RAZBOIUL CIVIL

Cezar și Cleopatra nu s-au

căsătorit niciodată. După ce
a petrecut primele luni ale
anului 47 î.Hr. în Egipt,
Cezar merge către Orientul
Mijlociu, unde îl anihilează
pe regele Farnace al II-lea
al Pontului în Bătălia de la
Zela; bătălia sa a fost atât
de concretă și completă
încât a comemorată în cu-
vintele Veni, vidi, vici („Am
venit, am văzut, am învins”).
După aceasta a pornit către
Africa pentru a rezolva problema restului de susținători senatori-
ali ai lui Ptolemeu. A câștigat cu rapiditate o victorie semnificativă
la Thapsus în 46 î.Hr. în fața forțelor lui Metellus Scipio (care
moare în bătălie) și a lui Cato cel Tânăr (care se sinucide). Totuși,
fii lui Pompei, Gnaeus Pompeius și Sextus Pompeius, alături de
Titus Labienus, fostul nunțiu propraetorian al lui Cezar (legatus
propraetore) și al doilea în comandă în Războiul Galic,
supraviețuiesc bătăliilor din Spania. Cezar a pus sub urmărire și a
înfrânt ultimele rămășițe ale opozanților în Bătălia de la Munda
în martie 45 î.Hr.. În tot acest timp, Cezar a fost ales pentru al
treilea și al patrulea său mandat în poziția de consul în anii 46
î.Hr. (alături de Marcus Aemilius Lepidus) și 45 î.Hr. (fără
partener).
 RAZBOIUL CIVIL

Pompei l-a evitat, însă, iar Cezar a fă-

cut un uimitor marș de 27 de zile către
Spania, unde i-a înfrânt pe locotenenții
lui Pompei. Apoi s-a întors la est, pen-
tru a-l provoca pe Pompei în Grecia,
acolo unde pe 10 iulie 48 î.Hr. la
Dyrrhacium Cezar abia a evitat o în-
frângere catastrofală. L-a înfrânt deci-
siv pe Pompei, în ciuda avantajului nu-
meric al acestuia (aproape dublul in-
fanteriei și cavalerie suplimentară) la Pharsalus într-o luptă violentă și
de scurtă durată în anul 48 î.Hr.. Pompei a fugit în Egipt, unde a fost
ucis de către un ofițer din serviciul faraonului Ptolemeu al XIII-a. În
Roma, Cezar cere să fie numit dictator, avându-l pe Marc Antoniu ca
prim locotenent; Cezar a demisionat din postul de dictator după un-
sprezece zile și a impus să fie ales pentru a doua oară consul, alături
de Publius Servilius Vatia Isauricus. L-a urmărit pe Pompei în
Alexandria, unde își instalează tabăra armatei sale și devine implicat
în războiul civil dintre Ptolemeu și sora, soția și regina alături de care
conducea, Cleopatra a VII-a. Poate că alianța lui Cezar cu Cleopatra a
fost un rezultat al rolului pe care Ptolemeu l-a avut în uciderea lui
Pompei; se relatează că Cezar ar fi plâns la vederea capului lui Pom-
pei, care i-a fost oferit de către șambelanul lui Ptolemeu, Pothinus, ca
dar. Cezar înfrânge apoi forțele lui Ptolemeu și o instalează pe Cleopa-
tra ca faraon, alături de care își va crește singurul său fiu biologic de-
spre care se știe, Ptolemeu al XV-a Cezar, cunoscut mai bine sub nu-
mele de „Caesarion”.
 RAZBOIUL CIVIL

În anul 50 î.Hr., Senatul condus de Pompei i-a ordonat lui Cezar să se în-
toarcă la Roma și să-și demobilizeze armata pentru cǎ termenul său ca
proconsul se încheiase. În plus, Senatul îi interzice lui Cezar să candideze
pentru un consulat secund în absența sa. Cezar a crezut că va fi judecat și
marginalizat politic dacă ar fi intrat în Roma fără imunitatea pe care i-o
conferea poziția de consul sau fără puterea armatei sale. Pompei l-a acuzat
pe Cezar de insubordonare și trădare. Pe 10 ianuarie 49 î.Hr. Cezar tra-
versează cu trupele Rubiconul (granița de atunci a Italiei cu Galia) și atacă
propria patrie, Republica Romană, cu gândul de a se instala dictator. Is-
toricii se contrazic în privința spuselor lui Cezar la traversarea Rubiconu-
lui. Acesta ar fi spus „Alea iacta est” („Zarurile sunt aruncate”), sau „Fie
ca zarurile să zboare la înălțime!” (un citat al poetului Menander). Această
controversă minoră apare ocazional în literatura modernă când un autor

atribuie citatul mai puțin popular al lui Menander lui Cezar. Optimații, in-
clusiv Metellus Scipio și Cato cel Tânăr, au fugit către sud, neștiind că
Cezar este însoțit doar de Legiunea a X-a. Cezar l-a urmărit pe Pompei
până la Brundisium, sperând să restaureze alianța lor anterioară de zece
ani.