26. Efectele toxice ale compușilor de mercur asupra organismului uman.

Intoxicația cu mercur reprezintă un risc pentru sistemul reproductiv întrucât poate provoca reducerea numărului de
spermatozoizi sau scăderea fertilității, dar și probleme cu fătul – deformitate, o scădere a ratei de supraviețuire a
fătului, creșterea redusă.
În ce privește bolile de inimă, mercurul contribuie la acumularea radicalilor liberi în organism, ceea ce pune
celulele în pericol de deteriorare. Iar asta, implicit, poate duce la un risc crescut de probleme cardiace - atac de cord și
boli cardiace coronariene.
Ionul de mercur are afinitate speciala pentru proteinele celulare, combinatiile mercur-proteina, la inceput
insolubile, se dizolva in exces de proteina. Mercurul actioneaza prin coagularea proteinelor, in functie de
concentratie fiind iritant, vezicant sau caustic, astfel ca poate distruge celulele si tesuturile. Mercurul
blocheaza gruparile sulfhidrice ale unor enzime, inhiband astfel functiile de baza ale celulei, indeosebi
functia de oxidoreducere. Actiunea bactericida a mercurului se bazeaza pe acelasi mecanism fata de
enzimele microorganismelor. Alte actiuni ale mercurului sunt dependente de felul derivatului si de gradul de
disociere. Mercurul actioneaza asupra sistemului nervos central (SNC) producand agitatie motorie,
tremuraturi mici ale extremitatilor, limbii si buzelor, chiar paralizii flasce si depresie cerebrala puternica
intr-un stadiu avansat. Actioneaza si asupra sistemului nervos vegetativ influentand in mod particular tractul
digestiv (inflameaza amigdalele, glandele salivare, ficatul, pancreasul) si aparatul urinar (determina
inflamatii cu reducerea sau chiar suprimarea functiilor renale). Altereaza si sangele fluidificandu-l,
distrugand sau deformand hematiile, hemoragiile apar datorita alterarilor sanguine si inflamatiilor. Afecteaza
tesuturile astfel: tesut limfatic (adenite acute si cronice), piele (eruptii acute si cronice, secretie sudorala
excesiva), mucoase (inflamatii cu catar si muco- purulente), articulatii (iritatia tesutului fibros si seros), tesut
subcutanat si osos (inflamatii).

27. Efectele toxice ale compușilor de plumb asupra organismului uman .

După ce este inhalat sau ingerat, plumbul ajunge în sânge şi în organe. De aici mare parte din cantitatea
absorbită este depozitată în oase, iar surplusul părăseşte organismul în câteva săptămâni. Absorbţia
plumbului depinde de vârsta individului, de timpul trecut de la ultima masă, de alimentele consumate şi de
starea de sănătate a sistemului digestiv. De ex.: în cazul adulţilor doar 6% din cantitatea ingerata ajunge în
sânge în timp ce copiii absorb aproximativ 50%. Eliminarea plumbului din organism este influenţată de
vârsta persoanei, adulţii eliminând o cantitate mult mai mare de plumb decât copiii. Efectele dăunătoare ale
plumbului nu diferă în funcţie de calea pe care pătrunde în organism.

 În cazul adulţilor otrăvirea cu plumb poate produce coordonare dificilă a mişcărilor, distrugerea
nervilor ce controlează corpul, tensiune arterială ridicată, pierderea vederii şi a auzului, scăderea
fertilităţii, anemie, deces.
 În cazul femeilor însărcinate, plumbul poate provoca avort spontan.
  În cazul copiilor plumbul poate produce distrugerea sistemului nervos, probleme comportamentale,
afecţiuni ale ficatului şi rinichilor, pierderea auzului, hiperactivitate, dezvoltare greoaie şi în cazuri
extreme poate duce chiar la deces.

28. Proprietățile toxice ale parabenilor asupra organismului uman.

Parabenii sunt un tip de conservanți folosiți în special în industria cosmetică, dar parțial și în cea
farmaceutică și alimentară. Deși teoretic au un rol bactericid și fungicid, protejând formula chimică a
cosmeticelor de infestarea cu bacterii și paraziți, au și efecte neplăcute asupra sănătății. Probabil ați oservat
că din ce în ce mai multe produse cosmetice menționează pe etichetă "fără parabeni", fiindcă au eliminat din
compoziție acești aditivi în urma studiilor care au stabilit o parte dintre efectele lor secundare.

Industria frumuseții s-a bazat mult timp pe parabeni pentru a crește durata de valabilitate a produselor, cum
ar fi: pentru șampoane, balsamuri, produse de îngrijire a pielii și săpunuri.

In ultimii ani, oamenii de stiinta au dezbatut posibilitatea ca aceste substante ar putea fi daunatoare pentru
sanatatea noastra. Printre problemele care s-au vehiculat a fost si cea legata de cresterea
incidentei cancerului de san legata in mare parte de faptul ca parabenii care au capacitatea de a imita
estrogenul au fost gasiti in tumorile de cancer mamar. De asemenea, se considera ca specific cazurilor tot
mai numeroase in care s-a constatat scaderea numarul de spermatozoizi si cresterea probabilitatilor aparitiei
cancerului mamar si testicular ar fi faptul ca parabenii pot fi absorbiti in piele si pot perturba functia
sistemului endocrin. Totusi, cercetatorii nu au obtinut prea multe rezultate clare in aceste directii.

Din punct de vedere dermatologic, parabenii pot cauza dermatită de contact și reacții alergice slabe.
Anumite studii realizate pe metilparaben au arătat că aplicarea acestuia direct pe piele grăbește îmbătrânirea
celulară. Un studiu recent a arătat că în probele de urină și de sânge a unor subiecți expuși cu câteva ore în
urmă la creme și loțiuni cu parabeni, au fost detectate aceste substanțe. Ceea ce atestă faptul că parabenii
depășesc bariera pielii și intră în sistem, putând astfel influența sănătatea oricărui organ.

Concluzia ar fi că lumea medicală este împărțită în două tabere: cei care spun că nu există date concrete care
să încrimineze parabenii pentru apariția unor afecțiuni grave și că produsele cosmetice au o concentrație atât
de mică de parabeni, încât aceștia nu ar trebui să fie deloc un motiv de îngrijorare; și pe de cealaltă parte cei
care spun că odată ce pot depăși bariera pielii și au efecte sistemice, parabenii ar trebui evitați, indiferent de
concentrație, fiindcă folosirea lor la scară atât de largă duce la o expunere îndelungataă.

Majoritatea comisiilor naționale și internaționale permit folosirea parabenilor în produsele cosmetice și nu o

declară ca fiind periculoasă, însă faptul că multe companii decid să elimine aceste substanțe din compoziția
produselor ne face să credem că din ce în ce mai mulți consumatori sunt îngrijorați de efectele asupra
sănătății.
29. Efectele toxice ale laurii sulfatului de sodiu asupra organismului uman.

Laurilsulfatul de sodiu este un surfactant sintetic care este un detergent bun (detergent, detergent). Datorită
capacității sale ridicate de emulsifiere, se utilizează în multe produse cosmetice. Se folosește în produsele de
îngrijire personală, cum ar fi pasta de dinți, săpun de mână, cremă pentru bărbierit, produse de curățare a
feței, spălătorii corporale, șampoane, produse de conditionare și produse pentru colorarea părului.

Detergenții care conțin laurii sulfat de sodiu cu concentrație puternică și contact frecvent cu suprafața pielii
sunt puternice iritante.Utilizarea laurii sulfat de sodiu poate provoca uscarea pielii. Atunci când
sensibilitatea pielii este crescută, laurilsulfatul de sodiu poate provoca erupții cutanate sau înroșire.Cu
utilizarea frecventă a șampoanelor, care includ laurilsulfatul de sodiu, se pot dezvolta eczeme și mătreața.De
asemenea, laurilsulfatul de sodiu este afectat de capacitatea sa de a spăla lubrifiantul de protecție al stratului
superior al epiteliului, ceea ce duce la decolorarea pielii, precum și la iritarea ochilor până la dezvoltarea
cataractei.

Pasta de dinți, care include laurilsulfat de sodiu cu utilizare prelungită, conduce la formarea de răni și ulcere
în gură, răspândind gingiile, limba și interiorul buzelor.

Principalele simptome ale efectelor periculoase ale SLS:

 Reacții alergice, mâncărime, peeling al pielii;

 Pielea uscată și crăparea, apariția crăpăturilor de pe suprafața pielii;
 Scăderea elasticității pielii;
 Reducerea proprietăților protectoare ale pielii;
 Stomatita și o creștere a ulcerelor atunci când se utilizează pastă de dinți cu laurilsulfat de sodiu, a
căror leziune este exacerbată prin utilizarea prelungită;
 Riscul de a dezvolta cataracta se datorează faptului că SLS se poate acumula în lentile ochiului.

În plus, rănile de laurilsulfat de sodiu sunt, de asemenea, active în păr: dacă șampoanele și măștile de păr
conțin SLS, atunci acestea trebuie spalate cu o atenție deosebită, deoarece contactul prelungit al acestei
substanțe cu scalpul poate provoca pierderea părului, uscăciunea și subțierea.

30. Proprietățile toxice ale aluminiului asupra organismului uman.

Aluminiul este un element chimic ce se găsește din abundență în natură, sub diverse forme. Pătrunde în
organismul nostru prin inhalare, ingerare (din alimentele în care ajunge în urma migrării din apă sau sol, sau
din alte surse cum ar fi vase, ustensile sau materiale utilizate la prepararea sau depozitarea alimentelor, dar și
unele medicamente) și transdermal (de obicei din produsele cosmetice și de îngrijire).

La nivelul organismului aluminiul devine instabil și se transformă în forma Al3+ care afectează
metabolismul calciului, fosforului, fluorului sau fierului, motiv pentru care se consideră că ingestia unei
cantități mari de aluminiu este asociată cu riscul de Alzheimer sau osteoporoză. Moleculele de Mg2+ și
Fe3+ sunt înlocuite de Al3+, care produc dezechilibre asociate cu afectarea celulelor, dezvoltarea lor și
funcțiile acestora.

Cel mai discutat aspect privind toxicitatea aluminiului face referire la efectele asupra sistemului nervos.
Poate acționa asupra neurocomportamentului și funcțiilor motorii, senzoriale sau cognitive.

 Sarea de aluminiu este utilizată în obținerea antiperspirantelor cosmetice, care reduc transpirația, dar
și în deodorante (care înlătură mirosurile neplăcute). Această sare este incriminată de unele studii
pentru efectele genotoxice. Acest compus blochează temporar canalele sudoripare, oprind eliminarea
transpirației la suprafața pielii. Aceste substanțe pot fi absorbite și pot avea efecte negative asupra
estrogeului. Deoarece estrogenul are capacitatea de a favoriza dezvoltarea celulelor tumorale
mamare, astfel compușii de bază de aluminiu din antiperspirante pot contribui la dezvolarea
cancerului mamar. Aluminiul sunt formă de clorid de aluminiu sau clorhidrat de aluminiu poate
interfera cu funcțiile receptorilor estrogeni din celulele mamare, interacționând cu aceștia și crescând
riscul de apariție a cancerului.
 Expunerea la aluminiu din aerul inspirat poate afecta funcțiile pulmonare, însă este nevoie de
concentrații mari de aluminiu, mai precis din zone ocupaționale predispuse la inhalarea aluminiului.
Fibroza pumonară ca urmare a expunerii la aluminiu a fost raportată de obicei în cazul
persoanelor care lucrează în medii expuse la praf de aluminiu, alumină (oxid de aluminiu) sau
bauxită.
 În special în cazul persoanelor cu afecțiuni renale eliminarea aluminiului din organism poate fi
îngreunată, motiv pentru care acest compus se poate depune la nivel osos, favorizând apariția
osteomalaciei sau osteoporozei. Aluminiul din antacizii destinați afecțiunilor gastrointestinale se
leagă de fosforul din alimente căruia îi blochează absorbția. Astfel, crește riscul de afecțiuni osoase
manifestate prin scăderea mineralizării osoase.

Nivelul de aluminiu din organism poate fi măsurat în sânge, oase, urină sau materii fecale. Simptomele
care indică intoxicația cu aluminiu sunt greața, ulcere bucale, ulcerații ale pielii, eczeme, stări de
vomă, diaree sau dureri articulare.

Factorii ce cresc riscul intoxicației cu aluminiu sunt mediile de locuire din zone industriale și poluate,
alimentația intravenoasă prelungită, diminuarea funcției renale, hemodializa, consumul substanțelor cu un
conținut ridicat de aluminiu, mediul de lucru în spații expuse la cantități ridicate de aluminiu.

31. Efectele toxice ale ftalatilor asupra organismului uman.

FTALAȚII, săruri sau esteri ai acidului ftalic, sunt substanțe chimice utilizate în industrie ca
plastifianți, pentru producția de materiale plastice, dar ei apar și într-o serie de alte zone ale vieților noastre,
așa cum ar fi pastilele de tip capsulă și tonerul de imprimantă. Ca rezultat, niveluri reduse ale acestui grup
de substanțe chimice s-au detectat în aproape toți indivizii testați de Centrele de Control și Prevenție a Bolii
din SUA. Numeroase studii au demonstrat toxicitatea ftalaților în special asupra femeilor gravide și a
sistemului reproducător masculin. S-a indentificat în ftalați potențialul de a compromite într-o
oarecare măsură buna funcționare a sistemului endocrin, dar efectele lor în concentrații mici asupra
sănătății încă sunt neclare. Totuși, expunerea la niveluri ridicate dar și medii de ftalați a fost corelată cu o
scădere a nivelurilor de spermă și chiar cu o incidență ridicată a deformărilor anatomice la nou-născuți.
Ftalații se degajă din plasticul în care sunt încorporați și intră în compoziția alimentelor sau în piele, iar apoi
circulă prin organism, provocând daune importante. Ftalații sunt derivați ai naftalinei și se găsesc în
numeroase produse de uz casnic, dar în special în materialele plastice (PVC) casante, cărora le conferă
elasticitate. Problema cea mai mare este că aceste substanțe chimice au o răspândire atât de largă, încât sunt
aproape imposibil de evitat.