifestă în reacțiile cu soluțiile apoase de alcalii; cu solvenții
protofili (piridină, dimetilforamidă); cu ionii metalelor grele.
Þ Identificarea
1. Reacţia de culoare cu soluţia apoasă de hidroxid de sodiu. Furacilina formează o
colorație roșie-oranj, furadonina – roșie-întunecată, furazolidona – colorație mură, furagina –
oranj.


 La interacţiunea cu soluţiile diluate de alcali fără încălzire se formează săruri fără
distrugerea ciclului furanic: NaOH
-
O +
O2N CH = N - NH - C - NH2 N O CH = N - NH - C - NH2
O
O
O O
nitrofural (furacilină) coloraţie roşie- portocalie
2. Reacția de descompunere hidrolitică. Dacă soluția de furacilină în soluție de
hidroxid de sodiu se încălzește, preparatul se descompune cu degajarea amoniacului (se
determină prin înălbăstrirea hârtiei roşie de turnesol):
t O
- 0
O +
ON CH = N - NH - C - NH + NaOH N + H N - NH + + Na CO + NH
2 O 2
O OH H
2 2 2 3 3

O

3. Furazolidona şi nitrofurantoina (furadonina) se pot deosebi una de alta după coloraţia
diferită a produşilor de interacţiunea soluţiilor preparatelor cu soluţiile alcoolice de alcalii în
mediu de solvenţi anhidrici cu caracter bazic (dimetilformamida).
4. Derivaţii 5-nitrofuranului formează compuşi coloraţi insolubili cu sărurile
metalelor grele (AgNO3, CuSO4 ,CoCl2 etc.). În special, nitrofuralul (furacilina) cu ionii de
argint formează un precipitat roşietic:
+ AgNO
+ HNO3
O2N CH = N - NH - C - NH2 3 ON CH = N - N = C - NH2
O 2 O
O OAg
precipitat roşietic
5. Proprietaţi oxido-reducătoare. În rezultatul hidrolizei bazice a radicalului din poziţia
2 a derivaţilor 5-nitrofuranului se formează aldehidă (5-nitrofurfurol) care poate fi identificată
cu ajutorul reacţiilor de oxido-reducere caracteristice („oglinda de argint”, reacția cu reactivul
Fehling). Produsele de hidroliză a nitrofuralului (furacilina) este hidrazina – reducător energic:
H2N - NH - C - NH2 + 2 CuO + 2 H2O Cu2O + 3 NH3 + CO2 + O2
Þ Determinarea cantitativă
O
1. Metoda iodometrică (indirectă) bazată pe proprietăţile reducătoare a nitrofuranului
în mediu bazic (pentru a mări solubilitatea se adaugă clorura de sodiu şi amestecul se încălzeşte).
Soluţie standard de iod în mediu bazic formează hipoiodura:
I2 + 2 NaOH NaI + NaIO + H2O
Hipoiodura oxidează nitrofuralul până la 5-nitrofurfurol:
NaCl O
O2N O
CH = N - NH - C - NH2 + 2 NaIO + 2 NaOH O2N
O
C
H
+

O
+ Na2CO3 + 2 NaI + H2O
+ N2 + NH3

După finisarea procesului de oxidare a nitrofuralului soluţia se acidulează şi excesul de iod
se titrează cu tiosulfat de sodiu: NaI + NaIO + H2SO4 I2 + Na2SO4 + H2O
M(1/z)furacilina – M(1/4) furacilina (z – 4)
I2 + 2 Na2S2O3 2 NaI + Na2S4O6
2. Metoda fotocolorimetrică / pe baza reacţiilor de culoare cu soluţie de alcali în prezenţa
diferiţilor solvenţi.



 Mecanismul acţiunii derivaţilor 5-nitrofuranului constă în inhibiţia unor sisteme
enzimatice bacteriene. Fiind acceptor de oxigen, nitrofuranele dereglează procesul respiraţiei
celulei bacteriene, inhibă biosinteza acizilor nucleici. În dependență de concentraţie pot provoca
efect bacteriostatic şi bactericid.
Nitrofuranele se caracterizează printr-un spectru larg de acţiune, fiind active față de multe
bacterii gram negative (E. Coli, K. Pneumonial) şi gram pozitive, unele anaerobe, micoze
(Candida). Furazolidona este activă în infecţii cu Leamblii, Trihomonade, Paratif, Salmonele,
Vibrionul Choleric, Staphilococ, virusuri mari, agentul gangrenei gazoase. Nitrofuranii destul de
bine se absorb în TGI; biodisponibilitatea variază între 50 - 90-95%.
Nitrofuralul (furacilină). Remediu antibacterian.
Utilizare: dezinteria bacteriană / local, extern.
Extern – soluţia apoasă 0.02% (1:5000) sau alcoolică 0.066% (1:1500) – la prelucrarea
plăgilor, spălături în sinusite, gargarisme în stomatită, angină.
Forme medicamentoase. Pulbere, comprimate 10mg, 20mg şi 100mg.
Nitrofurantoină (furadonină). Tratamentul şi/sau profilaxia infecţiilor tractului urinar
(pielite, pielonefrite, cistite, uretrite).
Forme medicamentoase. Comprimate 50mg şi 100mg.
Furagina / furazidina (furagina solubilă) preparat cu acțiune bacteriostatică față de
bacteriile gram-pozitive și gram-negative. Rezistența bacteriilor la furazidină evoluează lent și
este slabă. Infecțiile genitourinare (cistita acuta si cronica, pielonefrita, uretrita, prostatita),
complicatiile postoperatorii ale organelor genitourinare.
Forme medicamentoase. Comprimate 50mg.
Furazolidon. Remediu antibacterian, activ pe majoritatea agenţilor patogeni ai tractului
intestinal. Utilizare: dizenteria, paratife, lamblioza, vaginitele şi rectitele trichomonadice.
Furazolidon nu se administrează la copii până la 1 lună; are proprietăţi de tip disulfiram şi poate
fi utilizat în tratamentul alcoolismului.
Forme medicamentoase. Comprimate 25mg, 50mg şi 100mg (Furazolidon Forte);
Emigyl-F comp. 400mg+100mg N10 (metronidazol+furazolidon).
Condiții de păstrare. Compuşii nitrofuranici sunt foarte sensibili faţă de lumină, mai ales
lumina ultravioletă de aceea trebuie păstraţi în recipiente din sticlă întunecată.
....................................................................................................................................................................................................
3. SUBSTANŢE MEDICAMENTOASE, DERIVAŢI AI BENZOPIRANULUI

BENZOPIRANUL – compus heterociclic condensat alcătuit din ciclul benzenic și

heterociclul – piranic care conţine în calitate de heteroatom –oxigenul.

Derivaţii 1,2 – benzopiranului / cumarina şi 1,4-benzopiranului / cromona care conţin

grupele cetonice, intră în structura chimică a diferitor substanţe medicamentoase.
O

4
3
4
3
2 1 2
1
O O O

benzo-a- piron / cumarina benzo-g- piron / cromona

 Substanțele medicamentoase, derivaţi ai cumarinei - anticoagulante, compuşii cromanici şi
fenilcromanici - vitamine.
Clasificarea substanțelor medicamentoase, derivaţi ai benzopiranului
1. Derivaţii 4-hidroxicumarinei (cumarinele) – OH

anticoagulante
Neodicumarină (Etilbiscumacetat), Fepromaron, O O

Acenocumarol (Syncumar), Warfarină 4-hidroxicumarina

2. Derivaţii cromanului – tocoferoli (vitaminele grupei Е)
Acetat de tocoferol O
croman
(benzo-g-dihidropiran)
3. Derivaţii fenilcromanului – flavanii (vitaminele grupei Р) O
8 1 2
Rutozidă (Rutină), Troxerutină (Troxevazină) 7
6 5
4
3 flavan
4. Derivaţii benzo-g-pironului – substanţe cu acţiune O
antiasmatică. Acid cromoglicic (Cromolin-sodiu, Intal).
O cromon
3.1. Derivaţi ai cumarinei. Acenocumarol.
Derivaţii 4-oxicumarinei împiedică sau întârzie coagularea prin diminuarea cantităţii de
protrombină în sânge. Ei reduc participarea vitaminei K la biosinteza hepatică a protrombinei şi
a altor factori interesaţi în procesul de coagulare, funcţionând ca “antivitamine K”.
OH OH OH
CH2

O O O O O O
dicunmarina
4-oxicumarina

4-oxicumarina stă la baza sintezei majorităţii compuşilor cu acţiune anticoagulantă.

Aethylisbiscoumacetas / Etilbiscumacetat Acenocumarolum /Acenocumarol
(Neodicumarină) O
C
O - CH - CH (Syncumar)
2 3 NO 2

OH OH
Remediu anticoagulant Remediu O
HO
cu acțiune indirectă. anticoagulant cu CH - CH - C - CH
O O O O 2 3

Manifestă efectul nu acţiune indirectă, este O O

imediat, ci lent și îndelungat, posedând antagonist al
proprietăți cumulative. Se întrebuinţează în vitaminei K. Se întrebuinţează în profilaxia
profilaxia şi tratamentul trombozelor, şi tratamentul trombozelor,
tromboflebitelor, infarctului miocardic, etc. tromboflebitelor, emboliilor, infarctului
Forme medicamentoase. Comprimate 0,5mg și miocardic, etc. La insuficienţă coronară
1mg micşorează indexul protrombinei şi are
Denumiri comerciale. Neodicumarină, acţiune de lărgire a vaselor sanguine.
Aethylisbiscoumacetas, Dicumaryl, ș.a. Forme medicamentoase. Comprimate 2mg.
Denumiri comerciale. Acenocumarin,
Trobostop, Syncumar, Neo-Sintrom.

Phepromaronum / Fepromaron Warfarinum / Warfarină O

Anticoagulant OH O Remediu anticoagulant OH CH - C - CH 2 3

original cu acţiune C CH2- C -C2H5 cu acțiune indirectă.

H CH

indirectă, este O O
Blochează sinteza O O

antagonist al dependentă de vitamina K a factorilor de

vitaminei K, necesară pentru formarea coagulare
protrombinei în ficat. Fepromaronul inhibă Indicații. Tratamentul şi profilaxia
sinteza protrombinei, este mai activ decât trombozei venelor profunde şi emboliei
neodicumarina, are efect cumulativ mai puţin arterei pulmonare. Profilaxia secundară a
pronunţat, după activitate este apropiat de infarctului miocardic şi profilaxia
warfarină, dar este mai puţin toxic. Se complicaţiilor tromboembolice după infarct
întrebuinţează în profilaxia şi tratamentul miocardic.
trombozelor, tromboflebitelor, emboliilor, Forme medicamentoase. Comprimate 3mg și
infarctului miocardic. 5mg. Denumiri comerciale. Warfarinum.
Forme medicamentoase. Comprimate 1mg. Warfarex.

Acenocumarol / Formula de structură. Proprietăți. Metode de analiză.
Denumirea română, latină şi chimică Descrierea / Solubilitatea
Formula de structură
Acenocumarolum/Acenocumarol Syncumar Pulbere albă cristalină fără miros.
NO 2 Solubilă în acetonă, foarte uşor
3-[a-(4-nitrofenil)-b-acetiletil)]- O
solubilă în alcool, practic insolubilă
HO
-4-oxicumarină CH - CH - C - CH
în apă, solubilă în soluţii de alcali.
2 3

O O

Þ Identificare (FR ed. X)

1. Metoda spectrofotometrică UV
2. Reacții de identificare a grupării hidroxil enolice:
2.1. Reacția cu soluția de hidroxid de sodiu în mediu de acetonă / coloraţie galbenă-aurie;
2.2. Reacția iodoformului ;
2.3. Reacția cu soluţia de clorură de fier (III) / sare complexă de culoare roşie-brună.
3. Reacții de identificare a inelului lactonic. Reacția de obţinere a azocoloranţilor după
încălzirea prealabilă cu soluţie 0,1 mol/l hidroxid de sodiu. Fenolul format se cuplează cu acidul
sulfanilic diazotat sau cu altă amină aromatică diazotată:

+

OH OH N N N N OH
R R R
-
C
O Cl
OH
C
O

O O OH ONa ONa

2 2 SO OH SO OH

azocolorant
4. Reacții de identificare a grupării nitro-aromatică. Reacția de formare a colorantului azoic
(preventiv gruparea nitro se transformă grupare amino / proces de reducere cu ajutorul
pulberii de zinc în prezență de acid clorhidric).
Þ Determinarea cantitativă. Metoda spectrofotometrică.


 3.2.
Compuşi cromanici. Acetatul de tocoferol (vitamina E).
Numită şi vitamina fertilităţii, datorită rolului pe
care îl are în procesul fertilităţii, vitamina E constituie p
substanță cu o importantă acţiune antioxidantă. Are
proprietatea de a descompune radicalii oxidanți formați
în organism în decursul unor reacții fiziologice, dar
deasemenea abundenți în reacții inflamatoare, iradiere
cu raze ultraviolete, etc. Tocoferolii funcționează ca o
„capcană” a acestor radicali liberi și sunt regenerați de
multiple sisteme enzimatice și proteice celulare.
Vitaminele grupei E / tocoferolii cuprind o serie de compuși apropiați după structură și acțiune
biologică. Cel mai activ dintre aceștia este a-tocoferolul.
Tocoferolii se conțin în părțile verzi ale plantelor, mai ales în gramineele tinere, în ei sunt
bogate uleiurile vegetale (de floarea-soarelui, bumbac, porumb, arahide, soia, cătină). O anumită
catitate de tocoferoli există, de asemenea , în carne, grăsime, ouă, lapte.

Vitaminele grupei E / tocoferolii - compuși apropiați după structură și acțiune biologică.

Cel mai activ este
a-tocoferolul

Preparatul medicamentos / Acetatul de tocoferol
Denumirea română, latină şi chimică
DESCRIEREA / SOLUBILITATEA
Formula de structură
Tocopheroli acetas / Acetat de tocoferol Lichid transparent, uleios, vâscos, de
HC
3
C O
CH 3 culoare galben-pal, cu miros slab. La
CH lumină se oxidează şi capătă o culoare
5 4
O 6 3
7 2 3 CH 3
8 1
HC
3
CH
O CH
3
- (CH - CH
2 - CH
2 -2CH ) - H
2 3 galben-pală.
(6-acetoxi-2,5,7,8-tetrametil-2-(4¢,8¢,12¢- Practic insolubil în apă, solubil în
trimetiltridecil)-croman alcool, foarte puţin solubil în eter, acetonă
şi uleiuri vegetale.
Þ Proprietăți chimice / Reacții de identificare
Proprietăţi reducătoare. Pentru identificarea tocoferolilor sunt pe larg utilizate reacţiile
de oxidare însoţite de formarea compuşilor coloraţi, datorate prezenţei în moleculele lor a
hidroxilului fenolic. Structura chimică a produşilor de oxidare şi coloraţia lor depind de natura
oxidantului.

 La interacțiune cu oxidanți slabi -
FeCl3, Ce(SO4)2 se formează p-
tocoferilchinona de culoare galbenă. Reacția
are loc doar după procesul de hidroliză a
radicalului/grupării acetat.
La interacțiune cu oxidanți puternici -
HNO3concentrat, se formează o-
tocoferilchinina de culoare roșie-oranj.
Reacţia de oxidare cu acid azotic
(oficinală). La încălzire până la 80°С cu
acid azotic concentrat se obţine o-
tocoferilchinon de culoare roşie-portocalie, care la condensarea cu o-fenilendiamină
formează colorantul azinic de culoare roşie-portocalie ce fluorescează.

2. La interacțiune substanței medicamentiase
cu FeCl3, ionul Fe3+ se reduce până la Fe2+, care
ulterior la interacțiune cu α,α-dipiridil formează
un compus chelat ce culoare roșie. Reacţia este
utilizată pentru determinarea fotocolorimetrică.
3. Prezenţa radicalului acetilic în acetatul de tocoferol se argumentează prin formarea
acetatului de etil: NaOH
R - O - C - CH3 CH3COONa + R - OH

O
H2SO4 O
CH3COOH + C2H5OH CH3 - C + H2O
OC2H5

Þ Metode de determinare cantitativă

1. Metoda cerimetrică bazată pe reacțiile de oxidare (metoda farmacopeică)
Determinarea se bazează pe hidroliza acidă (fierberea cu acid sulfuric cu refrigerent reflux).
Apoi tocoferolul eliminat se titrează cu sulfat de ceriu (IV) (indicator difenilamina) până la
apariţia culoraţiei albastu-violetă: H C O CH 3 3 CH
3 HO HO

2
R R + CH COOH
3
O 2 4
H SO
HC O CH HC O CH
3 3 3 3

CH 3 CH
3

CH 3
CH
3
HO 4 2
Ce(SO )
O
R + Ce (SO )
2
R
4
H SO
H C O CH
2 4 3

HC O CH 3 3

3
3
CH OH
3
CH 3

H
N
2
4 2
Ce(SO )
N
+

N . HSO - 4
H SO H
2 4

difenilamina hidrosulfat de difenildifenochinondiimină

2. Metoda spectrofotometrică în UV
3. Metoda fotocolorimetrică (bazată pe reacţiile de oxidare)

 Întrebuințări în practica medicală. a-Tocoferolul stimulează sinteza hemului și a
fermenților care conțin hem, îmbunătățește respirația tisulară, inhibă sinteza colesterolului;
previne creșterea permeabilității și fragilității capilarelor; normalizează funcția reproductivă.
Vitamina E este recomandată în tratamentul distrofiilor musculare, tulburări
cardiovasculare, avort spontan, tulburări de menopauză şi altele.
Forme medicamentoase. Capsule moi 100, 200 și 400mg; picături orale, soluție uleioasă
300mg/ml.
Condiţii de păstrare. Preparatele de vitamina E se păstrează în ambalaje bine închise și
la un loc ferit de lumină. Razele ultraviolete distrug substanța.
Tocoferolul intră în componența preparatelor polivitaminice: Aevit, Aecol, Aerovit,
Gendevit, Undevit (Tocopherolum + Retinolum / vitamina A), ș.a.

4. Compuşi fenilcromanici. Rutinozida (vitaminele grupei p).
Vitamina P, fiind o noțiune convențională, întrunește un număr mare de flavonoide, care
influențează permeabilitatea capilarelor și sunt utilizate pentru inhibarea fragilității acestora.
Activitate P-vitaminică pronunțată posedă catechinele din frunzele de ceai, rutinul din masa
verde de hrișcă, flavonoidele din citrice, coacăze negre, măcieșe, vița de vie. Împreună cu acidul
ascorbic, aceste substanțe participă la procesele redox, inhibă efectul hialuronhidrazei.
În practica medicală se utilizează substanțele medicamentoase, derivați ai
fenilcromanului / flavanului – rutina, troxerutina.
Denumirea română, latină şi chimică
DESCRIEREA / SOLUBILITATEA
Formula de structură
Rutozidum / Rutozidă
HO Pulbere microcristalină galbenă sau
(Rutină) HO O H HO
O OH galben-verzue, fără miros, fără gust.
3
CH
O CH
2
O
OH . 3H O
Practic insolubilă în apă, soluţii de acizi,
O
eter. Puţin solubilă în alcool, solubilă în
2
OH OH O
OH

OH
OH
soluţii diluate de alcali.
3-rutinozid de quevercitină sau 3-
ramnoglucozil-3,5,7,3¢,4¢-pentahidroxiflavononă
Þ Proprietăți chimice / Reacții de identificare
După structura chimică rutina reprezintă o dizaharidă. Partea zaharoasă este formată din D-
glucoză și L-ramnoză și agliconul – quercitina.
1. Reacții de identificare a grupării hidroxil-fenolice
- Reacţia cu clorură fierică (III) - coloraţie verde-închisă.
- Cu soluţia de aldehidă formică în acid sulfuric concentrat (coloraţie roşie-portocalie).
- Reacția de formare a azocolorantului la cuplarea cu sarea de diazoniu (coloraţie roşie).
2. Descompunerea hidrolitică (identificarea rutozidei şi quercetinei).
Reacţia de culoare cu hidroxid de sodiu - coloraţie galben-portocalie; coloraţia apare în
rezultatul transformării flavonoidei în halcon cu deschiderea ciclului piranic:
HO O HO O
O ONa
R
OH
NaOH

O
HO O HO OH R ONa

OH

rutozida halcon


 3. Hidroliza acidă la fierbere (cu refrigerent) în prezenţa acidului sulfuric. Se obţine
quercitina, care după recristalizare din etanol are punctul de topire 308 °С. Metoda dată este
utilizată în analiza gravimetrică a rutozidei.
4. Reacţia cianinică / Proba cianinică (reacție specifică pentru rutină și quercitină).
Reacţia este bazată pe formarea sărurilor colorate de piriliu la reducerea flavonoidelor cu
hidrogen, la fel şi rutozidei. Reacţia se petrece la tratarea rutozidei şi troxerutinei cu pulbere de
magneziu şi acid clorhidric concentrat în mediu alcoolic, coloraţie roşie:
HO O
HO
H OH
HO
O O
R
OH
[H]
O
R
HCl R
OH
OH -HO +

2
HO O HO O HO O
Cl -
OH
OH OH

rutozida cromenol clorură de cianină (sarea de piriliu)

5. Identificarea părții zaharoase în molecula rutinei. Reacţia cu reactivul Fehling
după hidroliza în mediul acid – apare precipitat roşu de Cu2O. Această reacție permite
diferențierea rutinei de quercitină (agliconul).
Þ Determinarea cantitativă. Metoda spectrofotometrică în UV. Solvent-alcool absolut.
Se citeşte absorbanţa la 375 şi 362,5 nm. Pentru dozarea rutozidei sunt utilizate și metode
fotometrice bazate pe reacţii de culoare descrise mai sus.
Întrebuințări în practica medicală. Acţiunea farmacologică principală a rutinei, asociată
cu acidul ascorbic, constă în mărirea rezistenţei capilarelor şi în micşorarea permeabilităţii
vaselor sanguine. Rutina participă în procesele redox în organism, normalizează activitatea
glandei tiroide, potenţează acţiunea acidului ascorbic şi contribuie la acumularea lui în
oraganism. Rutina se întrebuințează în profilaxia şi tratamentul hipo- şi avitaminozei P în
asociere cu acidul ascorbic.
Forme medicamentoase. Pulbere, comprimate a câte 2mg, comprimate ce conţin rutină şi
acid ascorbic / Ascorutin, Proactiv.
Condiţii de păstrare. Recipiente de culoare închisă, ermetic închise, ferite de lumină.
Denumiri comerciale. Rutină, Birutan, Rutinon, Ruvit, Rutavit, ș.a.

Troxerutina (derivat semisintetic al rutinei), se utilizează în varice, tromboflebite
superficiale, ulcere varicoase, edemul posttraumatic.
Troxerutinum / Troxerutin Forme medicamentoase. Capsule 300mg, soluție
(Troxevasin) injectabilă 10%, gel de 2% pentru uz topic în tuburi
RO
O OR
a câte 40g.
Denumiri comerciale. Venotroxin, Venorutinol,
O H RO
HO
CH 3
O

OH OH
O CH
O O OH2
Troxeven, Troxevasin, Troxerutin.
OH
OH
Preparate combinate
R = - CH - CH OH
OH
• Gel - Indorutin, Troxivenol, Venohepanol,
2 2

Amestec 3¢, 4¢ şi 7-( b-hidroxietil)- Venolife, Venorutinol

rutozide • Soluție injectabilă - Troxivenol







 TESTEAZĂ-ȚI CUNOȘTINȚELE!

1. Încercuiește litera A dacă afirmația este adevărată și litera F dacă
afirmația este falsă:
1. A - F Furanul reprezintă un compus heterociclic pentaatomic care conţine în calitate
de heteroatom oxigenul.
2. A - F Substanțele medicamentoase, derivați ai 5-nitrofuranului posedă activitate
antibacteriană puternică şi toxicitate mică.
3. A - F Vitamina P numită şi vitamina fertilităţii, manifestă acţiune antioxidantă
puternică.
4. A - F Furazolidonul constituie un remediu antibacterian, activ pe majoritatea
agenţilor patogeni ai tractului intestinal.
5. A - F Furacilina este o substanță măruntcristalină de culoare galbenă-verzuie, fără
miros, foarte ușor solubilă în apă şi etanol.
6. A - F Troxerutina, derivatul semisintetic al rutinei, se utilizează în varice,
tromboflebite superficiale, ulcere varicoase, edem posttraumatic.
7. A - F Compuşii nitrofuranici sunt foarte sensibili faţă de lumină, de aceea trebuie
păstraţi în recipiente din sticlă întunecată.
8. A - F Dozarea rutozidei se efectuează prin metoda spectrofotometrică.

2. Completează spațiile libere din afirmațiile propuse:
1. Compusul heterociclic condensat alcătuit din ciclul benzenic şi heterociclul piranic care
conţine în calitate de heteroatom – oxigenul se numește ............................................................................. .
2. La interacțiunea rutinei cu reactivul ................................................. după hidroliza acidă, apare
precipitat roşu de oxid de cupru.
3. La interacțiunea furacilinei cu soluţia apoasă de hidroxid de sodiu se formează o
colorație..........................................……………………………………………………………………………………...……...… .
4. Miros specific de iodoform, apare la încălzirea amestecului de acenocumarol cu soluție
de…………………………………… și soluție de……………………………………………………………………………...… .
5. Rutina după structura chimică reprezintă o dizaharidă: agliconul este ..................................... și
partea zaharoasă este formată din ................................................... și .................................................................. .
6. Acetatul de tocoferol formează o-tocoferilchinon / produs de oxidare de culoare roşie-
portocalie la tratare cu.................................................................................................. și încălzire până la 80°С.
7. La tratarea rutozidei şi troxerutinei cu pulbere de magneziu şi acid clorhidric concentrat
în mediu alcoolic se formează ................................................... de culoare .......................................................... .
____________________________________________________________________________________________________________
3. Încercuieşte litera corespunzătoare variantei/variantelor de răspuns corect:
1. Substanțele medicamentoase, derivați ai 5-nitrofuranului posedă proprietăți:
a) Bazice b) Acide c) Amfotere d) Neutre
2. Substanțele medicamentoase care au la baza structurii lor benzopiranul sunt:
a) Furacilina b) Acenocumarolul c) Furacilina d) Troxerutina e) Acetatul de tocoferol
2. Substanța medicamentoasă care se prezintă sub formă de lichid transparent, uleios,
vâscos, de culoare galben-pal este:
a) Rutina b) Furacilina c) Acetatul de tocoferol d) Acenocumarolul


 4. Substanțele medicamentoase, derivaţi ai 4-oxicumarinei cu acțiune anticoagulantă,
antagoniști ai vitaminei K sunt:
a) Neodicumarina b) Furadonina c) Acenocumarolul
d) Fepromaronul e) Warfarina f)Troxerutina
5. Substanța medicamentoasă care se utilizează în tratamentul şi/sau profilaxia
infecţiilor
tractului urinar este:
a) Furacilina b) Neodicumarina c)Acetatul de tocoferol d) Furadonina
6. Pentru identificarea grupării hidroxil-fenolice din componența rutinei se poate
utiliza:
HO
a) Reacţia cu clorură fierică (III) (coloraţie verde-închisă).
O OH
b) Reacția cu soluţia de aldehidă formică în acid sulfuric HO O H HO
CH
concentrat (coloraţie roşie-portocalie).
3
O
O CH 2
O OH . 3H O
2
O
c) Reacția de formare a azocolorantului la cuplarea cu OH OH OH
sarea de diazoniu (coloraţie roşie-brună). OH
OH
d) Reacția cu soluția de nitrat de argint (precipitat alb)
7. Metoda farmacopeică de dozare a acetatului de tocoferol este:
a) Metoda acido-bazică în mediu neapos b) Metoda cerimetrică bazată pe reacțiile de
oxidare
c) Metoda iodometrică indirectă d) Metoda bromatometrică
8. La interacțiunea nitrofuralului cu ionii de argint se formează:
a) Precipitat cenușiu b) Colorație albastră c) Precipitat alb d) Precipitat roșietic
9. Selectați grupările funcționale care se conțin în formula de structură a
Acenocumarolului:
a) Hidroxil enolic NO2

b) Halogen legat covalent

c) Grupare lactonică HO O

d) Grupare nitro-aromatică CH - CH2 - C - CH3

e) Ciclul 1,2-benzopiranic O O
10. În rezultatul hidrolizei bazice a furacilinei se formează aldehida / 5-
nitrofurfurol care poate fi identificată cu ajutorul:
a) Reacției de formare a azocolorantului
b) Reacției oglinzii de argint O2N O CH = N - NH - C - NH2
c) Reacției cu reactivul Fehling
O
d) Reacției de culoare cu soluția apoasă de NaO
11. Selectați reacția chimică utilizată pentru identificarea prezenței radicalului acetat în
molecula acetatului de tocoferol:
a) Proba cianinică H3C
CH3
C O
b) Reacția cu reactivul Fehling O 6
5 4
3
CH3 CH3
7 1 2
c) Reacției de formare a etilacetatului
8
H 3C O CH2 - (CH2 - CH2 - CH - CH2)3 - H
CH3
d) Reacția de oxidare cu acidul azotic concentrat
____________________________________________________________________________________________________________
5. La determinarea cantitativă a unei probe de furacilină (Мr =198,14) cu masa de 0,1016g prin
metoda iodometrică s-au consumat 3,0ml soluţie tiosulfat de sodiu 0,01N (pentru proba

 control s-au consumat 5,2ml soluţie tiosulfat de sodiu 0,01N). Corespunde substanţa
analizată din punct de vedere cantitativ prevederilor DAN (nu mai puțin de 97,5%)?
____________________________________________________________________________________________________________
5. Realizează asocierea cifrelor din coloana B cu literele din coloanele A,
corespunzător răspunsului corect
A / Compus heterociclic Răspunsul B / Substanța
Formula de structură corect medicamentoasă

a. Croman a:
1. Rutozida

O 2. Fepromaron
b. Flavan b:
O 3. Furadonina
8 1 2
7
6 5
4
3
4. Acenocumarol
c. 4-hidroxicumarina OH c: 5. Troxerutina

6. Nitrofuralul
O O
7. Acetatul de tocoferol

8. Neodicumarina
____________________________________________________________________________________________________________
6. Scrie în dreapta literelor din coloana A cifrele corespunzătoare din coloana B.
Coloana A Coloana B
Substanța medicamentoasă Utilizări / Forme medicamentoase
a..................Acetat de tocoferol 1. 1. Trobostop, Syncumar / Comprimate 2mg
b..................Rutozida 2. Remediu antibacterian utilizat local, extern /soluţie
apoasă 0.02% (1:5000) sau alcoolică 0.066% (1:1500).
c...................Furacilina 3. Tratamentul distrofiilor musculare, tulburări
cardiovasculare, avort spontan, tulburări de menopauză.
d...................Acenocumarol 4. La lumină se oxidează şi capătă o culoare galben-pal;
razele ultraviolete distrug substanța.
5. Profilaxia şi tratamentul trombozelor,
tromboflebitelor, emboliilor, infarctului miocardic.
6. Prelucrarea plăgilor, spălături în sinusite, gargarisme
în stomatită, angină.
7. Profilaxia şi tratamentul hipo- şi avitaminozei P în
asociere cu acidul ascorbic.
8. Preparate combinate: Aevit, Undevit, Aecol
9. Capsule moi 100, 200 și 400mg; picături orale; soluție
uleioasă 300mg/ml.
10. Comprimate / Ascorutin, Proactiv