Sunt utile, daca sunt administrate corect .

Microelementele simple şi asociaţiile sinergetice constituie o contribuţie dietetică şi un supliment mineral

pentru a se asocia cu tratamentele medicale aferente afecţiunilor. Ele nu înlocuiesc tratamentul medical
indispensabil.
„Scopul tuturor acestor metale de tipul micro-elementelor în corp este vital, deoarece fără ele, viaţa
devine imposibilă” (Prof. Gabriel Bertrand)
Microelementele celulare biocatalitice sunt:
- bazate pe apă, tratata cu Osmoza Inversa si Nano Tehnologie
- Continut - 0.0001 micro-grame de element
- indispensabile pentru celule datorită funcţiilor lor de eliminare şi regenerare
- ajută metabolismul datorită faptului că mii de transformări sau reacţii chimice sunt create în fiecare
secundă în corp;
-74 de micro-elemente
- mobilizează sistemul de apărare a corpului;
- pot ajuta întărirea organismului la nivelul celulelor prin acţiuni de detoxifiere şi drenaj chiar şi la nivel
emoţional;
-sunt complet inofensive şi sunt complementare oricărui tratament de energizare, în special tratamentului
homeopatic;
- constituie un supliment ideal care completează diferenţele în nutriţia noastră şi pot fi asociate cu
tratamentul medical în toate condiţiile descrise mai jos:
(Prof. Dr. Charles Beijins)
Rolul
microelementelor este de a corecta vibratia in zonele dizarmonice .
Microelemente de la DELGECO/AROPHAR au efect la nivel fizic, energetic , mental si emoţional.
cod nr Element chimic Nivel fizic Nivel emotional
1 Ag (Argint) Reumatism infecţios- stafilococ – iritaţia corzilor vocale – catar al laringelui Teama de a nu
fi la inaltimea asteptarilor
2 Al (Aluminiu) Deficienţe intelectuale-mongolism- insomnie- distonie neurovegetativă- pancreas –
testicule – ovare – ficat – rinichi Agitaţie –iritabilitate
3 Ar (Arsenic) Anemie- cădere de păr – mătreaţă -sistemul arterial – artrită – artoză Epuizare

Despre Micro-elemente
Introducere în Tehnologia biocatalitica celulara a micro-elementelor

Micro-elementele sunt o descoperire majora în rândul suplimentelor nutritive. Ele reprezinta

produsul muncii de cercetare a omului de stiinta belgian Prof. Dr. Charles Beijns, medic
specialist, chirurg, Profesor în Medicina Nucleara, Ucraina. Evaluarea clinica a eficientei
tehnologiei micro-elementelor s-a efectuat la copiii si adultii expusi la radiatia de la Cernobâl.
Rezultatele au aratat o îmbunatatire semnificativa a imunitatii acestora.
Micro-elementele simple si asociatiile sinergetice constituie o contributie dietetica si un
supliment mineral pentru a se asocia cu tratamentele medicale aferente afectiunilor. Ele nu
înlocuiesc tratamentul medical indispensabil.
„Scopul tuturor acestor metale de tipul micro-elementelor în corp este vital, deoarece fara ele,
viata devine imposibila” (Prof. Gabriel Bertrand)
Micro-elementele celulare biocatalitice sunt:

• Bazate pe apa pura - tratata prin Osmoza Inversa si Nano Tehnologie.

• 74 de micro-elemente imbuteliate individual si 24 de combinatii.
• Disponibile in sticlute de 50 ml care contin: 0.0001 micro-grame de element
(frecventa/amprenta elementului).
• Create pentru a reface integritatea celulara.
• Verificate si testate timp de 25 ani, fara a avea efecte adverse.
 • Non-Alergice, fara alcool, fara glicerina.
• Absorbite usor de organism.
• Actioneaza la nivel celular prin detoxifiere si regenerare.
• Mobilizeaza sistemul de aparare al organismului.
• Pot fi consumate in siguranta de copii si femei insarcinate

Tehnologia micro-elementelor
Micro-elementele sunt create pentru a transmite frecventa esentiala a unui mineral catre
structura celulelor corpului. Se folosesc pentru absorbtia si echilibrul mineralelor în corp si
refacerea integritatii celulelor. O celula bolnava, de exemplu, vibreaza cu o frecventa diferita fata
de o celula normala. Micro-elementele „reeduca” celulele spre o activitate normala, creând astfel
frecventele corecte pentru functionarea sanatoasa a structurii celulare a corpului.
Tehnologia micro-elementelor s-a dezvoltat pe principiul ca atunci când vibratia sau
alcatuirea structurii celulei a fost alterata în vreun fel, ea poate fi readusa la frecventa si
integritatea sa naturala prin transmiterea unui mesaj corect de micro-elemente catre celula
respectiva.
Structura celulelor
Structura tuturor celulelor se bazeaza pe interconectarea între elemente cum sunt cele
identificate în Tabelul Periodic al elementelor. Fiecare celula este alcatuita dintr-un amalgam de
metale din sistemul nostru solar (Tabelul Periodic). Aceste elemente sunt structurate într-o serie
de moduri diferite în functie de natura si functia unei celule anume. În mod asemanator, nivelele
de concentratie ale fiecarui element vor varia în functie de celula si organul asupra carora
actioneaza.
De-a lungul secolelor si mileniilor, capacitatea de stocare a structurii celulare s-a dezvoltat
treptat, acumulând astfel nenumarate informatii. Astfel, parintii au transmis copiilor lor aceste
date acumulate si structurate, adaugându-le propriile ex periente de viata, creând astfel codul
genetic.
Vibratiile celulelor
Celula vie poate fi comparata cu un set de oscilatori si, la fel cu acestia, are capacitatea de a
functiona atât ca transmitator cât si ca receptor în acelasi timp. Orice orice corp viu uman,
animal, vegetal sau mineral este un organism viu care este format dintr-o masa de celule.
Celulele vibreaza individual, fiecare avand un model si o frecventa proprie si unica.
Inevitabil, frecventa acestor celule poate fi diminuata de agresiuni repetate care perturba
organismul, ducând la patologii, la afectiuni medicale. Agresiuni tipice sunt infectiile virale,
influente electromagnetice din partea mediului (microunde; firele de tensiune; expunerea
excesiva la televizor sau alte aparate electrice la birou sau acasa), malnutritie si radiatie atomica.
Toate acestea pot perturba si afecta rotatia si vibratia precisa, naturala a micro-elementelor
celulare, care sunt „caramizile” structurii celulare.
Concluzii
Atunci când echilibrul mineral al corpului sau abilitatea de a absorbi necesarul de minerale
par sa fie compromise (de obicei ca urmare a unei boli, a nutritiei sau a mediului), terapia cu
micro-elemente poate sa fie folosita pentru a ajuta la refacerea functiei celulare prin absorbtia
cantitatii de micro-elemente necesare.
Declansarea „memoriei” celulare si livrarea frecventei minerale corecte poate fi mai
eficienta în ajutarea absorbtiei decât supra-dozarea mult preferata de cultura noastra.
Terapia cu micro-elemente ajuta astfel autovindecarea celulelor.
Microelementele (numite și oligoelemente) sunt elemente chimice care se găsesc în cantități
foarte mici în soluri, roci, ape și organisme care sunt necesare pentru sporirea recoltei,
îmbunătățirea calității produselor vegetale și protecției plantelor și animalelor împotriva bolilor
și agenților patogeni. În organismele vegetale și animale sunt identificate cca. 80 de elemente,
dintre care 75 % sunt microelemente.

Microelementele se clasifică în trei grupe:

• microelemente cu o vitalitate reală: arsen, brom, cobalt, cupru, fluor, iod, mangan, siliciu
și zinc, ;
• microelemente cu o vitalitate potențială: aluminiu, bariu, beriliu, bor, cadmiu, litiu,
molibden, nichel, rubidiu, stronțiu, titan și vanadiu, ;
• microelemente cu un rol biologic neglijabil sau necunoscut: actiniu, argint, aur, bismut,
clor, indiu, mercur, plumb, radiu, seleniu, staniu, stibiu, telur, toriu etc.

Microelementele intră în componența unor enzime, vitamine, hormoni și pigmenți. Astfel se află
zincul în carboxilază, cuprul în tirozinază, iodul în tiroxină, cobaltul în vitamina B12 etc.
Microelementele servesc drept catalizatori în metabolismul plantelor și animalelor. Ele măresc
activitatea enzimelor, accelerează procesele biochimice în organism, stimulează sinteza
amidonului, zahărului, pectinei, acizilor nucleici, protidelor, grăsimilor ș.a.

Substanțele minerale sunt numite greșit în vorbirea curentă minerale, ele sunt de fapt elemente
de natură anorganică indispensabile organismelor vii. Elemente care sunt în componența hranei
plantelor și animalelor, aceste elemente anorganice se găsesc frecvent sub formă ionică, sau
legate de vitamine. Substanțele minerale spre deosebire de substanțele organice nu se distrug la
prezența căldurii sau aerului.

In cadrul substanțelor minerale din punct de vedere cantitativ se depsebesc macroelemente și

microelemente, precum și unele cu funcții plastice ce contribuie la formarea unor țesuturi.

Macroelementele minerale sunt într-o concentrație în organism de cel puțin 50 mg/kg greutate
corporală. Pe când microelementele sunt într-o concentrație de sub 50 mg/kg greutate corporală.

Alte funcții are Na natriul, potasiul, care are rolul de reglare a presiunii osmotice prin așanumita
„pompă Na/K”, iar funcții plastice au clorul, fierul. Iodul,.

Microelemente
• Arsen
• Crom
• Fier
• Fluor
• Iod
• Cobalt
• Cupru
• Mangan
• Molibden
• Seleniu
• Vanadiu
• Zinc
• Staniu
Unele din substanțele minerale se găsesc în organism într-un circuit, influențându-se reciproc, ca
de exemplu sodiul și potasiul care au funcții antagoniste în transmiterea impulsului nervos,

Alte substanțe minerale sunt părți a unor hormoni, ca de exemplu iodul care face parte din
hormonul tirodei. Sunt de asemenea substanțe minerale care sunt dizolvați ca electroliți sub
formă de cationi sau anioni asigurând o funcție de tampon în neutralitatea electrolitică și
menținerea între anumite limite a presiunii osmotice.

Substanțele minerale se găsesc sub formă de legături diferite cu alte elemente ca de exemplu
sarea (NaCl) sau fierul de chelatat în hemoglobină.

Borul acționează pozitiv asupra metabolismului nucleic, înlesnește polenizarea și fecundarea,

grăbește formarea calusului și cambiului la vița-de-vie, protejează sfecla de zahăr de putregaiul
inimii sfeclei și sporește roada și calitatea ei la culturile tehnice (bumbac, in, tutun etc.).

Zincul are un rol important pentru existența viețuitoarelor. La plante el ia parte la formarea
clorofilei. Insuficiența zincului în plante duce la cloroză. Zincul stimulează coacerea fructelor,
formarea semințelor și mărește rezistența cerealelor la polignire. În țesuturile organismelor
animale și umane, el se află sub formă de compuși, de exemplu carbonanhidrază, cea mai mare
parte revenind glandei tiroide, ficatului și pancreasului. Zincul mai activizează carotinaza.

Iodul se acumulează în cantități mici în toate organele animalelor, se depozitează în glanda

tiroidă stimulând procesele de asimilație și reglând metabolismul. Hrănirea vitelor cu nutrețuri ce
conțin compuși minerali sau organici ai iodului sporește considerabil cantitatea de lapte și
asigură o creștere mai rapidă a lânii la ovine. Adăugarea unei mici cantități de iod în sol duce la
îmbunătățirea calității recoltei și la obținerea unor produse vegetale cu un conținut asimilabil de
iod.

Cobaltul acționează asupra procesului hematopoetic, înlesnește formarea reticulocitelor și

transformarea lor în eritrocite mature, intensifică activitatea mai multor tipuri de enzime, ,
datorită cătui fapt se intensifică procesele de sinteză a protidelor, de transformarea a grăsimilor și
a glucidelor din țesuturi.

Cuprul este un element absolut necesar pentru creșterea plantelor și animalelor. Lipsa cuprului în
plante duce la apariția clorozei. Rolul fiziologic al cuprului se manifestă prin formarea clorofilei
și prin sinteza axorbinoxidazei, polifenoloxidazei etc., accelerează folosirea de către plante a
formei amoniacale și de azot și a celei nitrate. Deficiența cuprului în plantă duce la micșorarea
intensității procesului de fotosinteză și la tulburarea metabolismului de azot. Cuprul activează
respirația tisulară la plante și la unele animale și participă, împreună cu fierul, la formarea
hemoglobinei. El este folosit la profilaxia și tratamentul anemiei, ataxiei ș.a.

Manganul este prezent în diferite umori și țesuturi și asigură activitatea unor enzime, așa ca
lactaza. Deficiența manganului în sol duce la apariția unor boli specifice la plante. În organismul
animal și uman el stimulează creșterea și înmulțirea celulelor.

Molibdenul intră în componența unor enzime, stimulează fixarea azotului din aer de către
nitrobacterii și acumularea în sol a azotului legat, procesul de sinteză a protidelor la plante,
grăbește transformarea fosfaților anorganici din celule în fosfați organici. Molibdenul este un
purtător de electroni în procesul de reducere a nitraților în nitriți, caracteristici ciupercilor și
plantelor superioare.