• Cele mai importante Ordine Cavalereşti sunt:

Ordinul Sărmanilor Cavaleri ai lui Hristos şi ai

Templului lui Solomon cunoscut drept Ordinul
Templier, Ordinul Cavalerilor Ospitalieri, Ordinul
Dragonului şi Ordinul Teutonic.
Ordinul
Cavalerilor Templieri
Ordinul s-a constituit în anii 1118-1119 la Ierusalim. Rolul iniţial al
ordinului a fost cel al unei poliţii locale, de asigurare a ordinei şi siguranţei,
mai târziu a luat însă parte şi la acţiuni militare. Ordinul a cunoscut şi în
Europa o largă răspândire. În anul 1139 Papa Innocentiu II a acordat
Templierilor dreptul de a purta semnul crucii pe blazoanele militare.
Miliţiile Ordinului au hotarît în anul 1147 participarea la cea de a doua
Cruciadă, în urma ameninţării musulmane de cucerire a Regatului
Ierusalimului. Voluntarii militari germani la Cruciadă s-au numit Cavaleri
Teutoni. Cruciada a 2-a s-a încheiat în anul 1149 cu un dezastru militar
pentru Cruciaţi. În anul 1187 Templierii si Cavalerii Ioaniţi (între care au
existat permanent conflicte şi rivalităţi) au fost izgoniţi din Ierusalim de
către musulmani.
În anul 1291 Templierii au părăsit definitiv
ultimele bastioane din Palestina, s-au stabilit
temporar în Cipru (împreună cu Cavalerii
Ioaniţi), după care au revenit în Europa.
Bogăţiile şi influenţa lor le-au creat
numeroase antipatii si duşmănii. În anul 1307
regele francez Philip cel Frumos a pornit o
acţiune de eliminare a Ordinului Templierilor,
spre acapararea unei părţi din bogăţiile
Templierilor şi pentru curmarea influenţei
deosebit de mari a acestora. Acţiunea a
reuşit cu sprijinul direct al Inchiziţiei.
Templierii au fost acuzaţi pe nedrept de
erezie, sodomie şi idolatrie. Ordinul a fost
persecutat crunt şi desfiinţat formal în 1312.
O parte din averea Templierilor a fost
donată Cavalerilor Ioaniţi. Unii Templieri s-au
refugiat în Portugalia, unde au primit azil şi
unde şi-au schimbat numele în Ordinul lui
Cristos.
• Aspectul religios constă în faptul că aceste expediţii au fost însoţite, la început, de
o ideologie creştină. Proclamate ca "războaie sfinte", ele au fost organizate în
numele eliberării aşa numitelor "locuri sfinte" (Ierusalimul), de sub dominaţia
musulmană. Caracterul religios al cruciadelor explică de ce conducerea lor a revenit
papalităţii al cărei rol, pe plan internaţional, se afirmă în secolul al XI-lea.
Orientul Apropiat (Bizanţul, Siria, Palestina, Egiptul), fiind mai dezvoltat din punct
de vedere economic şi cultural decât Occidentul, exercita, la sfârşitul secolului al
XI-lea, o puternică atracţie asupra claselor sociale din apusul Europei, care la acea
dată trecea printr o perioadă de criză ca urmare a încheierii procesului de aservire
a ţărănimii, a creşterii puterii principilor, a instituirii "ordinului" cavaleresc, a
sporului demografic, precum şi a unor factori naturali: inundaţii, secetă, foamete,
molime etc. Anarhia politică aducea prejudicii atât economiei domaniale, pe cale de
a se dezvolta, cât şi celei orăşeneşti. Canalizarea spiritului războinic al cavalerilor
în afara Europei, apărea tuturor o soluţie fericită. La ideea de cruciadă au aderat
repede şi orăşenii, care întrezăreau posibilitatea unor noi pieţe de desfacere şi
aprovizionare.
 Monarhul era şeful statului. Acesta deţinea terenurle şi
avea putere deplină asupra cavalerilor subordonaţi.
Cei de care monarhul se slujea pentru a-şi exercita
drepturile şi puterea sunt cavalerii.
Rangul de cavaler nu i se acorda direct unui tânăr care
provenea dintr-o familie de nobili, acesta trebuia să urmeze
mulţi paşi pentru a fi numit cavaler.
Codul cavaleresc ne spune că un cavaler trebuie să fie
neînfricat în luptă, devotat şi loial monarhului, amabil şi generos
cu cei din jurul său.
Cavalerii aveau rolul să i se supună monarhului şi să îi
îndeplinească ordinele acestuia. Aceştia aveau următoarele
îndatoriri faţă de monarh:
►să-l protejeze pe acesta şi pe familia sa cu preţul
vieţii.
►să păzească terenurile monarhului.
►să aibă grijă ca legile impuse de monarh să fie ascultate.
►să se asigure că autoritatea monarhului era respectată.
• Membrii Ordinului Cavalerilor Templieri care nu erau războinici au
creat o puternică infrastructură economică în întreaga
creştinătate, introducând pentru prima oară proceduri financiare
care au reprezentat începutul sistemului bancar. Ordinul Cavalerilor
Templieri începe campania de creştinare a prusacilor, pe teritoriul
cărora înfiinţeaza un stat.
• Ordinul Cavalerilor Teutoni a construit în Ţara Bârsei numeroase
cetăţi fortificate, cu sprijinul localnicilor. De asemenea, a colonizat
un număr însemnat de ţărani şi meşteşugari germani, care le
asigurau hrana şi produsele meşteşugăreşti necesare.