Ultimul val al neamurilor migratoare a urmat celui care adus la caderea Imperiului

Roman. Toate popoarele migratoare au exercitat o anumita influenta asupra populatiilor

cucerite. Nu se cunoaste denumirea exacta a celor care au trait pe teritoriul nostru, dar erau
organizate in grupuri omogene etnic. Nivelul de organizare politica, dezvoltarea culturala sau
economica a permis stramosilor nostril sa asimileze unele elemente ale popoarele care s-au
stability aici. Principalele familii de mirgratori care au atacat Europa si care au ocupat unele
regiuni au fost neamurile germanice, cum sunt gotii, gepizii, avarii, sau de neam turanic, cum
sunt hunii, peccenegii, uzii, cumanii, si mai era neamul slavilor. Popoarele turanice aveau o
organizare militara foarte buna, iar navalirile lor au ramas in istoria colectiva ca fiind cele
mai devastatoare. Au mai existat si alti migratori cum sunt fino-ugricii, mongolii, tatari.
Aceste populatii erau organizate in triburi, ocupand o buna parte a teritoriului pe care aveau
sa se formeze statele medieval romanesti. Trecerea lor a lasat urme in toponimie, onomastica,
denumirea unor institutii dari..

Maghiarii sunt un neam originar din Asia Centrala sau din zona Muntilor Urali, care, fiind
impinsi de pecenegi, au migrat spre Apus ajug la Etelkuzu. Zona de plecare a lor este incerta,
altii au mai propus zona zona Muntilor Altai sau zona locului Aral. In secolele V-VIII, s-au
stabilit intre Urali si Volga, unde au ajuns sub dominatia Kazarilor. Dupa anul 800, ei au
scapat de sub controlul lor si au ajuns intre Don si Nistru. In timpul acestor migratii, se pare
ca ungurii au intrat in contact cu tribul al onogurilor, care probabil li s-a alaturat, nume
atribuit de vorbitorii de latina catre maghiari. La inceputul secolului IX, s-au stability intre
Nipru si Nistru, de unde, in ceea de a doua parte au plecat in expeditii de prada incepand cu
jumatatea secolului, ajung pana in Europa Centrala.

In 895, au fost chemati in ajutor de bizantini. Cauza principal a plecarii lor este un atac
al pecenegilor. Dupa atacul ungurilor asupra bulgarilor, cei din urma i-au atacat si distrus si
atacat si distrus asezarilor, pornind spre nord spre orasele rusesti, Kiev, Vladimir, trecand
Carpatii Padurosi, si apoi s-au asezat in valea Tisei, ocupand in cativa ani intreaga Campania
Pannonica. Dupa stabilirea pe actualul teritoriu al Ungariei, maghiarii au initiat expeditii de
prada in vestul European, pana in 955. Au trecut zona centrala, ajungand chiar pana in Franta.
Pe 10 august 955, viitorul imparat romano-german, Otto I, i-a invins la Lechfeld.

Un comadant numit probabil Buciu, a fost prins si executat. Ulterior, renuntand la stilul
de viata nomad si s-au sedentarizat treptat. Ducele Geza, a cerut lui Ottto I sa trimita o
misiune de evanghelizare a populatiei maghiare. In 985, el si fiul sau Vaik, devenit Stefan I,
prin crestinare, care avea in jur de 10 ani, adopta official noua religie. Stefan I preia
conducerea in 997. Coroana maghiara a fost trimisa in 1001, de catre Papa Silvestru II, care a
incredintat noului rege, misiunea apostolic de a lupta contra necredinciosilor. Stefan a impus
catolicismul ca religie oficiala. A desfiintat sistemul tribal si a creat sistemul comitatelor. Tot
el a fost si cel care a inceput si cucerirea sistematica a Transilvaniei.
 Dupa alungarea din Etelkuzu a ungurilor in secolul IX, locul lor a fost luat de
pecenegi. Ei au fost un popor de origine turcic, originar din zona Asiei Centrale. In cursul
aceluiasi secol, ei au migrat spre vest, ajung sa ii disloce pe unguri din zona mentionata
anterior. Timp de mai mult de 150 de ani, pecenegii s-au manifestat ca o forta militara de
temut in zona Europei estice si sud-estice. Atacurile lor s-au indreptat in principal contra
bizantinilor. In 917, pecenegii si bulgarii i-au invins pe bizantini. In 934, ataca Peninsula
Balcanica, dar expeditiile lor vor continua. Deoarece s-au impartit in factiuni rivale, o parte a
lor au migrat din zona de nord a Marii Negre.

In 1045, bizantinii, au permis unui numar de 20.000 de pecenegi sa se stabileasca in

imperiu. Cu timpul, multi dintre ei au reusit sa se inroleze in randurile armatei bizantine. De
asemenea, regii maghiari alcatuit detasamente ale acestor migratori, care au lupat alaturi de
secui in secolele XI-XIII. In 1068, pecenegii lui Osul, patrund in Transilvania, si inainteaza
pana in proximitatea cetatii Biharea, dar ulterior au fost infranti de regele maghiar Solomon.
Triburile pecenege de la nordul Marii Negre, ai atacat in mai multe randuri teritoriile
bizantine, pana in anul 1091, atunci cand imparatul Alexios Comnenul, cu ajutorul cumanilor,
i-a invins in batalia de la Lebunion. Dupa acest eveniment, puterea lor a intrat intr-un declin
constant, iar in anul 1122, imparatul bizantin Ioan II Comnenul, i-a invins definitiv

Ei s-au integrat in Imperiul Bizantin, ca si populatie cucerita. In secolul XII, si dupa

aceea, comunitatile lor sunt amintite sporadic in sursele documentare. De asemenea, ei sunt
mentionat ca existand in Transilvania si unele parti ale Ungariei. Unii dintre ei s-au asezat in
Baragan si teritoriul Bugeacului, dar stapanirea lor a fost ulterior dislocate de venirea
cumanilor, ceva timp mai tarziu. In 1224, Bula de Aur a lui Andrei II mentioneaza la sudul
Carpatilor, padurea romanilor si pecenegilor. Ouzii, care ocupau in secolul X, zona Marii
Caspice si a Volgai, au pornit spre Vest, ciocnindu-se cu unele triburi ale pecenegilor, fiind
impinsi de cumani. Uzii au ajuns la Dunarea de jos, iar iarna dintre 1064-1065, au trecut la
sud de fluviu, dar expeditia lor, desi initial incununata de victorii, s-a incheiat in mod
defavorabil. Unele grupuri ale uzilor, s-au intors de unde venisera initial, iar altele s-au
stabilit in zona ocupata anterior de pecenegi.

Pe la 1065, dupa alungarea uzilor din zona sudului viitoarei Moldove si Nordul Dunarii,
teritoriul lor va fi ocupat de cumani. Ei erau originari din zona Chinei, si erau un neam de
origine turcica. In 888, ei s-au stabilit intre fluiviul Volga si Muntii Urali, iar in secolul XI, au
ajuns o mare putere, extinzandu-si stapanirea pana la Nipru. Tot in secolul XI, triburi de
cumani s-au stability pe teritoriul de astazi al tarii noastre atat in Moldova, Muntenia, cat si in
parti ale Transilvaniei. In secolele XI-XII, cumanii s-au implicat in diverse conflicte,,
inclusive cu Imperiul Bizantin, Rusia Kieveana, Ungaria, dar si cu nomazii pecenegi, aliindu-
se, cand cu unii, cand cu altii. In 1078, ei vor efectua o incursiune in Peninsula Balcanicaa,
urmate de altele, indreptate fiind impotriva bizantinilor si cnezatelor rusesti. In 1089, regele
maghiar, Ladislaw I, si cneazul rus, Vladimir II, i-au infrant pe cumani. Drept urmare, acestia
s-au repliat peste Don. Multi dintre ei, s-au stabilit si in Peninsula Balcanica, si sunt atestati
in mai multe razboaie pe care bulgarii le-au purtat impotriva bizantinilor. In 1223,, cumanii
din nordul Marii Negre au fost cuceriti de mongoli, iar in timp, s-au amestecat cu alte
populatii, dar urmasii lor inca se mai gasesc pe teritoriul Rusiei cu numele de Capciaki.
 In 1238, Bela IV, a acceptat colonizarea a 40.000 de familii de cumani fugite din
calea mongolilor. Tot atunci, 10.000 de familii cumanice au trecut in Peninsula Balcanica,
dar care cu timpul au fost assimilate de localnici. Cumanii au avut o contributie foarte
importanta in istoria timpurie a romanilor din Evul Mediu. Un carturar arab, mentioneaza in
secolul XII, Cumania Alba, la est de Nipru, si a unei Cumanii Negre la vestul fluviului. Odata
cu trecerea timpului, cumanii s-au sedentarizat, iar in plus, chiar au adoptat religia crestina. In
1227, capetenia lor, Bortz Membrock, cere sa-l trimita pe arhiepiscopul Strigonium, in acest
sens. Astfel, ei trec la catolicism. In 1228, din initiative lui papa Grigore IX, se infiinteaza
episcopia Cumaniei la Milcovia. In diploma cavalerilor ioaniti din 1247, se vorbeste de
Cumania, care se afla la raul Olt si Muntii Ultrasilvaniei. Se mentioneaza o stapanire a
acestor teritorii pentru mai bine de 100 de ani.

Tatarii sunt originari din nord-est Mongoliei, traind la inceputul Evului Mediu intre lacul
Baikal si desertul Gobi. Triburile lor se razboiau si cucereau reciproc, alcatuind confederatii
mari numite ulus. Aristocratii se numeau noioni. Conducatorul mai multor triburi era ales
intr-un mod oarecum democratic, mai précis intr-un mare sfat al lor care purta numele de
kurultai. Ei aveau credinta intr-un zeu supreme numit Tanri, zeul atotputernic al cerului. In
secolul XIII, triburile mongole au fost cucerite si unificate de un mare conducator al lor care
era numit Temugin, zis si Ginghis Han, iar tatarii au fost integrati in armata si Administratia
imperiului marelui cuceritor mongol.

In 1206, Temugin este proclamat official han la kurultai-ul de pe raul Onon. El a impus
un cod de legi sever numit Yasa. Asa a inceput si epopeea celui mai intins imperiu cunoscut
in istorie, care se intindea de la Marea Chinei la Muntii Urali, de la marginile Siberiei la
Oceanul Indian. Temugin mai este numit si cel mai mare cuceritor al tuturor timpurilor. Iin
timpul campaniilor sale, s-a bazat pe credinta si vitejia a patru mari comandanti militari,
supranumiti si cei patru lupi cu colti de fier, anume pe Kubilay, Djelme, Djebe, si Subotay,
dar si pe fii sau Djuci, Djogotay si Ogoday.

Temugin a inceput campanile de cucerire prin atacuri pustiitoare asupra Chinei, distrugand
in 1215, orasul Pekin, pe care mongolii l-au devastate timp de o luna. O parte din nordul
Chinei a fost cucerit dupa razboaie care au durat si sapte ani. Expansiunea a continuat prin
cucerirea Imperiului Horezmului, in doi ani, cu capital la Samarkand. Era un oras foarte
bogat, datorita bogatiilor bogatiilor si drumurilor comerciale care il strabateau. Pentru
cucerirea imperiului au fost mobilizati aproximativ 200.000 de mongoli. Pentru cucerire
cetatii Nisapur s-au utilizat 3.000 de baliste , 700 masinarii de lansat vase cu petrol 4.000
scari, 2.500 roabe de transportat piatra. Tatarii au comis atrocitati infioratoare asupra
locuitorilor, pentru orice rezistenta din partea locuitorilor. Cetatea Otrar, a rezistat 5 luni si a
fost apoi distrusa.

Populatia din Balkhul a fost spanzurata, dupa ce orasul a fost cucerit, fiind crutati
doar 400 de mesteri priceputi. Prizonierii erau trimisi la prada sau pusi la munci grele. In
1223, a inceput inaintarea in zonele locuite de rusi, prin cucerirea cnezatului Kievului. Trei
comandanti au suferit o moarte oribila, fiind intinsi pe pamant, iar tatarii au dansat pe ei,
serbandu-si victorie. 10.000 de locuitori din Novgorod si Sviatopol au fost decapitate. In
1227, Ginghis Han a murit, iar la ceremonia de comemorare din 1229, au fost sacrificati 40
dintre cele mai frumoase fete din familiile nobiliare, sic ei mai iubiti cai ai lui, pentru a-l
servi pe han in lumea de dincolo.

Ginghis Han a fost urmat la conducere de fiului sau, Ogoday. El s-a ocupat de
organizarea uriasului sau imperiu. In 1241, s-a dat ordin pentru cucerirea Europei, tinta fiind
Ungaria. El a propus invazia pe trei cai, armata de nord, condusa de Baidar, Saiban si Kaidu,
armata de centru condusa de Batu si Subotay, cea de sud condusa de Kodan, Buri, Bugeac.
Kievul a fost cucerit pe 6 decembrie 1240. In 1241, a inceput marea invazie. Armata de nord
a devastate Polonia, Prusia, Cehia, si alte teritorii germane, ajungand pana in Saxonia.
Singura oaste aliata in graba, alcatuita din 30.000 de polonezi, germane, silezieni si teutoni, a
fost nimicita in intregime in lupta de la Lignit de pe 2 aprilie 1241. In mai multe corpuri, au
inaintat spre Ungaria. Armata de sud a devastate teritoriul viitoarei Moldove si Tari
Romanesti, apoi au patruns prin nord si pasul Oituz in Transilvania, distrugand Brasovul,
Sibiul, Alba-Iulia, Arad. Au jefuit Rodna, Bistrita, Cluj, Oradea. Armata maghiara adunata in
graba este infranta la raul Soio. Regele Bela IV, scapa cu greu, fiind urmarit. Tatarii au mai
devastate parti din Bosnia, Serbia, Bulgaria. Ei s-au retras abia dupa moartea hanului
Ogoday, fiind nevoie de ei pentru a alege un nou han. fgdjfjyfjyf