Metalele, de regulă, în cantităţi foarte mici sunt necesare tuturor formelor vitale. Ele pătrund în celula vie sub formă de cationi, dar înglobarea lor este strict reglată, deoarece în cantităţi mari practic toate metalele sunt toxice. Omul, asemeni celorlalte vertebrate, are nevoie de cationi de metale, care asigură derularea multor procese de importanţă vitală. Fiind amplasate în organismul viu, metalele se grupeză în trei grupe: • Macroelemente • Microelemente • Ultramicroelemente Acestea se împart în două categorii: a)metale grele b)metalele uşoare Aproape în fiecare discuție legat de dietă și sănătate vorbim despre calciu, magneziu, sodiu. Acestea sunt metalele ușoare, de care organsimul are nevoie în cantități relativ mari, dacă le comparăm cu necesitatea metalelor grele. Și acestea au totuși funcțiile lor în organsim, dacă ne gândim că fierul este substratul funcționării hematiilor, cuprul ne ajută să ne reglăm greutatea, șamd. Însă excesul lor duce cu siguranță la boli grave și stări de toxicitate, cu atât mai mult cu cât ele au capacitatea de a se "acumula", blocând la un moment dat funcțiile celulare curente și generând afecțiuni la nivelul ficatului, rinichilor, plămânilor sau ochilor și sistemului nervos. Pe lângă aceste blocaje persistente, metalele grele în exces au chiar și proprietăți mutagene și cancerigene, provocând procese ireversibile în organism, iar în plus unele dintre ele se pot transmite de la mamă la făt. Metalele grele sunt cobaltul, cuprul, fierul, manganul, molibdenul, zincul, crom, vanadiul, nichel și plumb. Multe din aceste metale grele ajung în corpul nostru prin sistemul digestiv, prin alimentele "contaminate", cum ar fi conserve de tot felul, dar mai ales din pești mari, cum ar fi tonul, codul, peștele spadă, fructele de mare, iar cele mai înalte concentrații sunt înregistrate în pielea și ficatul acestora, iar cele mai mici în mușchii albi. Ne mai încarcă mult cu metale grele și medicamentele, vaccinurile, țigările.
Efectele intoxicației rapide cu metale grele sunt orbirea, deteriorarea coordonării
nervoase, anomalii psihice, afecțiuni cardiovasculare, cancer. Trebuie știut că, indiferent de modul de procesul de preparare a hranei, metalele nu se descompun, ba chiar concentrația lor pe unitatea de masă crește. Pe lângă aceste neajunsuri, metalele grele sunt extrem de dificil de eliminat odată ce au fost tezaurizate. Pe lângă evitarea surselor de metale grele, deci consumul prea mare de pește, fructe de mare, persoanele care au acumulat metale grele în organism ar trebui să urmeze, sub îndrumarea medicului toxicolog sau internist o serie de proceduri de detoxificare. Unele dintre ele se bazează pe consumul unor produse cu puternic efect detoxifiant, cum ar fi urzicile, usturoiul mușețelul, ridichea neagră, mentă, lemnul-dulce, etc. Altele folosesc produse bogate în acid alginic, extrase din alge, altele pe acidul alfa lipoic sau pe suplimente bogate în sulf. Acidul alginic, conținut de algele marine, acționează în mod detoxifiant și depurativ în toate patologiile legate de intoxicația cu metale grele. Acțiunea acidului alginic se manifestă prin absortia substanțelor nocive ce se găsesc în radicalii liberi și ajută la eliminarea lor, evitând astfel în magazinarea lor în structurile osoase.