RITUALURI

FUNERARE IN
EPOCA BROZULUI

Epoca Bronzului este o perioadă din dezvoltarea civiliza ției când cele mai avansate tehnologii de
prelucrare a metalelor (cel puțin din punct de vedere al răspândirii) erau tehnicile de extragere
a cuprului și staniuluim(cositor) din minereul disponibil, și apoi crearea unui aliaj din aceste metale
pentru a turna bronzul. Epoca Bronzului face parte din sistemul celor trei epoci pentru societă țile
preistorice. În acest sistem, ea urmează neoliticuluiiîn unele zone de pe glob. In majoritatea Africii
sub-sahariene  neoliticul este urmat direct de 'epoca fierului'. Astfel, Epoca bronzului marcheaza
inceputul primei perioade când oamenii au început să prelucreze metalul. Ueltele și armele din bronz
au înlocuit curând versiunile anterioare din piatră. Anticii sumerieni din Orientul Mijlociu ar fi fost
primii oameni care au intrat în epoca bronzului. Oamenii au făcut multe progrese tehnologice în epoca
bronzului, inclusiv primele sisteme de scriere și inven ția ro ții. În Orientul Mijlociu și în unele păr ți
ale Asiei, epoca bronzului a durat aproximativ 3300 până la 1200 î.C., încheindu-se brusc cu prăbu șirea
aproape simultană a mai multor civiliza ții importante. Este posibil ca oamenii să fi început să topească
cupru încă din 6000 î.C. în semiluna fertilă, o regiune numită adesea „leagănul civiliza ției” și o zonă
istorică a Orientului Mijlociu în care au apărut agricultura și primele ora șe ale lumii.
Locurile de înmormântare cuprind o mare parte din dovezile arheologice din epoca bronzului, în
special pentru prima parte a acestei perioade. Spre deosebire de practicile funerare din neolitic,
înmormântările din epoca bronzului nu au un caracter monumental principal și sunt, în general,
în morminte cu cist sau groapă sau cu exemple mai rare în cairnele cistilor sau în cimitirele
plate. Tradiția mormintelor megalitice, în special morminte cu pană, cum ar fi Aughrim Co.
Clare, a rămas în uz pentru o perioadă de tranziție între neolitic și epoca bronzului. O a doua
trăsătură comună și motivul de bază al acestei faze a obișnuitului de înmormântare a fost
includerea vaselor de olărit. Construcția și stilul mormântului în sine a variat. Resturile, arse sau
sub formă de inhumații, erau de obicei așezate într-o cistă de piatră sau o groapă, adesea
însoțite de mărfuri grave de pietre semi prețioase, bijuterii sau armament, unele erau marcate cu
o movilă de pământ sau cu un mormânt de pietre. Înmormântările au avut loc adesea în grupuri
sau cimitire, numite brăduțe sau movile de cimitir, fiind o movilă circulară folosită pentru a
cuprinde mai multe înmormântări care datează de la Neoliticul Târziu și până la Epoca fierului
timpuriu. Ballinagore, Co. Wicklow este un exemplu de cimitir din epoca bronzului, cu un
număr de ciste cu ceramică asociată descoperită într-o movilă cu trei șanțuri inelare spre vest.
Tranziția de la Neoliticul Târziu la Epoca Bronzului timpuriu nu este în totalitate clară, dar în
general s-a acceptat că intervalul de date pentru epoca bronzului este de la 4700 de ani până
acum 2600 de ani. În urmă cu aproximativ 4700 de ani, vedem primele dovezi despre „cultura
beakerului” care încep să apară în Europa, iar înmormântările timpurii asociate culturii
Beaker se găsesc cu ceramica de stil Beaker. Pu țin mai târziu în perioadă, alte mărfuri grave,
precum margele, armele și bijuteriile încep să fie găsite în morminte cu mor ții. Am dovedit
chiar că unii dintre oamenii care au fost înmormânta ți în astfel de contexte în Marea Britanie
au crescut de fapt în Europa continentală, de exemplu Arescherul Amesbury, care probabil a
trăit o mare parte din viața timpurie în regiunea alpină, înainte de a călători în Marea
Britanie. Barele și movile de înmormântare au devenit, de asemenea, tot mai răspândite în
epoca bronzului. Barele au fost incredibil de populare în sud-vestul Angliei, cu mai mult de
260 pe o rază de două mile de Stongehenge. Uneori, baracele sau movilele con țineau resturi
incinerate. Deoarece baracii erau destul de u șor de reperat, mul ți au fost „excava ți” în timpul
secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, înainte ca arheologia să se dezvolte într-adevăr
o disciplină științifică și, prin urmare, o mare parte din înțelegerea noastră a acestora a fost
limitată. Cu toate acestea, de fiecare dată, noi baraje nedisturbate ies în eviden ță, de exemplu,
movila descoperită recent în apropierea golfului Morecambe din Lancashire, unde
Principala caracteristică a înmormântărilor din epoca bronzului este reprezentată de accentul pus pe
individ, mai degrabă decât pe cei mor ți colectivi. Prin punerea în jurul decedatului a mai multor
bunuri prețioase, se creea vechea imagine a individului in societate. De asemenea, semnifica si rangul
ocupat în cadrul familiei, spre deosebire de onorarea strămo șilor. Pe măsură ce epoca bronzului s-a
încheiat și a început epoca fierului, cremarea a continuat să fie un ritual de înmormântare folosit, dar
mai târziu a existat și o schimbare către utilizarea cimitirelor pentru îngroparea mor ților. Au fost
practicate sacrificii umane, cum ar fi la Lindow Man, de și par a fi relativ rare, sacrificiile pentru
animale fiind mai frecvente. Ocazional, au fost găsite înmormântări în gropi din partea de jos a
dealurilor, asociată cu cultura Arras, găsită în principal în East Yorkshire. În timpul epocii fierului,
așezările au devenit mai permanente, iar capacitatea oamenilor de a exploata și exploata terenul s-a
îmbunătățit. Apariția forturilor de deal ca structură comună indică faptul că tensiunile socio-politice
ar fi putut crește între grupuri în această perioadă. De asemenea, s-a considerat că migra țiile
europenilor de pe continent influențează alte culturi consacrate din Marea Britanie, ceea ce poate
explica varietatea din ce în ce mai mare de practici de înmormântare din această epocă. Deci, într-
adevăr, când vorbim despre practici de înmormântare din epoca bronzului, vorbim cu adevărat
despre trecerea în atenție de la strămoși ca colectiv, la o aten ție asupra individului. Și poate acesta
este motivul pentru care înmormântările din epoca bronzului sunt atât de speciale pentru mul ți
O necropolă, datând din anul 1300 î.e.n. a fost găsit în localitatea Păru (Banat, România).
Aceasta este deosebit de importantă, pentru că sunt acel tip de morminte care arată o nouă
lumină asupra ritualului funerar de la sfârșitul epocii bronzului în nord-estul Banatului. S
constatat că morții au fost depuși pe o para, unde au fost arsi alături de obiectele puse de
către rudele decedatului. Aici s-a mai descoperit și o masă-altar de lut pe care aduceau alt
ofrande, râșnițe de piatră și diferite vase care erau folosite pentru acest ritual. Metoda de
datare prin carbonul radioactiv arată că necropola de la Păru datează între 1300 și 1200 î.H
Ulterior, înmormântarea s-a făcut în gropi circulare cu diametrul de 1 metru, grupate în
cuiburi, probabil pentru că indivizii proveneau din aceea și. Această obicei funerar al
cremării se regăsește și în vest, unde este asociată cel mai puternic culturii Urnfield (precu
și a celor mai mult sau mai puțin înrudite), mai târziu, în epoca fierului, cremarea este
asociată și cu înmormântările cu cercuri de piatră în Scandinavia și Pirinei. Prin urmare, s
ar putea înțelege că tranziția dintre epoca bronzului și a fierului în Europa de Nord și Ves
Practicile funerare cuprind un ansamblu bogat de elemente de ritual, după care se pot deduce,
apelând şi la resursele antropologiei, credinţele populaţiei preistorice, strucnlra socială, elemente
ale vieţii economice, aspecte paleo-demografice. De regulă se face asocierea unui tip de ritual cu
un anumit statut al decedatului în societatea în care a trăit (Chapman, Randsborg 1981). Introdusă
În literatura de specialitate cu jumătate de veac în urmă, necropola de tip nou de la Truşeşti a
reprezentat de la bun început o descoperire majoră pentru bronzul târziu, fiind necropola cu cel
mai mare număr de morminte din Moldova, din această perioadă. Ritul funerar specific este cel al
înhumării în poziţie chircită în necropole plane. Dintre acestea, cele mai importante sunt la Cluj-
Napoca(45 de morminte), Archiud(27),Braşov(4),Ooina (55), Săbăoani (16), Probota (22), Brăeşli
(16), Truşeşti (127), Crasnaleuca (42), Badragii Vechi (5,ţ), Pererâta (10 1) şi Ostroveţ (183)
(Pectrescu-Oâmbaviţa şi calab. 1999, 601-605) (harta nr. i). Truşeşti este o localitate situată În
Câmpia Moldovei, pe Jijia. Pozitia chircită ne sugerează că a șa cum s-a născut individul, aăa
trebuie se să întoarcă în pămînt., iar privind adâncimea mormintelor, reiese că peste jumătate din
numărul femeilor şi al copiilor şi 2/3 din numărul bărbaţilor se află la adâncimea medie (-0,60m -
0,90 mi. 17% dintre bărbaţi sunt Îngropaţi la adâncime mare (-1,10 m - 1,48 mi, iar o treime din
numărul • femeilor şi al copiilor este depusă la adâncime mică (-0,10 m - O, 59 m). In concluzie,
putem spune că pentru bărbaţi există tendinţa de a se săpa gropi mai adânci.
În genereal, grija cu care erau depuşi defuncţii presupune o activitate prefunerară
sigură. Morţii erau chirciţi înaintea instalării rigidităţii cadaverice. Tot în primă
fază a ritualului de înmormîntare se pregătea şi ceramica ce se depunea, de
regulă, în morminte. Rolul ceramicii era de a purta ofranda. La majoritatea
vaselor din morminte se pot observa urme de ardere secundară. Cu siguranţă,
vasele de ofrandă erau „supuse” unei purificări prin foc înainte de a fi depuse în
mormînt, adică depunerea propriu-zisă. Pentru a doua fază a ritualului de
înmormîntare, arheologic pot fi sesizate două momente certe. În primul rînd,
depunerea defuncţilor în groapă, aceştia erau aşezaţi direct pe pămînt, în gropi cu
colţurile rotunjite, drepte, sau în ciste. Al doilea moment era depunerea ofrandei,
fie în vase, fie direct în mormînt. Activităţi post-funerare. Este posibil ca în cadrul
ritualului de înmormîntare, respectiv după depunerea în groapă, locul să fi fost
marcat cu un semn distinctiv. Aşa s-ar putea explica lipsa mormintelor Noua
suprapuse, sau întretăiate, precum şi relativa alinierea a acestora. Tot în cadrul
activităţilor post-funerare se poate încadra şi „banchetul funerar”. - Mihai
 Wedge Tombs au fost construite în prima parte a epocii bronzului. Un exemplu tipic
este cel situat la Ballyedmonduff, Irlanda și este situat pe versantul de sud-est al
Muntelui Two Rock. Există o priveliște minunată din partea dealului, din nou loca ția
marginală. Galeria mormântului are 26 de metri lungime și constă din anticameră,
galeria principală și camera finală. În 1945, au avut loc cercetări arheologice și au fost
găsite urme de ceramică spartă. Acesta este, de departe, cel mai popular tip de megalit
găsit în țară. Gândiți-vă la Dolmens Portal, dar la o scară mai mică! . Mormintele au fost
construite în același mod; două pietre în sus, cu o a treia în spate, terminate cu o piatră
mare ca tavan.. Intrarea era mai înaltă și mai largă decât spatele și era adesea acoperită
într-o movilă de pietre mai mici. Mortii au fost incinerati si resturile lor au fost introduse
intr-un vas. Rezultatele indică că ar fi servit ca ,,nave,, găsindu-se uneori și resturi de
animale pentru ca morții să le poată oferii unor zei.
Au mai fost găsite morminte unde erau așezate pietre intr-un cerc, pietre în picioare și
rânduri de piatră. Arheologii cred că aceasta are o legătură cu mișcarea soarelui, iar prin
urmare, se consideră că aceste monumente sunt folosite nu doar ca loca ș de vechi al
celor dispăruți, ci și ca locaș de cult închinat zeilor, unde vechii druizi credeau că, prin
ajutorl oferit de aceștia se pot evenimente astronomice cu ani inante. De exemplu,
solstițiile anotimpurilor marcînd schimbările sezoiere. Omul din epoca bronzului a
continuat modul de comemorare al decedaților. Potrivit cercetătorilor britanici,
mormintele circulare asemănătoare celui de la Stonehenge sau Pommelt, a reprezint și
un simbol al unității si păcii în comunitatea respectivă.
Ceea ce este cert, este faptul că schimbarea culturală a fost semnificativă si a cauzat aparitia mormitelor de tip
tumul., precum cele din Cornwall, UK. Unele movile încorporează un perete sau bordură refractare. Unele sunt
în formă de semisferică. În Cornwall, însă, ingroparea mortior se facea tocmai in acesti ,,tumuli,, .Tumulii sunt o
caracteristică majoră a epocii bronzului in Peninsula Balcanică, iar sute de astfel de structuri au fost cercetate.
Deși se pot observa numeroase diferențe în ceea ce privește dimensiunile, arhitectura și poziția tumulului,
trebuie menționat faptul că există un continuu în utilizarea movilelor de-a lungul bronzului și epocii fierului pe
un teritoriu care se întinde din Peloponez, centrul și nordul Greciei prin Albania până la coasta dalmată. În
Epirus, cele mai importante sunt tumulii Pogoni, Liatovouni. În timp ce tumorile macedoneană, epirotă și sud-
albaneză sunt construite sub formă de movile de pământ înconjurate de un cerc de piatră, dar structura
tumulului este cu totul diferită în Albania de Nord și Dalma ția, unde majoritatea covâr șitoare a acestora este
construită cu pietre, ceea ce face cercetarea dificilă. Zeci de movile au fost identificate recent pe crestele costiere
din districtele albaneze din Lezha și Shkodra, aproape de granița cu Muntenegru, datorită unui nou proiect
realizat din 2014 de Institutul Arheologic albanez. Structura lor este destul de asemănătoare cu tumuli
muntenegreni. De exemplu, cele ale dealului Planinica din Dalmația. Acolo, movilele au devenit cunoscute in
epoca bronzului timpuriu, când așa-numita cultură Cetina s-a răspândit în Dalma ția. În tumori Cetina sunt
atestate atât inhumația, cât și cremarea, fiind datate in jurul anilor 2500-2000 î.Hr. Istoricii arată că un mare a
fosy construit după Bătălia de la Marathon, ilustrînd functia memorială. Mai mult, uneori, mormintele au fost
În judetul Prahova a fost descoperit o necropolă , marcatîă de apariţia în suprafaţă a unor structuri de
piatră dezvoltate în plan orizontal care marcau existenţa unor descoperiri funerare. Deoarece mormintele
au fost identificate imediat sub nivelul arabil, am decapat acest strat gros de 0,20-0,30 m, după care
săpătura s-a făcut manual. Utilizarea unei nivele topografice a permis raportarea adâncimilor la un punct
zero de referinţă. Ritualul înmormântărilor din acea perioada consta în acoperirea gropilor în care erau
depuse corpurile, în poziţie ghemuită, cu pietre. Adâncimea de înhumare este redusă, 0,40 – 0,90 m, gropile
fiind uneori căptuşite cu bolovani de râu. Prin urmare, faţă de solul şi intercalaţiile argiloase prezente pe
amplasament, aceste locaşuri vor fi caracterizate de o rezistenţă electrică. Anomaliile locale evidenţiate se
dispun de a lungul a câtorva aliniamente paralele, confirmate de lucrările de excavare realizate ulterior, la
câteva zile după finalizarea prospecţiunii electrice. Tot legat de stratigrafie şi implicit de evoluţia internă a
necropolei, deocamdată au fost identificate doar două suprapuneri de morminte. Într-un caz e vorba de o
relaţie stratigrafică dintre un mormânt înhumat (M13) şi unul incinerat (M14), în a doua situaţie sunt
suprapuse parţial două morminte de inhumaţie (M33, M34). Scheletele din aceste morminte de inhumaţie
sunt depuse în poziţie chircită lateral, au orientări diferite. Ca rit predomină înhumarea ce acoperă din
punct de vedere procentual puţin peste 75% din mormintele identificate. În ce priveşte dispunerea în plan
a complexelor există zone în care sunt concentrări de morminte, separate de spaţii în care acestea apar
oarecum izolat. Amenajarea unui mormânt de inhumaţie consta în săparea unei gropi rectangulare ce avea
colţurile rotunjite. Aceasta avea adâncimea de 0,30-0,50 m, dimensiunile maxime nu depăşeau 1,40x0,70 m.
Corpul defunctului din M12 a fost aşezat direct pe un strat de pietre aranjate, peste care a fost ridicată o
movilă din piatră. Trebuie remarcată în cazul acestui mormânt poziţia nefirească a celor câtorva oase
conservate, dar şi prezenţa unor urme de tăieturi pe acestea. În cazul mormintelor de incineraţie oasele
umane au fost descoperite atât în vase (pl. 11/4), cât şi în afara acestora. Vasele erau depuse unul lângă
Ceremonia de inhumare din epoca diferă de cea produsă de
perspective tradiționale și actuale, în sensul că circumstanțele locale contingente și ideile
cosmologice. Unele dintre ele sugerează putere, prin anumite vestigii găsite. Anexele și tabelele
rezumă istoriile site-urilor și datele de susținere. Aceste elemente au fost
abordate cu premisa că anumite idei despre cunoastere, viată si religie, au influentat si creat aceste
practici, timp în care aceste comuită ți timpurii s-au străduit să înteleagă realitatea din jur și mai
ales, moartea. Bunurile găsite în aceste morminte, recum cele mentionate anterior, dar si anumite
obiecte de podoabă si arme, sugerează rangul avut la acel moment, precum cele din „ Cultura
Wessex” din epoca bronzului timpur din Marea Britanie sunt bine cunoscute, invocând fosta
existență a șefilor, războinicilor și negustorilor. Teoriile alternative au căutat să explice modul în
care afișarea unor astfel de obiecte a fost legată de activitatea religioasă și rituală, mai degrabă
decât de statutul economic și că grupurile de artefacte găsite în anumite morminte ar fi putut
aparține unor preot. Mai mult, analiza a arătat că diverse categorii de obiect interpretate de mult
timp ca tipuri de instrumente mundane erau de fapt elemente de podoabă corporală sau
 BIBLIOGRAFIE
CONSULTATIVĂ
•https://pdfslide.net/documents/rit-si-ritual-funerar-in-pre-si-proto-istorie.html

•http://etheses.whiterose.ac.uk/3510/1/341799_vol1.pdf

•https://arheo.ffzg.unizg.hr/ska/tekstovi/traditions_in_transition.pdf

•http://

cimec.ro/Arheologie/PDF/LucaCristian-MandescuDragos-Rituri-si-ritualuri-funerare.p
df
•https://archeorient.hypotheses.org/8247

•https://www.persee.fr/doc/mom_2259-4884_2012_act_58_1_3456

•https://www.megalithic.co.uk/article.php?sid=34262

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/morminte-de-acum-5-000-de-ani-descoperite-de-arh
•
eologii-din-prahova--
225953.html
•https://www.academia.edu/8349769/Tumuli_preistorici_din_Transilvania._Cercetari_
arheologice-_
Tiut_Cristina_in_Arheologie_si_Studii_Clasice_vol.1_2011
•http://www.historic-cornwall.org.uk/flyingpast/living.html

•https://www.oxbowbooks.com/oxbow/ritual-in-early-bronze-age-grave-goods.html
1. http://m.prehistoricwaterford.com/products/bronze-age-burials/
2. https://
www.academia.edu/978573/Mounds_and_Mountains_Burial_Rituals_i
n_Early_Bronze_Age_Transylvania
3. https://www.jstor.org/stable/23024206?seq=1#page_scan_tab_contents
4. https://digventures.com/2016/07/were-bronze-age-burial-practices-all
-that-different
/
5. https://
www.researchgate.net/publication/315620139_Ion_Motzoi-Chicideanu_
Obiceiuri_funerare_in_epoca_bronzului_la_Dunarea_Mijlocie_si_Inferio
ara_I-II_Bucuresti_Editura_Academiei_Romane_2011_900_p_479_pl_ISB
N_978-973-27-2046-2
6. https://www.academia.edu/1972493/_2011_Frinculeasa_Morminte_din
_epoca_bronzului_de_la_Sudiţi_jud._Buzău_Studii_și_Cercetări_de_Isto
rie_Veche_și_Arheologie_62_3-4_p._251-264
7. http://atlas.usv.ro/www/codru_net/CC10/Adancata.pdf
8. http://
www.gazetademaramures.ro/ritualuri-funerare-in-epoca-bronzului-in-n
ordul-transilvaniei-17720
9. http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/england/kent/7300232.stm
10. http://www.cimec.ro/Arheologie/SiteNaeni/carna.htm
11. http://