Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mărul Discordiei
Se spune că în timpul
nunții zeiței Thetys cu Peleus,
un rege din Tesalia, în timp ce
zeii dănțuiau, și-a făcut
apariția Eris, personificarea
discordiei, care nu fusese
invitată, și a aruncat un măr
de aur (mărul discordiei) pe
care era scris "celei mai
frumoase". Văzând mărul,
Hera, Atena și Afrodita l-au
revendicat, fiecare susținând
că le întrece în frumusețe pe
celelalte două. Văzând că nu
pot ajunge la o înțelegere, cele
trei zeițe au hotărât să ceară o opinie obiectivă. De aceea l-au
ales ca arbitru pe prințul troian, Paris. Paris i-a oferit în cele din
urmă mărul Afroditei, după ce aceasta i-a promis ca soție pe
cea mai frumoasă femeie pământeană, Elena. Zeița a făcut-o
pe Elena să se îndrăgostească de Paris și să fugă cu el în Troia.
În zilele noastre, expresia are sensul de "motiv de la care
izbucneste un conflict”, ceartă, conflict, vrajbă, dispută, război.
Totodată, de la numele grecesc al discordiei “Eris” în limbajul
modern, a derivat şi termenul eristica, însemnând: artă a
disputei, a controversei, care folosește argumente subtile sau
recurge la artificii sofisticate. Un proverb potrivit pentru
aceasta legenda este: “Qui habet totum animum in alia rixati
non implicari.”, care, tradus în română, înseamnnă "Cine are
mintea-ntreagă în cearta altuia nu se bagă.”
lll. 4. Fondul gnomic sapiențial
• “Concordia cilium, murus urbium”:
Surse:
www.destepti.ro
www.proverb.ro