Contribuția civilizației antice la constituirea actualei civilizații europene

Fiecare civilizație care a existat vreodată a avut aportul său în evoluția civilizației europene, sub cele
mai diverse forme a valorilor culturale, integrarea lor în înfăptuiri concrete, menite să schimbe mediul natural
și social al omului, modul lui de viață, propriul univers sufletesc. Moștenirea culturală a Europei nu poate fi
concepută și înțeleasă în afara elenismului și romanității, dar și al impactului civilizației egiptene, acești
vectori civilizatori și integratori ai spiritualității europene.

Cultura romană s-a format pe mai multe secole, având o istorie diversificată și tradiții aparte. Ea
reprezinta totalitatea valorilor morale și spirituale, fiind o parte componentă a culturii europene. Cultura
romană poate atrage atenția prin diversitatea genurilor și speciilor literare cultivate de scriitorii romani și prin
operele acestora. Operele marilor filosofi, precum Marcus Aurelius, Cicero etc sunt drept temelie pentru
civilizația europeană, punând bazele conceptuale ale existenței statului și liderii acestuia, precum expune și
Platon în lucrarea ,,Republica”, menționând că filozofia este baza înțelepciunii omenești, iar marii conducători
sunt obligatți să fie și buni filozofi. Dimensiunea esențială a influenței romane aparține sferei lingvistice a
culturii europene exprimată de latinitatea geniului creator al romanilor. Latinitatea transmisă de Roma
Europei s-a manifestat prin raționalitatea și luciditatea gândirii și exprimării, prin pragmatismul politico-
juridic și capacitatea organizatorică și administrativă, trăsături semnificative pentru realizarea intereselor
statului roman. Astfel, pentru universul cultural al Europei expansiunea romana a avut, comparativ cu alte
imperii ale antichitatii, cele mai profunde consecinte prin care reverberatia geniului creator al Romei antice
pulseaza pana astazi in structurile valorice ale Europei.

Civilizaţia greacă, cu aproximativ 2500 de ani în urmă, utilizează pentru prima dată cuvântul Europa,
acest cuvânt se trage din mitologia greacă şi semnifică o lume nouă opusă lumii Orientale, unde Zeus a adus-
o pe o prinţesă frumoasă, care a pus începutul unei noi civilizaţii. Cultura greacă, considerată primul
fundament al civilizaţiei europene, aduce disciplina spiritului, căutarea perfecţiunii, o metodă de gândire, care
pune în centrul atenţiei omul, modele bune ale vieţii politice, o educaţie aleasă şi idealul libertăţii. Aşadar,
realizările civilizaţiei greceşti au creat un patrimoniu cultural inegalabil. Un exemplu elocvent este literatura
greacă, precum și istoriografia, care sunt izvoare de cunoaștere și înțelepciune greacă ce va pune bazele
civilizației europene. Un pilon al evoluției literate și istoriografice este Herodot. Precum denotă și Sursa F,
acesta a fost un narator talentat. Pasionat de detalii, el a inclus în scrierile sale orice aspect pe care l-a
considerat necesar pentru întregirea naraţiunii. Realizarea lui e cu atât mai remarcabilă cu cât el nu şi-a putut
baza lucrarea pe documente oficiale care prezentau în ordine cronologică evenimente istorice; astfel de
documente erau rare la acea vreme.

O importanţă deosebită prezintă arta greacă, care a înflorit în polisurile greceşti, dar mai ales în Atena. În
perioada de guvernare a lui Pericle, Atena a ajuns un model de dezvoltare al artei pentru civilizaţiile vecine.
Renumita Acropolă cuprindea temple ,monumente şi statui consacrate Zeiţei Atena, dar și a apariției unui
regim politic inovator: democrația. Democrația este cel mai bun regim politic, un ideal al civilizațiilor din
prezent care confințesc drepturile și libertățile omului, inclusiv libertatea creației.

Teatrul grecesc a luat naștere în secolul al VI-lea î.Hr. în cetatea Atena, fiind o parte foarte importantă a
festivalurilor religioase, o celebrare a harurilor oamenilor care au fost dăruite de zei. Grecia Antică a oferit
posterității arta tragediei, iar autori precum Eschil, Sofocle sau Euripide au perfecționat-o și iau dat o formă
finită, care este apreciată chiar și în zilele noastre. Cassius Dio evidențiază importanța teatrului grecesc,
menționând ,, ...teatrul de care până astăzi suntem atât de mândri”, conform Sursei G, la inaugurarea teatrului
s-a organizat o mare sărbătoare, prin organizarea curselor de cai la hipodrom, vânătoarea animalelor sălbatice,
organizarea jocurilor atletice și activităților artistice. Grecii considerau de mare valoare echilibrul dintre
sănătatea fizică și spirituală, astfel grecilor le datorăm și inventarea Jocurilor Olimpice, existente și în prezent.

Civilizația Egiptului antic s-a dezvoltat timp de 3000 de ani pe un teritoriu relativ mic, mărginit și
închis din toate direcțiile de bariere naturale formate din nisipurile deșertului, apele mării și înălțimile
munților, un spațiu geografic cu resurse naturale suficiente pentru activitatea și existența oamenilor. Datorită
specificului mediului natural, arta egipteană se caracterizează prin monumentalitate și splendoare, ce
fascinează prin originalitate. Arta egipteană, indiferent de sfera ei particulară (arhitectura, sculptura, pictura,
literatura și muzica) impresionează pe cei ce intră in contact cu ea, prin modernitatea liniilor artistice, dincolo
de preferințele lor estetice. Civilizația egipteană, conform Sursei E, a reușit să îmbine frumos arta și literatura,
combinată cu pictura și sculptura. Astfel, timp de peste 3000 de ani bazinul Mării Mediterane a fost sub
incidenta influenței exercitate de civilizația și cultura egiptenilor în agricultură, construcții, în organizarea
politico-administrativă, concepțiile religioase și creațiile lor artistice care vor influența toate popoarele
Orientului Mijlociu și spațiul lumii grecești, punând bazele civilizației europene. Modelul organizării politico-
administrative și juridice a statului egiptean îl regăsim în gândirea politică a lui Platon și Aristotel, medicina
egipteană a fost școala pentru formarea marilor medici greci, iar arta Egiptului antic era recomandată tuturor
artiștilor din Elada. Scrierea hieroglifică și invenția papirusului a lăsat o moștenire culturală vastă de opere
literare, științifice, etice, mituri și legende egiptene preluate de fenicieni, evrei, sirieni, greci și romani.
Cunoștințe din matematică, geometrie, astronomie, medicină, zoologie, organizare statală și legislație au fost
preluate civilizațiile europene. De exemplu, modelul coloanei dorice a templelor grecești ne amintește de
originea lor egipteană.

În concluzie, civilizaţia europeană reprezintă astăzi o sinteză de elemente ale civilizăţiilor antice,
îndeosebi romană, greacă și egipteană. Acestea, punând bazele literaturii, filozofiei, picturii etc au devenit
nemuritoare, trecând peste limita temporală, prin vocaţia lor universală, devenid surse esenţiale fondatoare ale
civilizaţiei europene. Consider că promovarea culturii civilizațiilor antice în spațiul european este foarte
importantă, pentru a se face cunoscută unicitatea și diversitatea valorilor transmise de cultura romană, greacă
și egipteană.