Neoliticul (sau epoca pietrei lustruite) este o perioadă din istoria omenirii.

Termenul a
fost inventat în 1865 de istoricul John Lubbock.Neoliticul este penultima epocă a
preistoriei și cea mai scurtă, ea a urmat după mezolitic și a precedat epoca metalelor,
caracterizată prin folosirea uneltelor de piatră lustruită și metalurgiei primitive a
cuprului, prin apariția agriculturii primitive, a creșterii vitelor și a olăriei.Epoca neolitică
urmeză pleistocenul final epipaleoliticul și holocenul timpuriu, mezoliticul. Neoliticul
începe o dată cu practicarea agriculturii și se încheie o dată cu apariția metalurgiei
specializate a cuprului în epoca cuprului sau eneolitic(chalcolithic).Termenul de neolitic
nu se referă la o perioadă cronologică strictă însă include o serie de manifestări
economice comune cum ar fi uneltele din piatră lustruită, practicarea agriculturii și
domesticirea animalelor. Unii specialiști au înlocuit termenul de neolitic cu termenul mai
descriptiv de comunități sătești timpurii (în engleză: Early Village Communities) însă
Hagar Qim este un complex de temple megalitice de pe insula Malta. Datele arată că acest
templu aparține epocii neolitice, adică 3600 - 3200 î.Hr. Deși Hagar Qim este unul dintre
principalele complexe de temple neolitice din Malta, trebuie subliniat că nu a fost singurul
din regiune. De exemplu se regăsesc, Tarxien și Skorba pe Malta, Ggantija și Xewkija pe
insula Gozo din apropiere. Deşi primele săpături arheologice au avut loc în 1839,
complexul templului în sine nu a fost niciodată cu adevărat cercetat. Acest lucru se
datorează faptului că cele mai înalte pietre ale templului au rămas expuse deasupra solului
de-a lungul mileniilor. Hagar Qim este format dintr-o clădire centrală și rămășițele a cel
puțin două alte structuri. S-a spus că, spre deosebire de majoritatea complexelor de
temple neolitice malteze, complexul de temple Hagar Qim este format dintr-un singur loc,
în locul celor mai comune două sau trei temple. Cu toate acestea, design-ul său este
similar cu aceste alte temple neolitice. Este format dintr-o serie de camere în formă de C,
cunoscute sub numele de abside. Aceste abside sunt dispuse pe fiecare parte a unui spațiu
pavat central. Pereți și plăci cu porturi pătrate decupate pentru a le folosi ca uâi . S-a
observat că această practică este neobișnuită, deoarece absidele altor temple similare nu
au fost atât de bine ecranate. În spatele acestei abside se află o mică lo eliptică. S-a
Templul neolitic de la Orkney, scoția este mai important decat celebrul
monument de la Stonehenge, fiind datat cu 800 de ani înaintea acestuia. Potrivit
arheologilor, templul este cunoscut sub numele de Brodgar Ness si a fost
investigat de catre televiziunea BBC 2, care a prezentat un documentar, intitulat
"O istorie a vechii Marii Britanii". Prezentatorul, Neil Oliver, a descris templul ca
"o descoperire care se face o data in viata". Sapaturile au dezvaluit o vasta
retea de cladiri la Orkney, ceea ce ne permite sa recream o intreaga lume din
Epoca Pietrei. Expertii considera ca situl ne va oferi detalii in legatura cu ceea
credeau oamenii din neolitic despre lume si Univers. Un loc la fel de misterios ca
și mult mai popularul Stonehenge, Inelul de la Brodgar este situat la periferia
orașului Orkney din Scoția. Acesta cuprinde 27 de monoliți de piatră care variază
de la 2,1 și până la 4,1 metri în înălțime. A fost unul dintre primele locuri
ceremoniale de pe Insulele Britanice, iar primele înregistrări ale locului apar încă
din secolul al XVI-lea. Data exactă a construcției sale nu este cunoscută sigur. Se
Inițial au fost 60 de pietre în Inelul de la Brodgar, dar doar 27 sunt încă în
picioare astăzi. Inelul ar reărezenta de fapt stâlpii unui zid din piatră care
înconjurau o așezare umană din epoca de piatră. Până în prezent au fost
excavate rămășițele a 14 clădiri din epoca respectivă, însă tehnologia de
geofizică termică a dezvăluit că există încă aproximatic 100 îngropate sub
pământ, printre care și un templu.
In campia usor valurită din Salisbury, aproape de raul Avon, indragit si de
Shakespeare, se afla Stonehenge, o bizara constructie alcatuita din uriasi monoliti
asezati intr-o ordine precisa. Soarele se ridica încet pe cer. Dimineata era limpede,
aerul proaspat.Superba vreme il ispiteste pe profesorul de astronomie Gerald J.
Hawkins la o solitara plimbare in natura. Ziua aceea de 21 iunie era considerate de
catre britanici, din vremuri imemoriale. Ea marcheaza si astazi inceputul verii,
inaugurand marile sarbatori de Sfantul Ion ( Saint John ), celebrate cu fast de
traditia britanica.Ruinele in lumina matinala erau straniu illuminate, fapt remarcat de
Hawkins care este incitat cat de curios se reflecta razele soarelui in pietre formand un
desen de umbre si lumini pe pamant. Acest ciudat desen amintea parka de forma
unuia dintre instrumentele sale stiintifice folosite pentru masuratori astronomice
Alinierea monolitilor de piatra ( menhire ) era astfel gandita incat marca rasaritul si
 Stonehenge - o formă timpurie de mormânt tip terasă la care s-au adăugat ulterior cercuri de
piatră este, fără îndoială, aliniat Soarelui care răsare la mijlocul zilei de la apus în mijlocul
iernii. Nu toate cercurile de piatră au fost aliniate cu corpurile cerești, dar este clar că
perceperea timpului și a anotimpurilor, dar şi a mișcărilor soarelui și lunii au fost extrem de
importante pentru oamenii preistorici. Monumentele de diferite tipuri, construite pe perioade
destul de lungi, au fost acum încorporate în „peisaje rituale” încă vizibile în jurul Avebury și
Stonehenge. Se crede că acestea au fost folosite pentru ceremonii religioase elaborate, legate
de convingeri despre fertilitatea oamenilor, animalelor și culturilor agricole.ea. Templele sacre
neolitice și peisajele rituale au dăinuit în mod clar, timp de mii de ani până în prezentupă ce au
fost construite, arătându-ne detalii despre viața religioasă a oamenilor de atunci.
 Templul preistoric din Mnajdra se află de-a lungul coastei de sud a Maltei, în
mijlocul apelor albastre ale Mediteranei. Construit între 3600 și 2500 î.C., acest
templu dur de calcar este considerat a fi printre cele mai vechi structuri
supraviețuitoare din lume. Ruinele de la Mnajdra sunt grupate în trei sanctuare,
fiecare compusă din mai multe clădiri conjugate dispuse sub forma unei cifre
opt. Unul dintre cele trei complexe ale templului este îndreptat spre est și
funcționează ca un observator solar, la echinoctiile de primăvară și toamnă,
soarele strălucește prin seria de camere pentru a lumina altarul. Deși nu se știe
prea mult despre locuitorii neolitici ai insulei, pe baza unor dovezi arheologice,
se crede că erau marinari antici. Săpăturile arheologice din secolele XIX și XX au
atras atenția asupra semnificației templului din Mnajdra. În ultimele decenii,
turismul sporit a scos la lumină nevoia de a gestiona accesul la sit și de a oferi
vizitatorilor o mai bună înțelegere a fragilității templelor. Vandalismul a fost de
asemenea un eveniment regretabil în trecutul recent.
 Descoperirile arheologice de la sanctuarul din Pömmelte sugerează că structurile inelate erau
locații pentru adunări comunitare, activități rituale și spectacole. Echipa a descoperit gropi care au
dezvăluit unele dintre activitățile care au avut loc pe acest șantier arheologic. Materialul descoperit
sugerează că sanctuarul a fost folosit timp de 300 de ani consecutiv. Prima etapă a fost datată la
2300 î.Hr., în care cercetătorii au descoperit bucăți de vase ceramice, topoare de piatră și oase de
animale. Aceste fragmente au dimensiuni surprinzător de similare, ceea ce sugerează că au fost
probabil distruse ritual înainte de a fi aruncate în gropi. Există, de asemenea, descoperiri mai
groaznice. Arheologii au descoperit rămăşițe dezmembrate a 10 copii și femei, dintre care patru
prezintă semne de traumatism cranian și coaste fracturate. Nu este clar care a fost circumstanța
morților lor, dar sacrificiul ritual este o posibilitate puternică. Pe de altă parte, rămășițele mai
multor bărbați care au fost îngropați cu grijă au fost, de asemenea, dezgropate. Similar cu
Stonehenge, situl nu a fost locuit. Oamenii au venit acolo pentru evenimente sezoniere, ceremonii
importante, după cum sugerează descoperirile.Sanctuarul Pömmelte a fost descoperit în 1991,
datorită fotografiilor aeriene. Arheologii au descoperit șapte inele concentrice, dintre care cel mai
mare este de 115 metri în diametru. În urmă cu aproximativ un deceniu, cercetătorii au descoperit,
 Aflat la mai puțin de 20 de kilometri distanță de Timișoara, sanctuarul de la Parța este cel mai
bine păstrat sanctuar neolitic din România, unicat în lume prin prisma descoperirilor din el,
deoarece conține inventarul integral al unui monument cultic. La Parța, comună de lângă
Timișoara, a fost descoperit la sfârșitul anilor 70, un sanctuar vechi de 7.000 de ani. Piesa centrală
a templului este un grup statuar înalt de aproximativ 2 metri, cu două siluete alipite, una cu cap
de femeie și alta cu cap de taur. Pe peretele vestic exista un orificiu ce lăsa să pătrundă lumina
soarelui în interior, pe capul de taur, doar două zile pe an, la echinocţiul de primăvară și la cel de
toamnă, marcând astfel începutul și finalul anului agricol.În cadrul unui proiect transfrontalier
România – Serbia derulat de Consiliul Județean Timiș prin Muzeul Național al Banatului (MNAB)
împreună cu localitatea sârbă Novi Knezevac, au fost accesați bani europeni pentru a pune în
valoare vestigii istorice importante din cele două țări. Astfel, în Timiș va fi construit punctul
muzeal de la Parța, unde va fi realizată o replică în mărime naturală a sitului arheologic cu
sanctuarul descoperit aici. Sanctuarul neolitic a fost descoperit începând cu 1980, prin dezvelirea
statuii monumentale, care s-a remarcat imediat ca un element arhitectonic de excepție, martor al
 Cercetările sistematice care au urmat au demonstrat existența în acel loc a unei
clădiri monumentale, de aproximativ 11,5 x 6 metri, care conținea spații delimitate de
mai mică dimensiune, în care se găseau păstrate artefacte neolitice care puteau
releva destinația diferitelor încăperi ale sanctuarului. În jurul sanctuarului se găseau
clădiri cu funcțiuni cu structură complexă, care puteau fi puse în legătură cu
destinația cultică a sanctuarului. Rezultatele investigării arheologice au demonstrat
existența aici a două sanctuare suprapuse, amândouă aparținând neoliticului mijlociu,
din care cel de al doilea avea două etape de refacere. Foarte important este și faptul
că săpăturile atent documentate au dovedit că sanctuarul II a fost incendiat
intenționat și distrus sistematic, probabil ca urmare a unui ritual care a permis
conservarea în bune condiții a artefactelor depozitate în sanctuar, precum și a
elementelor arhitecturale cu valoare spirituală care se găseau în componența
sanctuarului. Valorificarea potenţialului sitului arheologice Parţa va duce la
Cu mult timp în urmă, peste 200 de stâlpi ciopliți din piatră, aranjați cu grijă în
cercuri bine împachetate, au stat cu mândrie pe dealul Göbekli Tepe din sud-estul
Anatoliei (Turcia modernă). Crezut că este un templu neolitic, acest cerc de piatră
străvechi este cu 6.000 de ani mai vechi decât Stonehenge și mult mai complex.
Acesta este locul pe care unii istorici îl numesc cea mai importantă descoperire
arheologică a secolului XX și primul templu din lume. Potrivit revistei,
Smithsonian, templul Göbekli Tepe a fost descoperit în 1994 de către Klaus
Schmidt, de la Institutul Arheologic German. Zona din jurul sitului fusese de mult
timp destinată unor investigații suplimentare, întrucât dealul său în formă de
cupolă purta toate semnele unui „tell”, o movilă creată ca urmare a depozitelor
așezărilor antice. Săpând mai adânc, arheologii au descoperit mai mulți stâlpi,
decorați cu figuri sculptate. Aceste imense pietre în verticală au fost aranjate în
cercuri și ar fi susținut blocuri de piatră uriașe suplimentare, unele dintre ele
cântărind peste 10 tone.
Totuși, situl a fost construit în anul 9.500 î.Hr., cu mii de ani înainte de dezvoltarea
limbajului scris și a agriculturii și cu mult înainte ca ființele umane să înceapă să
dezvolte așezări și orașe permanente. "Acesta este primul loc sfânt construit de
oameni ", a spus Schmidt. Arheologii au reușit să întâlnească Göbekli Tepe, comparând
armele și instrumentele găsite pe șantier cu obiecte similare din mileniul al X-lea î.
Echipa nu a găsit urme de așezare umană în jurul amplasamentului: nici resturi de
case, cuptoare sau șanțuri pentru gunoi. În schimb, au găsit multe oase de animale în
interiorul templului, care aveau semnele că au fost ucise. Toate oasele de animale
săpate provin din vânat local, în principal gazele, mistreții, oi capre și păsări sălbatice,
ceea ce sugerează că oamenii care au făcut și au folosit situl au fost vânători-
culegători nomazi. Descoperirea lui Göbekli Tepe are implicații majore pentru
Bibliografie
 https://www.thevintagenews.com/2019/04/12/gobekli-tepe/
 https://www.archaeology.org/issues/61-1301/features/327-scotland-orkne
y-neolithic-brodgar
 https://www.archaeology.org/issues/59-1301/sidebar/3100-neolithic-orkn
ey-artists
 https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/descoperirea-unui-te
mplu-ce-umbreste-stonehenge
 https://whc.unesco.org/en/list/514/
 http://www.cunoastelumea.ro/inelul-de-la-brodgar-monolitii-considerati-
mult-mai-importanti-decat-cei-de-la-stonehenge/
 https://www.english-heritage.org.uk/learn/story-of-england/prehistory/reli
gion/
 https://sacredsites.com/europe/malta/temples_malta.html
 https://www.wmf.org/project/mnajdra-prehistoric-temples
 https://www.wmf.org/sites/default/files/styles/project_gallery_full_size/pu
blic/projects/gallery/MLT-Mnaj-view-of-ruins-under-arch-2001.jpg?itok=IrA
x8epF
 http://ahd.uaq.ae/en/about-us/archaeology/alokaaab-island.html
 https://www.telegraph.co.uk/news/earth/environment/archaeology/8922
352/Stonehenge-should-be-lit-at-night-campaigner-claims.html
 https://clubenigma.ro/stonehenge-un-templu-mistic/
 https://www.history.com/.amp/news/why-was-stonehenge-built
 https://www.english-heritage.org.uk/learn/story-of-england/prehistory/reli
gion/
 https://www.independent.co.uk/news/uk/home-news/stonehenge-temple-
near-site-shows-evidence-of-a-religious-revolution-when-britons-switched
-from-10488928.html?amp
 https://m.megalithic.co.uk/article.php?sid=10696