Sunteți pe pagina 1din 4

1

Radicalii liberi si stresul oxidativ in patologia orodentara


INTRODUCERE
Radicalii liberi sunt molecule cu un numar de elecroni impar sau alfel spus cu un electron
nepereche. In mod normal electronii exista in pereche, iar o molecula cu un electron
nepereche este labila si cauta un electron partener la o alta molecula. Cand electronul din
radicalul liber intalneste o alta molecula, el poate fura un electron de la aceasta, pentru a-si
completa perechea. Acest fapt lasa molecula cu un electron nepereche creandu-se astfel un
nou radical liber. Acest proces de furt al electronului este cunoscut sub numele de oxidare
si poate deveni o reactie in lant.
Radicalii liberi exista in mod natural in corpul uman. Ei pot proveni din metabolism intrucat
alimentele sunt convertite in energie intr-un proces treptat de oxidare. Procesul elibereaza
electroni nepereche ce provin de la moleculele radicalilor liberi. Noii radicali liberi sunt
reactivi chimici foarte labili. De asemenea, radicalii liberi pot fi generati de alte substante si
activitati de corpul uman. De exemplu, nicotina, alcoolul sau procedurile dentare pot creste
nivelul radicalilor liberi, in special in ceea ce priveste cavitatea orala. Unele molecule sunt
mai vulnerabile la oxidare, decat altele. Indeosebi, unele molecule din membrana celulara,ce
contin lipide nesaturate, sunt in mod special vizate de atacul radicalilor liberi.
Celulele din cavitatea orala sunt in mod unic dispuse la degradarile provocate de radicalii
liberi, deoarece mucusul membranelor permite absorbtia rapida a substantelor din cavitatea
bucala. Aceasta proprietate poate aduce beneficii, de exemplu tabletele de nitroglicerina sunt
plasate sub limba pentru absorbtia rapida in tratamentul anginei. Expunerea directa la
substante nocive in gura duce accentuarea problemei. Alcoolul, nicotina din tutun si
materialele dentare cum ar agentii de albire, cimenturile dentare, compoziturile si
implanturile dentare, toate acestea conduc la cresterea radicalilor liberi si la aparitia celulelor
deteriorate.
Substantele utilizate in procedurile estetice, cum ar fi agentii de albire pot cauza o crestere
dramatica a nivelului de radicali liberi in cavitatea orala. Implanturile dentare si unele
materiale dentare pot conduce la un exces de radicali liberi care poate determina aparitia
stresului oxidativ.
Din fericire, exista molecule care interactioneaza cu radicalii liberi si incheie reactia in lant
inainte ca moleculele celulelor vii sa fie afectate. Aceste molecule se numesc antioxidanti
deoarece ele neutralizeaza procesul de oxidare. Marele complex de molecule ale
antioxidantilor poate adera la electronii nepereche ai radicalilor liberi neutralizandu-i.
Diferitii antioxidanti actioneaza in diferite moduri, fie opresc, fie intarzie lantul reactiilor din
procesul de oxidare.
In mod normal,la persoanele sanatoase procesul metabolic include niveluri echilibrate ale
radicalilor liberi ( speciile reactive ale oxigenului) si antioxidantilor. Daca echilibrul normal
oxidant/antioxidant este tulburat , poate aparea o incarcatura de prooxidant, care este o


2

proliferare a speciilor reactive ale oxigenului si a radicalilor liberi. Excesul de oxidanti este
cunoscut sub numele de stress oxidativ.
Stresul oxidativ poate determina deterioararea celulelor prin afectarea membranei celulare,
degradarea ADN-ului si dezactivarea proteinelor. Cresterea radicalilor liberi din stresul
oxidativ conduce la degradarea membranei celulare si a tesuturilor din cavitatea orala.
Stresul oxidativ, pe langa faptul ca agraveaza inflamatia tesuturilor orale, studiile recente au
demonstrat ca este un factor ce contribuie la bolile inflamatorii sistemice, cum ar fi artrita
reumatica si bolile cardiovasculare. Datorita legaturii dintre bolile gingivale, inflamatii si
stresul oxidativ, este necesar sa se mentina un echilibru intre oxidanti si antioxidanti la
nivelul testurilor orale.
Exista cateva mii de antioxidanti ce includ enzimele, vitaminele, mineralele si alti nutrienti si
compusi. Unii antioxidanti sunt produsi de corpul uman, iar altii, ca de exemplu vitamina C si
A provin din surse externe. O dieta sanatatoasa bogata in fructe, legume si cereale integrale,
este o excelenta sursa de antioxidanti. Cercetarile au aratat ca moleculele antioxidantilor
actioneaza asupra unor radicali liberi specifici , la nivelul unei anumite zone sau unui anumit
tip de tesut. De asemenea, anumite combinatii de antioxidanti pot lucra impreuna pentru
rezultate mai bune.
Antioxidantii din alimente, pastile sau alte suplimente, sunt digerati si absorbiti la nivelul
sistemului circulator. Cresterea cantitatii de antioxidanti ingerati poate determina cresterea
concentratiei la nivelul sistemului circulator, dar acest lucru nu este lipsit de pericol. Nu
exista cale pentru a verifica daca antioxidantii din sistemul circulator actioneaza asupra unei
tinte specifice, cum ar fi tesuturile orale, sau daca exista o cantitate suficienta.
Mai mult de atat, corpul uman nu poate stoca antioxidantii, excesul este excretat prin urina.
Unii antioxidanti in doze foarte mari pot ( vitamina A sau vitamina E) deveni toxici. Cu alte
cuvinte, dozele mari de antioxidanti ingerati sunt in mod discutabil benefice pentru sanatatea
sistemica si orala.


3

Prin analizarea mai multor materiale din literatura europeana au fost alese trei articole
referitoare la influenta radicalilor liberi si a stresului oxidativ in sanatatea orodentara.
Primul articol ( extras din International Journal of Oral and Maxilofacial Pathology) trateaza
tema asocierii dintre cariile dentare si peroxidarea lipidelor din saliva. Autorul, Dr. Gargi
Sarode afirma ca radicalii liberi sunt molecule capabile sa produca modificari chimice si sa
degradeze proteinele, lipidele, carbohidratii si nucleotidele din tesuturi. Unul dintre modurile
in radicalii liberi actioneaza este peroxidarea lipidelor. Acest proces consta in degradarea
oxidativa a lipidelor si are loc prin intermediul unei reactii in lant a radicalului liber care
determina formarea malondialdehidei (MDA). Producerea acestei aldehide este folosita ca
biomarker pentru masurarea nivelului stresului oxidativ din organism.
Saliva este primul mediu biologic ce se confrunta cu materialele externe cum ar fi: mancarea,
bautura sau factorii volatili inhalati. In mod constant, saliva umecteaza dintii si mucoasa orala
actionand ca o solutie antibacteriana, un rezervor de ioni, lubrifiant si ca un sistem tampon.
Prin urmare nivelul salivar normal de antioxidanti si oxidanti este necesar pentru a mentine
echilibrul imunologic al cavitatii orale.
MATERIAL SI METODA: 30 de pacienti ( barbati-13; femei-17) ce prezinta carii dentare ,
cu varste cuprinse intre 17-50 de ani si 12 (barbati-6; femei-6) subiecti sanatosi cu varste
cuprinse intre 15-60 de ani au fost tinuti sub observatie. In acest studiu relatia dintre cariile
dentare si peroxidarea lipidelor ca indicator al degradarii oxidative al tesutului oral a fost
evaluata la adulti sanatosi, cu si fara carii. Toti subiectii au fost instruiti sa se abtina sa
fumeze, sa manance si sa bea cu 12 ore inainte de colectarea salivei si sa se spele pe dinti
dimineata. Au fost recoltate mostre de saliva nestimulata, apoi probele au fost centrifugate la
3000 rpm, timp de 10 minute la temperatura camerei pentru a indeparta microrganismele si
celulele epiteliale descuamate.
REZULTATE: Un nivel ridicat al MDA salivar a fost identificat la pacientii cu carii dentare
(1.699 0.2088) comparativ cu subiectii fara carii ( 0.6242 0.1001). Grupul de studiu de
studiu a prezentat DMFT index (decayed, missing, filled teeth) de 5.8 si un index de igiena
orala (OHI) de 1.866. Niveluri similare de MDA au fost observate la pacientii cu o igiena
orala saraca .

0.6242
1.699
0
0.5
1
1.5
2
Nivelul MDA salivar
Subiecti fara carii Subiecti cu carii


4

DISCUTII: Cariile dentare implica numerosi factori cum ar fi dieta, bacteriile, si factori
personali precum igiena orala. Prima cale de aparare impotriva cariilor este saliva. Factorii de
scadere a stresului oxidativ in bolile dentare implica o buna igiena orala care poate influenta
compozitia salivei. Echilibrul dintre sistemul oxidant-antioxidant al salivei determina o
sanatate generala a cavitatii orale. Tulburarea echilibrului oxidant-antioxidant al salivei poate
conduce la aparitia a numeroase conditii orale patologice.
In studiul actual, nivelul salivar al MDA a fost mult mai ridicat la indivizii cu carii
comparativ cu subiectii fara carii. Unele boli orale precum leukoplakia orala, fibroza
submucoasa orala, candidoza, carii dentare si cancer oral implica un nivel crescut al MDA.
Pe de alta parte, niveluri crescute ale MDA salivare in boli periodontale si sistemice, ca de
exemplu: diabetul, osteoporoza, etc., care au fost asociate cu degradarea oxidativa sunt bine
cunoscute.