Influența metalelor grele

asupra sănătății umane

 Metalele, de regulă, în cantităţi foarte mici sunt necesare
tuturor formelor vitale. Ele pătrund în celula vie sub formă de
cationi, dar înglobarea lor este strict reglată, deoarece în
cantităţi mari practic toate metalele sunt toxice. 
Omul, asemeni celorlalte vertebrate, are nevoie de cationi de
metale, care asigură derularea multor procese de importanţă
vitală. Fiind amplasate în organismul
viu, metalele se grupeză în trei grupe:
• Macroelemente
• Microelemente
• Ultramicroelemente
Acestea se împart în două categorii:
a)metale grele
b)metalele uşoare
 Aproape în fiecare discuție legat de dietă și sănătate vorbim
despre calciu, magneziu, sodiu. Acestea sunt metalele ușoare, de
care organsimul are nevoie în cantități relativ mari, dacă le
comparăm cu necesitatea metalelor grele. Și acestea au
totuși funcțiile lor în organsim, dacă ne gândim că fierul este
substratul funcționării hematiilor, cuprul ne ajută să ne reglăm
greutatea, șamd.
Însă excesul lor duce cu siguranță la boli grave
și stări de toxicitate, cu atât mai mult cu cât  
ele au capacitatea de a se "acumula", blocând la
un moment dat funcțiile celulare curente și
generând afecțiuni la nivelul ficatului, rinichilor,
plămânilor sau ochilor și sistemului nervos. Pe
lângă aceste blocaje persistente, metalele grele
în exces au chiar și proprietăți mutagene și
cancerigene, provocând procese ireversibile în
organism, iar în plus unele dintre ele se pot
transmite de la mamă la făt.
Metalele grele sunt cobaltul, cuprul,
fierul, manganul, molibdenul, zincul,
crom, vanadiul, nichel și plumb.
Multe din aceste metale grele ajung
în corpul nostru prin sistemul digestiv,
prin alimentele "contaminate",
cum ar fi conserve de tot felul,
dar mai ales din pești mari, cum ar fi
tonul, codul, peștele spadă, fructele de
mare, iar cele mai înalte concentrații
sunt înregistrate în pielea și ficatul
acestora, iar cele mai mici în mușchii
albi. Ne mai încarcă mult cu metale
grele și medicamentele, vaccinurile,
țigările.

Efectele intoxicației rapide cu metale grele sunt orbirea, deteriorarea coordonării

nervoase, anomalii psihice, afecțiuni cardiovasculare, cancer.
Trebuie știut că, indiferent de modul de  procesul de preparare a hranei, metalele nu
se descompun, ba chiar concentrația lor pe unitatea de masă crește. Pe lângă aceste
neajunsuri, metalele grele sunt extrem de dificil de eliminat odată ce au fost
tezaurizate.
Pe lângă evitarea surselor de metale grele, deci consumul prea
mare de pește, fructe de mare, persoanele care au acumulat
metale grele în organism ar trebui să urmeze, sub îndrumarea
medicului toxicolog sau internist o serie de proceduri de
detoxificare. Unele dintre ele se bazează pe consumul unor
produse cu puternic efect detoxifiant, cum ar fi urzicile,
usturoiul mușețelul, ridichea neagră, mentă, lemnul-dulce, etc.
Altele folosesc produse bogate în acid alginic, extrase din alge, altele pe acidul alfa lipoic sau
pe suplimente bogate în sulf.
Acidul alginic, conținut de algele marine, acționează în mod detoxifiant și depurativ în toate
patologiile legate de intoxicația cu metale grele.
Acțiunea acidului alginic se manifestă prin absortia substanțelor nocive ce se găsesc în radicalii
liberi și ajută la eliminarea lor, evitând astfel în magazinarea lor în structurile osoase.