Dupa retragerea romana din Dacia, locuitorii ramasi nu au mai avut stat care sa-I

conduca. Ei au trait la sate, deoarece orasele romane au fost parasite. Cand unii dintre
migratori s-au asezat pe teritoriul tarii noastre, si-au impus autoritatea militara asupra
locuitorilor din anumite zone. Despre organizarea politica a locuitorilor din zona carpatica se
cunosc putin informatii. Se cunoaste ca in secolul IX, existau forme de organizare prestatala
numite voievodate si cnezate. Conducatorii erau romani sau de alta etnie. Romanii apar cu
numele de vlahi, olahi, valahi. Formarea Transilvaniei a fost un proces indelungat, care este
facut noua cunoscut de o scriere a unui secretar al regelui Bella al III-lea, datat in secolul XII,
mentioneaza primele forme de organizare politica ale locuitorilor din zona Carpatica. Autorul
este numit Anonymus, in opera sa, Gesta Hungarorum, relateaza ca spre sfarsitul veacului IX
si inceputul veacului X, cand ungurii s-au asezat in zona pannonica si s-au extins spre est au
avut a se confrunta cu populatia vlaha de aici.

Primele astfel de inclestari au fost cele cu voievodatul lui Menumorut, care avea
resedinta la cetatea Biharea, si care stapanea un vast teritoriu locuit de romani, cazari, secui,
Se intindea in zona bazinului superior al Tisei la vest, Muntii Piatra Craiului la est, Somesul
si cursul Muresului la sud. In cursul tratativelor pe care le-a avut cu solii maghiari,
Menumorut ar fii spus ca ,,nu voi ceda din pamantul meu nici câte un deget’’. Se pare ca
entitatea politica este ceva mai veche, din moment ce se pare ca el ar fi mostenit tara de la
strabunic. Importanta acestei structure politice, apare chiar in cuvintele lui Menumorut, ,,mai
marele meu este imparatul de la Constantinopol, datorita caruia nimeni nu poate sa smulga
tara din mainile mele’’. Confruntarile care au urmat au durat ani buni, iar dupa un asediu al
Biharei, fiica lui Menumorut casatoridu-se cu un fiu al ducelui Arpad, Zolta.

A ramas sa-si conduca formatiunea pana la moartea sa. In amintirea acestei aliante
matrimoniale, ducatul Bihorului a revenit primului fiu al Arpadienilor. Cea de a doua
formatiune politica cunoscuta de aici este cea condusa de un dux valahorum, adica de un
roman care avea numele de Gelu. Locuitorii erau romani si slavi, iar teritoriul era bogat in
nisip aurifer si saline, ceea ce a atras atentia maghiarilor. Luptele s-au dat undeva pe Valea
Amlasului, iar ostasii lui Gelu au fost infranti, si chiar mai multi au fost facuti prizonieri. El
si-a pierdut viata pe vaalea Capusului. Conflictul s-a incheiat cu o pace, conducerea fiind
acordata unei capetenii maghiare numite Tuhutum.

Ultimul organism politic era cel condus de Glad, mentionat de secretarul regelui
maghiar, delimitat de Dunare, Mures, Tisa si Carpati. Formatiunea isi avea resedinta la
Orsova. Oastea lui era compusa din romani, slavi si cumani. El a incercat zadarnic sa se
opuna ungurilot atunci cand e au vrut sa treaca Timisul. Din neamul lui Glad, conform
ereditatii, se trage Ahtum, mentionat in secolul XI, despre care avem informatii si din alte
surse, precum viata de sfant’’, care spune ca el rezida la Urb Merisana, Cenad, si ca
formatiunea lui se afla in ascultarea fata de bizantini. Despre el se mai stie ca a fost botezat la
Vidin. Din cauza ca nu a numit in porturile de la Mures si Tisa, vamesi care duceau marfuri la
regele maghiar, s-a reactionat ferm, tinutul lui fiind in cele din urma cucerit. Contemperan cu
el ar mai fii fost un duce mare si puternic care rezida la Alba-Iulia. Din cronici, cu dovezi
arheologice, se pare ca s-a extins spre nord dand nastere la ceea ce s-a numit Regnum
Ultrasilvanum. Se pare ca se intindea din Maramures in nord, zona Hateg-Fagarasi in sud,
Carpatii la est, Portile Mezesului la vest. Spre deosebire de Gyula, numele lui reprodeucea
numele unei demnitate maghiare. Pagan, el s-a crestinat la Contantinopol, devenind vassal al
bizantinilor, primind titlul de patricius.

S-a intors cu un calugar, Ierothei, un episcope al Asiei Mici. Avem informatii despre
un urmas numit Rex Iulius sau Gyula al III-lea. Cronica pictata de la Viena, spune ca el ar fi
fos un dusman al ungurilor si nu a incetat din a-i ataca. In contextual controverselor, Gyula
cel Mic nu s-a intors la legea crestina. Toate acestea, alaturi de bogatiile teritoriului au atras
atentia ungurilor, care au declansat un conflict. Dupa moartea lui au avut loc dispute pentru
succesiune. Un alt duce, Gyula al IV-lea, a patruns in 1068 in Ungaria, iar regele Solomon a
raspuns intrand in Transilvania, infrangdu-l in lupta de la Kirale. Stapanirea ungurilor s-a
extins si consolidate treptat prin noi cuceriri, incheiate prin anul 1200, fara zona
Maramuresului care a fost ocupat in secolul XIV.

In ultima etapa a procesului de cucerire a vechilor structure, cele locala au fost

inlocuit cu formele de organizare specifice regatului maghiar, prin comitate, districte
secuiesti si sasesti, scaune secuiesti. In cadrul Regatului Ungariei, Transilvania a fost
organizate ca un principat autonom, judecand dupa atestarea in 1011 sau 1013, a unui
Mercurius Priceps Ultrasilvanus. Dintre toate teritoriile anexate, Transilvania a avut un statut
social. Functia de voievod era fie o mostenire de la vechile formatiuni, fie exprimau un
conducator, prin excelenta. Ca si in alte zone, din ratiuni de securitate, aici au fost colonizate
grupuri entice care asigurau paza granitelor, forta de munca, intarirea puterii central.

Secuii, de origine turanica, se gaseau aici inca dinaintea cuceririi maghiare. Ei au

avut un rol militar important si au organizate 7 scaune. Putin mai tarziu au fost adusi si sasii
germane, inca dinaintea anului 1000. Cel dintai mare grup a venit in vremea lui Gheza al III-
lea. Ei au primit in 1224, libertatea si dreptul de a depinde de rege. Brasiv si Bistrita erau
districte, ei, sasii, trebuiau sa atraga populatia la catolicism. Teutonii au stat, fiind adusi in
Tara Barsei, pana in 1227. Au fost alungati de regele Andrei al III-lea, 1205-1235. Ioanitii au
fost adusi in 1247, dupa atacul mongol din 1241, acordandu-i-se diploma cavalerilor Ioaniti
pe 2 iunie 1247.