SPATII CULTURALE SI DE CIVILIZATIE EUROPEANA

Moştenirea trecutului a definit şi îmbogăţit Europa, în unitatea şi

diversitatea sa. În context, poate fi formulată o întrebare legitimă: există
o cultură europeană deasupra particularităţilor culturale locale? Este
neîndoios că discuţia rămâne deschisă şi se vor găsi partizani ai ideii şi
contestatari. Diversitatea culturală a Europei reprezintă bogăţia şi slă-
biciunea sa, dar a face apel la noţiunea de cultură europeană, raportat la
alte arii culturale, constituie „un factor de legitimare a construcţiei
europene”.
***
Lumea antică greacă a oferit Europei primul model de civilizaţie…
Nu trebuie să uităm însă că civilizaţia greacă se sprijină pe influenţele
primite de la orientali şi pre-eleni. S-a vorbit despre un „miracol grec”,
însă grecii înşişi au deţinut un rol de „releu” între marile civilizaţii ale
Orientului şi Roma, care le-a dus mai departe, către Evul Mediu şi epoca
modernă. Pe de altă parte însă, influenţele orientale îşi fac simţită
prezenţa în perioada de constituire a culturii şi civilizaţiei greceşti, dar
realizările ulterioare ale lumii elene vor fi unice, originale.
Grecii au manifestat o preocupare constantă pentru căutarea celui
mai bun regim politic, pentru aflarea adevărului şi desăvârşirea omului.
Au iniţiat ştiinţa raţională şi filosofia. Gândirea filosofică greacă a găsit în
ordine şi măsură principiile ideale ale organizării lumii.
Aristotel afirma, pe bună dreptate, că dacă grecii ar deţine o
constituţie unică ar fi capabili să guverneze lumea. Elevul său,
Alexandru, şi-a propus să conducă întreaga lume, dar prin forţa armelor.
Meritul lui Alexandru a fost însă acela de a demara realizarea unei
fuziuni între cultura greacă şi cea orientală. Pentru el, care nu gândea în
termeni de cetate, distincţia dintre grec şi barbar era irelevantă. Totuşi,
nu a dispus de timpul necesar pentru a crea o structură administrativă
pe care să se ridice, să se sprijine, imperiul său. Această structură va fi
construită de Roma, moştenitoarea elenismului.