Trecand peste acestea ajungem la regatul care a luat nastere chiar in inima fostului

Imperiu Roman. Dar mai intai trebuie sa cunoastem cateva informatii despre cine erau cei
care l-au intemeiat, anume ostrogotii. Asadar, mai mult de 75 de ani, ei s-au aflat sub
influenta puterii hunice, si s-au eliberat abia dupa moartea temutului Attila, in 455. Ei s-au
stabilit ca federati ai romanilor in zona Panonica, prin 455, apoi in zona provinciei Moesia
Inferior, timp in care s-au rasculat perioadic, si au pradat zona Balcanica. Infranti intr-o
batalie, ostrogotii au fost nevoiti sa trimita la Constantinopol un ostatic, mai exact pe viitorul
rege ostrogot, Theodoric. El a avut sansa de a primi aici o educatie in autenticul spirit roman,
avand si ocazia de a cunoaste imperiul si organizarea lui in parte. Dupa aproximativ un
deceniu, el a revenit la neamul sau. De asemenea, acesta a avut bune relatii cu imparatul
bizantin, Zenon, care ii acorda titlul de magister militum si nomen gentilicum.

Intre timp, Italia era stapanita autoritar de Odoacru, fapt care a numultumit
aristocratia romana de aici. Ultimele regiuni care mai avusesera legaturi cu Italia, au fost
treptat abandonate. Amintim aici cedarea Proventei catre vizigotii lui Euric, Sicilia platea
tribut vandalilor, iar Noricum a fost abandonata. Aceasta nemultumire a aristocratiei romane
s-a aflat pe aceeasi linie cu interesele imparatului de la Constantinopol, care urmarea sa scape
de gotii ostrogoti si sa restaureze partial autoritatea imperiala in Peninsula. El, imparatul de la
Constantinopol, il convinge pe Theodoric sa treaca cu neamul lui in Italia in 488. In
septembrie 489, Odoacru este invins la Verona, si se retrage la Ravenna. Aici, a fost asediat,
intre 490-493, fiind ucis la scurt timp dupa caderea Revennei. El, Theodoric, a primit titlul de
magister militum per Italiam, dar a guvernat de unul singur, intre 493-526. Regatul lui
cuprindea fostele teritorii Noricum, Pannonia, partial Dalmatia si Illyria, pentru care a intrat
in conflict cu imparatul bizantin. Mai conta si faptul ca regatul vizigot era sub protectia lui.
De mentionat este si faptul el si-a condus statul dupa modelul roman.

El si-a asumat ceva din autoritatea unui imparat. Dintre regatele barbare, cel condus
de Theodoric, a fost cel care a incercat o sinteza. Senatul a continuat sa functioneze. Elita
politica de aici a sustinut arianismul. Despre conducator ni se spune ca a avut o mare grija la
protejarea justitiei, s-a luptat cu unii barbari, era un om bland si intelept. El a acordat o mare
atentie la refacerea zidurilor unor orase, apeducte, terme, si drumuri, pentru ca pana la el,
Italia se afla in ruine. A avut si norocul unei domnii lungi, fapt care i-a adus si respect. A
acceptat trecerea romanilor in anumite straturi ale societatii ostrogote, dar doar pana la un
anumit punct, deoarece exista o limita.

El a guvernat dupa principia dualiste. In ceea ce priveste pe propietarii de

pamant, trebuie sa mentionam aici faptul ca proprietatea nu era luata cu forta. Ostrogotii s-
au asezat pe domeniile imperiale din nordul si central Italiei. Theodoric, a procedat la
trimiterea unor garnizoane germanice in principalele orase din Italia. Functiile militare
apartineau mai ales gotilor. Sunt putine informatiile legate de viata religioasa a otrogotilor. Se
spune ca Theodoric, a acordat unele scutiri de taxe, unui anumit episcope arian, Unscilla.
Regele ostrogot, s-a dovedit initial tolerant cu restul celor din Peninsula. El a mentinut bune
legaturi cu epicopul Romei, si i-a ocrotit pe cei din neamurile inrudite. Este foarte cert faptul
ca pe la anul 500, Theodoric a sarbatori Trecennalia la Roma, unde au avut loc divere
cereminii, in Curia Senatului, Circus Maximu si Amfiteatrul Flavian, motiv pentru care in
acele zile a fost proclamat, ca un nou Traian. Acesta se considera un successor al imparatilor
romani. O inscriptie il aminteste ca Augustus. A batut moneda, iar pe revers aparea chipul
imparatului bizantin. Pentru emiterea de legi erau numiti doi consuli anuali, in rândul carora
erau alesi doar romanii.

El purta purpura imperiala, a poruncit sa fie ridicate amfiteatre, a hotarat refacerea

apeductului cu apa pentru orasul Ravenna, si a mai ridicat un mausoleum, care il imita pe cel
al imparatului Constatin cel Mare. La curtea lui s-a scris biblia gotica a lui Ulfila, din care a
rezitat pana astazi, Codex Argenteus, pastrat la Uppsala. Amplul program de reconstructive
amintea de Gloria vechii Rome, folosind modelul roman, pentru care a devenit atat de
cunoscut. Theodoric ar fi folosit expresia, Regnum nostrum imitation vestra est. Spre sfarsitul
domniei a avut conflicte cu papa, care este inchis si acuzat de tradare. Dupa moartea lui
Theodoric, dupa mai multe conflicte, a ajuns la tron Athalaric, care era tutelat de mama lui,
intre 526-534. Moartea sa, survenita in conditii suspecte a adancit criza, fapt care, a permis
Bizantului sa intervina. Pretextul a fot oferit de casatoria Amalswinthei cu varul Theobat.

Dupa uciderea ei, Iustinian a facut presiuni asupra fostului ei sot, care a promis in secret
ca va ceda Italia, daca va avea cateva domenii. Acele neintelegeri, dintre cele doua parti, au
declansat un lung si distrugator razboi, care a inceput in 536, si s-a terminat in 552. Generalii
care s-au remarcat Belarius si Narses, care au pus capat stapanirii ostrogote. Aceasta actiune a
avut pe termen lung consecinte negative. Au urmat o serie de revolte, in care gotii atacau pe
bizantini, si invers. In 552, au fost omorati peste 300 de tineri. Initial, populatia romana a fost
incantata, dar in spatele bizantinilor s-a instalat aristocratia romana din rasarit. Cei din sud i-
au primit pasnic pe bizantini, iar pentru ocuparea celorlalte teritorii s-au purtat numeroase
lupte. Trupele erau formate in mica parte din romani, restul fiind barbari, care au dat dovada
de asprime fata de cei aici.

Initial Iustinian, a aratat tolerant fata de goti, dar incapatanarea regelui Totelo, l-a
facut sa trimita o noua expeditie in 551, care a reprimat fara mila ultimele redute ostrogote.
Cei prinsi au fost deportati in Orient sau vanduti ca sclavi. Punerea intr-o unitate politica a
constituit o reala problema. In secolul VI, statul roman rasaritean nu mai avea resurse pentru
integrarea noilor provincii. Drept consecinta, atacurile ulterioara ale longobarzilor au dus la
aparitia unor rivalitati pentru putere. Roma a fost grav afectata. Un alt factor a fost impunerea
unei fiscalitati excessive. S-a constituit un gol de putere, de care au profitat longobarzii. S-a
mai produs o retragere a unor trupe bizantine, necesare Constantinopolului in razboiul sau cu
persii.